Sadako Sasaki

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Sadako Sasaki
Sadako Sasaki2.jpg
Sadako Sasaki în 1955
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Hiroshima, Japonia Modificați la Wikidata
Decedată (12 ani) Modificați la Wikidata
Hiroshima, Japonia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (lymphoid leukemia[*]) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Japan (1870–1999).svg Japonia Modificați la Wikidata
Etniejaponezi Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
origamist[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater Q11484604[*]
Q11484602[*]  Modificați la Wikidata

Sadako Sasaki (佐々木 禎子 Sasaki Sadako?) (n. , Hiroshima, Japonia – d. , Hiroshima, Japonia) a fost o fată japoneză care avea doi ani în timpul bombardamentului atomic de la Hiroshima. Sasaki, care a supraviețuit, a devenit una dintre cele mai cunoscute hibakusha – un termen japonez care înseamnă „persoană afectată de bombă”. Sadako a murit la 25 octombrie 1955, la vârsta de 12 ani, în Spitalul Crucii Roșii de la Hiroshima. Viața ei este evocată prin povestea celor o mie de cocori de origami pe care le-a pliat înainte de moartea ei. Sadako rămâne și în prezent un simbol al victimelor inocente ale războiului nuclear.

Bombardamentul[modificare | modificare sursă]

Sadako Sasaki era acasă când a avut loc explozia, la o distanță de aproximativ 1,6 km de „nivelul zero” (punctul în care a avut loc detonarea bombei nucleare). Sadako a fost aruncată pe fereastră și mama ei a alergat afară să o caute, bănuind că ar putea fi moartă. Mama și-a găsit fiica nevătămată. În timp ce fugeau, Sasaki și mama ei au fost prinși în ploaia radioactivă – materialul radioactiv rezidual propulsat în atmosferă în urma exploziei nucleare. Bunica s-a repezit înapoi în casă și nu a mai fost văzută niciodată; ulterior s-a presupus că murise în acea zi.

Consecințe[modificare | modificare sursă]

La câțiva ani după explozia atomică a fost observată o răspândire a leucemiei, în special în rândul copiilor. Către începutul anilor 1950 era clar că leucemia era cauzată de expunerea la radiații.[1]

În noiembrie 1954 Sasaki a dezvoltat umflături pe gât și în spatele urechilor. În ianuarie 1955 purpura (hemoragia apărută la suprafața pielii) se formase pe picioare. Ulterior, ea a fost diagnosticată cu leucemie (boală la care mama ei și alți oameni din Hiroshima se refereau ca „boala bombei atomice”). Sasaki a fost internată la Spitalul Crucii Roșii din Hiroshima la 20 februarie 1955, medicii estimând că va mai trăi un singur an. În ziua internării, numărul de celule albe din sânge depășea de șase ori valoarea normală pentru un copil de vârsta sa. A doua zi a primit o transfuzie de sânge.

Cocori din origami[modificare | modificare sursă]

În august 1955 a fost mutată într-o cameră cu o fată pe nume Kiyo, o elevă de liceu cu doi ani mai mare decât ea. La scurt timp după ce a făcut cunoștință cu Kiyo, un club de liceeni au adus în cameră niște cocori din origami. Tatăl lui Sasaki, Shigeo, i-a spus legenda cocorilor, care a inspirat-o pe micuță să plieze 1.000 de cocori, acțiune care se credea că îi va îndeplini o dorință. Deși avea mult timp liber în spital, Sasaki nu avea hârtie, așa că a folosit ambalaje medicinale și orice altceva ce a putut găsi. Ea mergea în camerele altor pacienți pentru a le cere ambalajul de la cadourile primite. Cea mai bună prietenă a ei, Chizuko Hamamoto, i-a adus hârtie de la școală.

O versiune populară a poveștii este aceea că Sasaki nu a reușit să plieze 1.000 de cocori, confecționând doar 644 înainte de moartea ei. Conform acestei versiuni, prietenii ei au finalizat totalul de 1.000 de cocori și i-au îngropat pe toți cu ea. Această versiune provine din romanul Sadako and the Thousand Paper Cranes (din engleză Sadako și cei o mie de cocori de hârtie). Cu toate acestea, în timpul unei expoziție a Muzeului Memorial al Păcii din Hiroshima s-a precizat că la sfârșitul lunii august 1955 Sasaki și-a atins obiectivul și a continuat să plieze încă 300 de cocori.[2] Fratele mai mare al lui Sadako, Masahiro Sasaki, scria și el în cartea sa, The Complete Story of Sadako Sasaki (din engleză Povestea completă a lui Sadako Sasaki), că fetița și-a depășit obiectivul.

Moartea[modificare | modificare sursă]

Sadako Sasaki în sicriu

Starea sa de sănătate s-a agravat în timpul aflării în spital. Pe la mijlocul lunii octombrie familia a îndemnat-o să mănânce ceva; Sasaki a cerut ceai pe orez (chazuke) și a remarcat că „e gustos”, apoi a mulțumit familiei sale. Acestea au fost ultimele ei cuvinte. Cu familia și prietenii în jurul ei, Sasaki a murit în dimineața zilei de 25 octombrie 1955, la vârsta de 12 ani.

După moartea ei, cadavrul a fost examinat de Comisia victimelor bombelor atomice (în engleză Atomic Bomb Casualty Commission – ABCC) pentru a fi cercetate efectele bombei atomice asupra corpului uman. Ulterior, a fost dezvăluit că ABCC a efectuat teste asupra lui Sasaki și în timp ce aceasta era în viață.

Memoriale[modificare | modificare sursă]

După moartea ei, prietenii și colegii de școală ai lui Sasaki au publicat o colecție de scrisori pentru a strânge fonduri pentru construcția unui monument dedicat ei și tuturor copiilor care au murit din cauza efectelor bombei atomice, printre care și o altă fată japoneză, Yoko Moriwaki. În 1958, în Parcul memorial al păcii din Hiroshima a fost dezvăluită o statuie a lui Sasaki ținând în mână un cocor auriu. La poalele statuii se află o placă pe care scrie: „Acesta este strigătul nostru. Aceasta este rugăciunea noastră. Pace în lume”.

Există, de asemenea, o statuie a ei în Parcul Păcii din Seattle. Sasaki a devenit un simbol al efectelor războiului nuclear. Ea este, de asemenea, o eroină pentru multe fete din Japonia. Povestea ei este relatată în unele școli japoneze la lecțiile legate de bombardamentul de la Hiroshima. Anual, la 6 august, japonezii celebrează Ziua păcii, dedicată lui Sasaki.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Radiation Effects Research Foundation (former Atomic Bomb Casualty Commission) "Leukemia risks among atomic-bomb survivors" Accessed 2011-10-30
  2. ^ „Special Exhibition 1”. www.pcf.city.hiroshima.jp. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]