Sabba Ștefănescu

Pentru un geofizician român, vedeți Sabba S. Ștefănescu.

Sabba Ștefănescu
Date personale
Născut	12 ianuarie 1857 Craiova, Țara Românească
Decedat	16 august 1931, (74 de ani) Sinaia, România
Copii	Constantin S.Ștefănescu, medic Radu S. Ștefănescu, medic Sabba S. Ștefănescu, geofizician
Cetățenie	România
Ocupație	paleontolog și geolog, profesor
Limbi vorbite	limba franceză
Activitate
Membru corespondent al Academiei Române
Membru al Academiei de Științe din România

Sabba Ștefănescu (n. 12 ianuarie 1857, Craiova – d. 16 august 1931, Sinaia) a fost un paleontolog și geolog român, profesor de paleontologie la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei Române.

Biografie

A absolvit liceul din Craiova (1875) și a studiat la Paris, unde a obținut licența în științe naturale (1879). Din 1881 a fost profesor de științe naturale la Școala Comercială și la liceul Sf. Sava din București, al cărui director a devenit în 1893. În același timp a lucrat la prima hartă geologică a României, întocmită în acea perioadă de Biroul Geologic condus de Grigoriu Ștefănescu. În 1897 a obținut doctoratul în geologie și paleontologie la Universitatea din Paris. A devenit membru corespondent al Academiei Române în 1893.

În 1905 este numit titular al unei noi catedre de paleontologie a Universității din București – apărută în urma diviziunii treptate a catedrei inițiale (1864) de geologie, mineralogie și paleontologie, deținută de Grigoriu Ștefănescu, în cele trei ramuri componente. În această calitate, păstrată până în 1929, una din preocupările lui Sabba Ștefănescu a fost dezvoltarea unui laborator de paleontologie pe lângă catedră, pe care l-a înzestrat cu colecția sa proprie și din alte donații. În 1917 pleacă împreună cu familia de la Iași, unde locuise în timpul ocupației germane a Bucureștiului, într-o misiune diplomatică la Paris, trecând prin Rusia și ajungând în Scoția după o traversare primejdioasă a Oceanului Înghețat de Nord. Se reîntoarce în țară în 1921.

Primele sale cercetări (1882-1886) sunt de geologie, studii preparatoare pentru harta României. A studiat cu deosebită atenție terenurile terțiare românești, ceea ce a făcut obiectul mai multor comunicări către Societatea Geologică a Franței; dintre acestea, studiul stratigrafic al terenurilor – o noutate pentru geologia română de atunci – a constituit subiectul tezei sale de doctorat. După numirea ca profesor, centrul atenției sale a fost evoluția mastodonților și elefanților, așa cum rezultă din resturile fosile din pliocen și pleistocen pe care le-a cercetat în țară și în timpul șederii la Paris.

Era o persoană cu o aură de severitate, întreținută atât de seriozitatea lui naturală, cât și de statura lui înaltă și impozantă. Ca director de școală, era numit Balaurul – totuși, zicea despre el: „că sunt serios, conced, dar aspru, nu accept”. A participat la viața politică, aparținând conducerii partidului conservator.

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România.

Bibliografie

• Sabba Ștefănescu: fr Contribution à l'étude des faunes éogène et néogène de Roumanie, Bulletin de la Société géologique de France, p. 310, 1897.
• Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii – Dicționar, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.
• Dorina N. Rusu: Membrii Academiei Române – Dicționar, Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, București, 2003.
• Theodor Anton Neagu: Biologie – Paleontologie – Geologie
• BCU – Biblioteca de Geografie și Geologie Arhivat în 23 iunie 2008, la Wayback Machine..

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – Ş
• fr Université de Paris Arhivat în 25 decembrie 2007, la Wayback Machine.
• Colegiul Național Sf. Sava Arhivat în 30 decembrie 2007, la Wayback Machine.
• Sabba Ștefănescu^{[nefuncțională]}, 30 august 2008, Vasile Surcel, Jurnalul Național