Ruth Wisse

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ruth Wisse
Date personale
Născută (87 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cernăuți, România[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Canada Modificați la Wikidata
ReligieNeoconservatorism Modificați la Wikidata
Ocupațiespecialist în literatură[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiUniversitatea din Tel Aviv
Universitatea Ebraică din Ierusalim Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[3] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea McGill
Universitatea Columbia
Pripstein's Camp Mishmar[*][[Pripstein's Camp Mishmar (private summer camp school)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Harvard
Universitatea McGill
Universitatea New York
Universitatea Stanford
Universitatea din Tel Aviv  Modificați la Wikidata
PremiiNational Humanities Medal[*][[National Humanities Medal (American award for contributions to Humanities)|​]] ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ruth R. Wisse (născută Roskies; n. , Cernăuți, România) este o profesoară de literatură idiș și de literatură comparată la Universitatea Harvard. Ea este sora lui David Roskies, profesor de limba idiș și de literatură evreiască la Seminarul Teologic Evreiesc.[4]

Cariera[modificare | modificare sursă]

Ruth Roskies s-a născut într-o familie evreiască[5] din Cernăuți, care făcea parte atunci din România, iar astăzi se află în Ucraina.[6][7] Familia ei, formată pe atunci din părinții Leo și Masha Roskies și din doi copii (Ruth și fratele ei mai mare), a emigrat în Canada în 1940, iar casa lor din Montreal a devenit un salon frecventat de scriitorii, actorii și artiștii vorbitori de idiș.[7]

Ruth a crescut la Montreal, Canada și a obținut un doctorat la Universitatea McGill în 1969. Ca profesor, Wisse a predat la universitățile McGill, Stanford, New York, Universitatea Ebraică din Ierusalim și Universitatea din Tel Aviv. În timp ce preda la McGill a pus bazele unui program de masterat în studii iudaice."[8]

Potrivit unui critic, opera lui Wisse este caracterizată „prin claritatea înțelegerii ei, prin refuzul ei de a se retrage dintr-o dispută și prin neputința de a-i nega strălucirea chiar și a celor care nu sunt de acord cu ea”.[8] Ea a obținut în 2007 Medalia Națională pentru Științe Umaniste.[9] Motivația acordării premiului a fost „erudiția și activitatea didactică care au scos în evidență tradițiile literare evreiești. Scrierile ei profunde au îmbogățit înțelegerea noastră a literaturii idiș și a culturii evreiești din lumea modernă”.[10]

Ea este membru al Consiliului Editorial al Jewish Review of Books și un colaborator frecvent la Commentary. A dedicat ultima sa carte, Jews and Power, editorului ei, Neal Kozodoy.

Opinii politice[modificare | modificare sursă]

În eseuri și în cărți, precum If I Am Not for Myself: The Liberal Betrayal of the Jews (1992) și Jews and Power (2008), Wisse a urmărit o linie neoconservatoare dură în chestiunile sociale și politice. Ea le-a înfuriat pe feministe, argumentând în favoarea căsătoriei tradiționale și a rolurilor gospodărești tradiționale, a condamnat participarea evreilor în organizațiile politice comuniste și a subliniat vina evreilor pentru crimele săvârșite de comuniști. Criticarea de către Wisse a mișcării de eliberare a femeilor ca o formă de neomarxism a fost citată extensiv de criticii politicilor feministe radicale. Ea a scris:

„Emanciparea femeii, dacă nu cea mai extremistă, atunci cu siguranță cea mai influentă mișcare neomarxistă din America, a făcut economiei americane ceea ce a făcut comunismul economiei rusești, iar cea mai mare parte a distrugerii este ireversibilă. Definind relațiile dintre bărbați și femei în termeni de putere și concurență, în loc de reciprocitate și cooperare, mișcarea s-a distanțat de contractul de bază cel mai fragil din societatea umană, unitatea, din care își trag forța toate celelalte instituții sociale.”

„Mai ales”, potrivit unui profil realizat în mai 2014 în Jewish Daily Forward, Wisse a fost „una dintre cele mai puternice voci conservatoare în sprijinul Israelului, argumentând că criticarea statului repetă obiceiurile înrădăcinate ale adaptabilității și autoculpabilizării evreiești”.[11] Ea nu vede nici o echivalență între motivațiile morale ale părților arabă și israeliană în conflictul din Orientul Mijlociu:

„Nu există un conflict arabo-israelian,... există un război al arabilor împotriva dreptului poporului israelian la un stat.”

Wisse a fost criticată pentru că a scris că „palestinienii sunt oameni care își hrănesc, își storc și își promovează suferința”[12] în revista Commentary în 1988.[13][14][15][16] Potrivit lui Alexander Cockburn, Wisse este deranjată de „căderile nervoase” ale intelectualilor evrei americani și de „sensibilitatea lor față de împușcăturile și de bătăile primite de păstori”.[13] În urma protestelor și a deciziei Universității Harvard de a anula discursul lui Marty Peretz, ca urmare a faptului că Peretz a scris că „viața musulmanilor este ieftină, mai ales pentru alți musulmani”,[17] Wisse a condamnat „gândirea de grup” de la Harvard și l-a apărat pe Peretz, spunând că „a dori ca musulmanii să condamne violența existentă în mijlocul lor nu este bigotism, ci liberalism”.[18] Wisse este membru al Consiliului Consultativ Internațional al NGO Monitor.[19]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • The Shlemiel as a Modern Hero
  • If I Am Not For Myself: The Liberal Betrayal of the Jews
  • The Modern Jewish Canon: A Journey Through Language and Culture
  • Jews and Power
  • No Joke: Making Jewish Humor

Cărți editate[modificare | modificare sursă]

  • Shtetl, and Other Yiddish Novellas
  • The Penguin Book Of Modern Yiddish Verse (împreună cu Irving Howe)
  • The Best Of Sholem Aleichem
  • The I.L. Peretz Reader

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • The I.L. Peretz Reader, by Isaac Loeb Peretz
  • The Well, de Chaim Grade; titlu original: Der brunem

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ruth Wisse, SNAC, accesat în  
  2. ^ „Ruth Wisse”, Freebase Data Dumps[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ „Yiddishlands by David G. Roskies”. . 
  5. ^ Jewish Journal: "What will New Republic exodus mean for American Jewish thought?" by Anthony Weiss 9 decembrie 2014
  6. ^ „Ruth Wisse in Religion in Modernity lecture series”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ a b „Ruth R. Wisse - Jewish Women's Archive”. jwa.org. 
  8. ^ a b „Ruth Wisse: Generous Mentor, Worthy Adversary”. The Forward. . Accesat în . 
  9. ^ "6 Academics Receive National Honors in Arts and Humanities" Chronicle of Higher Education 16 noiembrie 2007 summary
  10. ^ „News Archive - National Endowment for the Humanities”. www.neh.gov. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „The Remarkable Career of Ruth Wisse, Yiddish Scholar and Political Firebrand”. 
  12. ^ Wisse, Ruth (). „Israel & the Intellectuals: A Failure of Nerve?”. Commentary. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ a b Cockburn, Alexander (). „Those bleeding breeders. Beat the Devil Column”. The Nation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „Salahi: Anti-Semitism but not anti-hatred”. Yale Daily News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Chomsky, Noam (). Necessary Illusions: Thought Control in Democratic Societies. Cambridge, MA: South End Press. p. 321. ISBN 0-89608-366-7. 
  16. ^ Noam Chomsky, Fateful Triangle: The United States, Israel and the Palestinians, updated ed. (Cambridge, MA: South End Press, 1999), 559.
  17. ^ „Peretz dropped as Harvard event speaker”. Jewish Telegraphic Agency. . Accesat în . 
  18. ^ Wisse, Ruth (). „At Harvard, Groupthink About Islam”. Wall Street Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „Boards”. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ruth_Wisse&oldid=15595389