Rondo (muzică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

În muzica clasică rondoul (în franceză rondeau) este o formă muzicală⁠(d) instrumentală sau vocală[1][2], de origine franceză afirmată în muzica polifonică din secolul al XIII-lea și care se bazează pe alternanța unui refren muzical cu a unor cuplete⁠(d). Rondoul mai este și o formă muzicală intrumentală care a fost introdusă în perioada clasică.

Inițial refrenele se numeau ritornello cântându-se identic de fiecare dată. Schematic, un rondo se prezintă astfel:

A / B / A / C / A / D / A / coda

unde A este refrenul, iar B, C, D sunt cupletele. Rondoul este o forma utilizată în general în ultimele acorduri ale sonatelor, simfoniilor sau concertelor.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ de Wagner, Heinz, „Fachwörterverzeichnis”, Der Große Opernführer, Berühmte Komponisten und ihre Werke, Sonderausgabe, München 1990: Orbis Verlag, p. 559; 
  2. ^ de Ein Instrumental- oder Gesangstück, in dem der Hauptgedanke mehrmals wiederkehrt, während sich Nebengedanken zwischen die Wiederholungen schieben; în ro: O piesă instrumentală sau vocală în care ideea principală se repetă de mai multe ori în timp ce ideile secundare intră între repetări (capitolul: Termeni de specialitate; traducerea din Wgner, Heinz, Der Große Opernführer, p. 559)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Wagner, Heinz, Der Große Opernführer, Berühmte Komponisten und ihre Werke, Sonderausgabe, München 1990: Orbis Verlag, p. 586;, ISBN 3-572-05190-8