Rock britanic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Rockul britanic este un termen generic utilizat pentru o mare varietate de forme de muzică provenind din Regatul Unit. Începând cu 1964, cu „ invazia britanică” a Statelor Unite în frunte cu Beatles, muzica rock britanică a avut un impact considerabil asupra dezvoltării muzicii americane și a muzicii rock din întreaga lume.[1]

Încercările inițiale de a imita rock and rollul american au avut loc în Marea Britanie la mijlocul anilor '50, dar termenii „muzică rock” și „rock” se referă de obicei la muzica derivată din blues-rock și alte genuri apărute în anii '60. Termenul este adesea folosit în combinație cu alți termeni pentru a descrie o varietate de hibrizi sau subgenuri și este adesea contrastat cu muzica pop, cu care împărtășește multe structuri și instrumente. Muzica rock a avut tendința de a fi mai orientată către piața albumelor, punând accent pe inovație, virtuozitate, performanță și scrierea cântecelor de către interpreți.[2]

Deși mult prea divers pentru a fi un gen în sine, rock-ul britanic a produs multe dintre cele mai semnificative grupuri și interpreți în muzică rock la nivel internațional și a inițiat sau a dezvoltat semnificativ multe dintre cele mai influente subgenenuri, incluzând beat, rock progresiv, art rock, hard rock, heavy metal, punk, post-punk, new romantic și indie rock.

Tommy Steele, unul dintre primii artiști rock și roll britanici, cântând la Stockholm în 1957
Dave Clark Five în 1966

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ V. Bogdanov, C. Woodstra and S. T. Èrlewine, All music guide to rock: the definitive guide to rock, pop, and soul (Backbeat Books, 3rd edn., 2002), pp. 1316-7.
  2. ^ S. Frith, "Pop Music" in S. Frith, W. Stray and J. Street, eds, The Cambridge Companion to Pop and Rock (Cambridge University Press, 2001), pp. 93–108.
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Rock britanic