Robert al II-lea de Artois

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Robert al II-lea de Artois
Présentation du livre.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Mansoura[*], Egipt Modificați la Wikidata
Decedat (52 de ani) Modificați la Wikidata
Kortrijk, Belgia Modificați la Wikidata
Înmormântat Maubuisson Abbey[*] Modificați la Wikidata
Părinți Robert I de Artois
Matilda de Artois Modificați la Wikidata
Frați și surori Bianca de Artois
Guy IV de Saint-Pol[*]
Ugo al II-lea de Blois
Jacques de Châtillon[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Amicia de Courtenay Modificați la Wikidata
Copii Mahaut, Countess of Artois[*]
Philip of Artois[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Bannière de France style 1500.svg Franța Modificați la Wikidata
Robert al II-lea, Conte de Artois

Robert al II-lea (n. septembrie 1250 – d. 11 iulie 1302) a fost conte de Artois.

Viața[modificare | modificare sursă]

Robert a fost fiul postum și moștenitorul contelui Robert I de Artois cu Matilda de Brabant.[1] Totodată, Robert era nepot de frate al regelui Ludovic al IX-lea al Franței.[2]

Blazonul conților de Artois.

Soldat experimentat, Robert a luat parte la Cruciada aragoneză și a încercat să incadeze Sicilia în 1287.[3] De asemenea, el a înfrânt pe flamanzi în 1297 în bătălia de la Furnes.[4] El a fost încă o dată trimis în Flandra în iulie 1302, unde a început să devasteze teritoriul și a încercat să captureze orașul Kortrijk. Apoi, s-a confruntat cu armata flamandă în bătălia pintenilor de aur (la Courtrai). Infanteria sa a avansat cu succes împotriva flamanzilor (care erau în principal miliții orășenești), însă a ordonat apoi retragerea, pentru a permite cavaleriei să desăvârșească victoria. Însă având de a face cu un teren mlăștinos, cavalerii săi nu au izbutit să dea lovitura zidului de scuturi făcut de flamanzi, drept pentru care ei au fost zdrobiți și măcelăriți. Robert a condus o parte din rezervele sale pentru un nou atac în încercarea de a întoarce soarta luptei, însă a fost doborât de către infanteria flamandă.[5]

În 1288 Robert a început lucrările la un mare parc la Hesdin. Acesta conținea o menajerie, crescătorii de păsări, heleștee, livezi, o grădină împrejmuită și locuri pentur turniruri.[6][7]

Familia[modificare | modificare sursă]

În 1262, în Paris a avut loc căsătoria lui Robert cu Amicia de Courtenay (n. 1250–d. 1275), fiică a seniorului Petru de Conches, strănepot al regelui Ludovic al VI-lea al Franței cu Perronelle de Joigny.

Ei au avut trei copii:

  • Mahaut (n. 1268–d. 1329), succesoare la conducerea comitatului de Artois
  • Filip (n. 1269–d. 1298)
  • Robert (n. 1271, decedat de tânăr)

După moartea Amiciei, Robert s-a recăsătorit în două rânduri: mai întâi, în 1277, cu Agnes de Dampierre (n. 1237–d. 1288), moștenitoare a Bourbonului, iar apoi, în 18 octombrie 1298 cu Margareta (d. 1342), fiică a contelui Ioan al II-lea de Hainaut. După moartea lui Robert, comitatul de Artois a fost moștenit de către fiica sa Mahaut, însă nepotul său Robert al III-lea a contestat domnia acesteia.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Leese, Thelma Anna, Blood royal: issue of the kings and queens of medieval England, 1066-1399, Heritage Books Inc., 2007, p. 197.
  2. ^ Jordan, William Chester. „Count Robert’s "Pet" Wolf. http://www.amphilsoc.org/sites/default/files/1554threeJordan.pdf. Accesat la 18 iulie 2012. 
  3. ^ Housley, Norman, The later Crusades, 1274-1580: from Lyons to Alcazar, Oxford University Press, 1992, p. 204.
  4. ^ Funck-Brentano, Fr., The Middle Ages, (WILLIAM HEINEMAW LTI), p. 375.
  5. ^ Dunbabin, Jean, A hound of God: Pierre de la Palud and the fourteenth-century church, Oxford University Press, 1991, p. 178.
  6. ^ Landsberg, Sylvia (1995). The Medieval Garden. New York: Thames and Hudson. pp. 22 
  7. ^ Macdougall, Elisabeth B. Medieval Gardens. Google Books. http://books.google.co.uk/books?id=i6lciEEzyZ8C&lpg=PA125&ots=CmsyjP-KKJ&dq=hesdin%20AND%20(park%20OR%20gardens)%20Robert&pg=PA127#v=onepage&q=hesdin%20AND%20(park%20OR%20gardens)%20Robert&f=false. Accesat la 19 iulie 2012 

Surse[modificare | modificare sursă]

  • Dunbabin, Jean, A hound of God: Pierre de la Palud and the fourteenth-century church, Oxford University Press, 1991.
  • Funck-Brentano, Fr., The Middle Ages, WILLIAM HEINEMAW LTI.
  • Housley, Norman, The later Crusades, 1274-1580: from Lyons to Alcazar, Oxford University Press, 1992.
  • Leese, Thelma Anna, Blood royal: issue of the kings and queens of medieval England, 1066-1399, Heritage Books Inc., 2007.

Legături externe[modificare | modificare sursă]