Robert I de Flandra
| Robert I de Flandra | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1029  |
| Decedat | (64 de ani) Torhout, Flandra, Belgia |
| Înmormântat | collégiale Saint-Pierre de Cassel[*] |
| Părinți | Balduin al V-lea de Flandra Adela de Franța |
| Frați și surori | Balduin al VI-lea de Flandra Matilda de Flandra |
| Căsătorit cu | Gertruda de Saxonia (din ) |
| Copii | Gertrude of Flanders[*] Robert al II-lea de Flandra Adela de Flandra[1] Filips van Lo[*][1] Otgiva van Vlaanderen[*][1] Baldwin van Vlaanderen[*][1] |
| Ocupație | conte |
| Activitate | |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | conte |
| Familie nobiliară | Casa de Flandra[*] |
| Regent | |
Modifică date / text  | |
Robert I de Flandra (n. 1029/1032 – d. 13 octombrie 1093, Cassel), cunoscut și ca Robert Frizonul, a fost conte de Flandra de la 1071 la 1092.
Moștenirea
[modificare | modificare sursă]Robert a fost fiul mai tânăr al contelui Balduin al V-lea de Flandra cu Adela de Franța, fiică a regelui Robert al II-lea al Franței.[2]
Inițial, Robert era destinat să asigure frontierele de nord ale Flandra, prin căsătoria cu Gertrude de Saxonia, contesa văduvă de Olanda.
Lupta pentru comitatul de Flandra
[modificare | modificare sursă]După moartea fratelui său, contele Balduin al VI-lea din 1070, nepotul de frate ale lui Robert, Arnulf al III-lea a succedat în comitat, cu sprijinul mamei sale, Richilde de Hainaut. Cu toate acestea, Robert a contestat succesiunea la tronul Flandrei și s-a răsculat împotriva lor.[3] El a început să recruteze trupe în special în nordul Flandrei. Pe de altă parte, trupele lui Arnulf includeau personalități militare, precum contele Eustațiu al II-lea de Boulogne, Eustațiu al III-lea de Boulogne și Godefroy de Bouillon.
Mai mult decât atât, Arnulf era susținut de regele Filip I al Franței, dat fiind că mătușa acestuia, Adela de Franța, fusese căsătorită cu Balduin al V-lea de Flandra. Printre forțele trimise de regele Franței în ajutorul lui Arnulf se numără și un contingent de zece cavaleri normanzi conduși de William FitzOsborn, conte de Hereford. Forțele lui Robert au atacat armata lui Arnulf (mult superioară numeric), înainte ca aceasta să se organizeze, în bătălia de la Cassel din anul 1071. Arnulf însuși a fost ucis în luptă, odată cu William FitzOsborn, în vreme ce Richilde a fost capturată de către forțele lui Robert. Cu toate acestea, Robert la rândul său a fost capturat de către Eustațiu al II-lea de Boulogne. În cele din urmă, Richilde a fost schimbată cu Robert.[4] Ca rezultat al acestor evenimente, fiul mai tânăr al Richildei, Balduin al II-lea de Hainaut a intrat în posesia comitatului de Hainaut, iar Robert a devenit conte de Flandra. De asemenea, Robert a câștigat prietenia regelui Filip I, prin aceea că i-a oferit acestuia mâna fiicei sale vitrege, Bertha de Olanda.
De asemenea, între anii 1086 și 1091, Robert I a fost în pelerinaj în Țara Sfântă, interval de timp în care l-a lăsat ca regent pe fiul său, Robert al II-lea, tocmai în ideea de a asigura succesiunea acestuia.
Familia
[modificare | modificare sursă]Robert a fost căsătorit cu Gertrude de Saxonia, fiica ducelui Bernard al II-lea de Saxonia cu Eilika de Schweinfurt și văduva contelui Floris I de Olanda. Robert și Gertrude au avut cinci copii:
- Robert, devenit conte de Flandra ca Robert al II-lea, căsătorit cu Clementia de Burgundia
- Adela (d. 1115), căsătorită mai întâi cu regele Canut al IV-lea al Danemarcei al Danemarcei, fiind mama contelui Carol "cel Bun" de Flandra. Adela a fost apoi soția lui Roger Borsa, duce de Apulia.
- Gertruda, căsătorită prima oară cu contele Henric al III-lea de Leuven, cu care a avut patru copii,[1] apoi cu ducele Thierry al II-lea de Lorena, fiind mama contelui Thierry de Alsacia, de asemenea viitor conte de Flandra
- Filip de Loo, al cărui fiu ilegitim Guillaume d'Ypres a emis și el pretenții asupra comitatului de Flandra
- Ogiva, abatesă de Messines
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d The Peerage
- ^ Genealogica Comitum Flandriæ Bertiniana MGH SS IX, p. 306, apud HAINAUT.htm Counts of Flanders[nefuncțională]
- ^ Émile Cammaerts, 'A history of Belgium from the Roman invasion to the present day', D. Appleton and company, 1921, p. 63.
- ^ John France, Victory in the East: A Military History of the First Crusade, Cambridge University Press, 1994. ISBN 0-521-58987-8. p. 55.
