Rizaeddin bin Fahreddin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Rizaeddin bin Fakhreddin
Rizaeddin bin Fakhreddin.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
gubernia Samara[*], Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani) Modificați la Wikidata
Ufa, Republica Sovietică Socialistă Autonomă Bașchiră[*], URSS Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul mahomedan din Ufa[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of the Soviet Union (1924–1955).svg URSS Modificați la Wikidata
ReligieIslam Modificați la Wikidata
Ocupațieom de știință
autor de non-ficțiune[*]
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbilimba bașchiră
limba tătară  Modificați la Wikidata
Studiimedresă  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Mișcare/curent literarJadidism

Rizaeddin bin Fahreddin (n. , gubernia Samara[*], Imperiul Rus – d. , Ufa, Republica Sovietică Socialistă Autonomă Bașchiră[*], URSS) a fost un savant și publicist tătar care a trăit în Imperiul Rus și în Uniunea Sovietică. Numeroasele sale lucrări pe teme religioase, politice și pedagogice făceau parte din mișcarea jadidistă, iar ziarul Șura, pe care l-a înființat și redactat, a fost un forum important de discuții politice pentru musulmani în ultima perioadă de existență a Imperiului Rus.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Rizaeddin bin Fahreddin s-a născut ca fiu al unui mullah în satul Kiciuceat din gubernia Samara. El a studiat la maktabul din satul său, pe care tatăl său îl conducea, apoi la medresa din satul apropiat Celșeli. La vârsta de 30 de ani, el a devenit mullah și conducător al medresei din satul Ilbek. În 1891 a fost ales cadiu (qadi), adică a devenit membru al administrației religioase ruse a musulmanilor (Sobranie); el s-a mutat, prin urmare, la sediul administrației din Ufa, unde a gestionat arhiva vastă a agenției.[1]

Clădirea Administrației Religioase Musulmane din Ufa

În timpul Revoluției Ruse din 1905 a prezentat un program de reforme ample muftiilor care făceau parte din Sobranie. Acest program conținea, printre altele, extinderea autorității agenției asupra musulmanilor kazahi. Guvernul rus a refuzat programul din cauza faptului că această centralizare ar fi dus la creșterea puterii autorităților musulmane.[2]

În 1906 Fahreddin s-a retras din funcțiile sale religioase și a devenit redactor al revistei Vaqt din Orenburg. În această perioadă a devenit, de asemenea, un prieten apropiat al lui Musa Bigiev.[3] Doi ani mai târziu, a început să publice ziarul Șura, care a devenit ziarul tătar cu cea mai îndelungată existență din Imperiul Rus. După Revoluția din 1917 a preluat din nou în 1921 o funcție religioasă și a fost muftiu al regiunilor europene ale Rusiei până la moartea sa în 1936. A evitat cooperarea cu sovieticii cât de mult a putut.[4]

Activitatea[modificare | modificare sursă]

În calitate de adept al jadidismului, Fahreddin a desfășurat activitate religioasă care a fost influențată de mulți alți jadizi. De exemplu, el a studiat un timp la medresa lui Șihabetdin Märcani și s-a întâlnit mai târziu cu activistul politic Jamāl al-Dīn al-Afgani în timpul unei călătorii la Sankt Petersburg. Învățatul egiptean Muhammad Abduh a avut, de asemenea, o influență asupra lui.

Fahreddin vorbea araba, persana, ciagatai și rusa. El a folosit limba ciagatai, care a fost proclamată de Ismail Gaspirali ca limbă comună pentru toate popoarele turcice, dar a păstrat particularitățile lingvistice tătare.[1]

Medresa Marjani din Kazan

Fahreddin a fost un autor extrem de productiv, care a scris mai mult de șaizeci de cărți în timpul vieții sale.[5] Cea mai importantă lucrare a sa este o ediție în două volume a biografiilor învățaților din Asia Centrală (Asar și Meshhur Irler), pe care a scris-o în perioada când a lucrat la arhiva administrației religioase musulmane. Pentru unele dintre personalitățile prezentate acolo (printre care Ibn Rushd (Averroes), Ibn Arabi, Al-Ghazali și Ibn Taymiyyah), lucrarea lui rămâne cea mai bună sursă. De asemenea, a publicat reportaje jurnalistice, cărți și eseuri despre situația generală a musulmanilor din Rusia, lucrări pedagogice sau pe teme sociale (de exemplu, despre educația femeilor și despre organizarea familiei).[4] Eseul Rusya Muslimanlarining ihtiyachlari velar haqinda intiqad, publicat în 1906, este o critică a cererilor de reformă ale ulemalelor adresate conducătorilor ruși, pe care Fahreddin le-a considerat prea vagi.[2]

Potrivit lui Azade-Ayșe Rorlich, rolul important al educației pentru depășirea sărăciei și posibilitatea reconcilierii islamului și științei au fost părțile centrale ale viziunii politice a lui Fahreddin. El a considerat că ascensiunea și decăderea națiunilor are legătură directă cu sistemele lor religioase și, prin urmare, a crezut că renunțarea la superstiții și întoarcerea la începuturile islamului sunt necesare pentru producerea unei renașteri musulmane. A criticat de asemenea activitatea istorică a lui Ibn Khallikan datorită concentrării sale pe acțiunile conducătorilor și a încercat să prezinte faptele musulmanilor „normali” în cărțile și scrierile sale.[2]

Lucrări (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Asar
  • Meshhur Irler („Oameni celebri”)
  • Meshhur Khatunlar („Femei celebre”)
  • Munasib Diniye („Despre religie”)
  • Islamlar haqinda kükümet tedbirleri („Acțiunile guvernului cu privire la musulmani”)
  • Rusya Muslimanlarining ihtiyachlari ve anlar haqinda intiqad („Nevoile musulmanilor ruși și o critică a acestora”)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Mahmud Tahir: Rizaeddin Fahreddin, in: Central Asian Survey (1989, Vol. 8), pp. 111-115.
  2. ^ a b c Azade-Ayșe Rorlich: The Volga Tatars, Stanford 1986; pp. 53-58.
  3. ^ Ahmet Kanlidere: Reform within Islam. The Tajdid and Jadid Movement among the Kazan Tatars (1809–1917), Istanbul 1997; p. 50-52.
  4. ^ a b Charles Kurzman: Modernist Islam, 1840–1940. A Sourcebook, New York 2002, p. 33.
  5. ^ Article in the Oxford Dictionary of Islam

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ahmet Kanlidere: Reform within Islam. The Tajdid and Jadid Movement among the Kazan Tatars (1809–1917), Istanbul 1997; pp. 50-52.
  • Azade-Ayșe Rorlich: The Volga Tatars, Stanford 1986; pp. 53-58.
  • Charles Kurzman: Modernist Islam, 1840–1940. A Sourcebook, New York 2002, p. 33.
  • Ismail Türkoğlu: Rusya Türkleri Arasindaki Yenileșme Hareketinin Öncülerinden Rizaeddin Fahreddin (1858–1936) (Rizaeddin Fahreddin, A Pioneer of the Renewal Movement of the Turks of Russia), Istanbul 2000.
  • Mahmud Tahir: Rizaeddin Fahreddin, in: Central Asian Survey (1989, Volume 8), pp. 111–115.
  • Ömer Hakan Özalp: Rizaeddin bin Fahreddin, Istanbul 2001.