Rezervația naturală Nijnesvirski

60°36′N 33°0′E (Rezervația naturală Nijnesvirski) / 60.600°N 33.000°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rezervația naturală Nijnesvirski
Harta locului unde se află Rezervația naturală Nijnesvirski
Harta locului unde se află Rezervația naturală Nijnesvirski
PozițiaRusia
Cel mai apropiat orașLodeinoie Pole
Coordonate60°36′N 33°0′E ({{PAGENAME}}) / 60.600°N 33.000°E
Suprafață416 km²[1]  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata

Rezervația naturală Nijnesvirski (în rusă Нижнесвирский заповедник, transliterat: Nijnesvirski zapovednik, lit. „Rezervația naturală Svirul de Jos”) este un zapovednik (rezervație naturală strictă) din Rusia. Are o suprafață de 416 km² (131 sq mi) și este situată în raionul Lodeinoie Pole din regiunea Leningrad. A fost înființată la 11 iunie 1980 pentru a proteja peisajele de pe malul estic al Lacului Ladoga.[2]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Rezervația naturală ocupă zonele joase de pe malul drept al râului Svir, inclusiv o porțiune a malului estic al Lacului Ladoga și a apelor acestuia. Granița de nord a rezervației coincide cu granița Republicii Carelia. Zonele de peste graniță aparțin rezervației zoologice Oloneț. Aproximativ 30% din teritoriul rezervației este format din mlaștini și turbării, cu zone umede tranzitorii suplimentare, în timp ce restul este ocupat de păduri de conifere (în special pin), cu un subetaj de arbuști și tufișuri de afin. Terenul mai conține dune de nisip lăsate de ghețarii aflați în retragere după ultima eră glaciară.[3] Rezervația este situată în ecoregiunea Taigaua scandinavă și rusă și are o climă continentală umedă (clasificarea climatică Köppen Dfb).[4][5]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima propunere de înființare a unor arii naturale protejate pe malul estic al Lacului Ladoga datează din anii 1950. Acea propunere a fost însă respinsă de autorități la momentul respectiv. Extinderea teritorială și dezvoltarea industrială a orașului Leningrad au provocat un impact considerabil asupra ecologiei zonelor înconjurătoare și s-a propus din nou înființarea unei arii protejate pentru a studia acest impact. Un program pe scară largă pentru studierea acestui impact a fost inițiat în anul 1976 și, tot atunci, a fost înființată Rezervația („zakaznik”) Nijnesvirski. În cele din urmă, zakaznik-ul a fost transformat într-o rezervație naturală în anul 1980.[2]

Faună și floră[modificare | modificare sursă]

Rezervația naturală Nijnesvirski este un loc de popas important pentru păsările migratoare.[6] Specia predominantă de arbori este pinul de pădure. O suprafață considerabilă este ocupată de mlaștini.[7]

Fauna rezervației naturale este formată din patruzeci de specii de mamifere. Printre mamiferele mari se numără ursul brun, elanul și râsul.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Нижне-Свирский Заповедник (în rusă) 
  2. ^ a b Нижне-Свирский Заповедник (în rusă). Особо охраняемые природные территории России. Accesat în . 
  3. ^ „About the Reserve”. Nizhnevirsky State Nature Reserve (Official site). Ministry of Natural Resources and Ecology of the Russian Federation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Kottek, M., J. Grieser, C. Beck, B. Rudolf, and F. Rubel, 2006. „World Map of Koppen-Geiger Climate Classification Updated” (PDF) (în engleză). Gebrüder Borntraeger 2006. Accesat în . 
  5. ^ „Dataset - Koppen climate classifications” (în engleză). World Bank. Accesat în . 
  6. ^ Laura Riley & William Riley. Nature's Strongholds: The World's Great Wildlife Reserves. Princeton: Princeton University Press, 2005. ISBN: 0-691-12219-9. pp. 261-262.
  7. ^ Растительность (în rusă). ООПТ России. Accesat în . 
  8. ^ Животный мир (în rusă). ООПТ России. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]