În matematică, se spune că un șir este definit printr-o relație de recurență dacă fiecare termen al acestuia poate fi scris ca o funcție de termenii anteriori:
Un exemplu de relație de recurență este:
Un caz particular îl constituie șirurile ce pot fi definite printr-o recurență liniară finită, care este de forma:
|
|
|
Acesteia îi corespunde ecuația caracteristică:
|
|
|
Teorema 1.
Dacă este o soluție a ecuației caracteristice , atunci șirul verifică relația de recurență
Teorema 2.
Dacă șirurile îndeplinesc condiția de recurență și sunt liniar independente, atunci orice soluție se exprimă ca o combinație liniară a șirurilor adică există astfel încât:
|
|
|
Teorema 3.
Există k șiruri liniar independente ce verifică relația de recurență.
- Dacă ecuația caracteristică are soluții reale distincte șirurile sunt:
|
|
|
- Dacă ecuația caracteristică are soluții reale multiple: cu ordinul de multiplicitate cu ordinul de multiplicitate cu ordinul de multiplicitate unde șirurile sunt:
|
|
|
|
|
|
Una dintre cele mai simple relații de recurență liniară definește „Șirul lui Fibonacci”, în care fiecare termen este egal cu suma celor doi termeni precedenți: