Purtarea Crucii (Bosch, Gent)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hristos ducând Crucea
Descriere generală
ArtistHieronymus Bosch[1]  Modificați la Wikidata
Datareanii 1510[1]  Modificați la Wikidata
Materialevopsea pe bază de ulei[*]​[1], panel[*][[panel (painting support made of a thin wooden plank)|​]][1]  Modificați la Wikidata
Genartă religioasă[*]​[2]  Modificați la Wikidata
Dimensiuni76,7 cm×83,5 cm
AmplasareMuseum voor Schone Kunsten Gent[*][[Museum voor Schone Kunsten Gent (museum of fine arts in Ghent, Belgium)|​]][1]  Modificați la Wikidata
ColecțieMuseum voor Schone Kunsten Gent[*][[Museum voor Schone Kunsten Gent (museum of fine arts in Ghent, Belgium)|​]][1]
Colecția de artă flamandă[*]​[3]  Modificați la Wikidata
Curent artisticEarly Netherlandish painting[*][[Early Netherlandish painting (work of artists active in the Low Countries during the 15th- and 16th-century Northern Renaissance)|​]]
Northern Renaissance[*][[Northern Renaissance (Renaissance that occurred in the European countries north of the Alps)|​]][4]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Purtarea Crucii este o pictură de la începutul secolului al XVI-lea atribuită lui Hieronymus Bosch și păstrată la Muzeul de Arte Frumoase din Gent (MSK). Aceeași temă neotestamentară a fost ilustrată de Bosch în Purtarea Crucii de la Viena, Purtarea Crucii de la El Escorial și pe spatele panourilor laterale ale Tripticului Sfântului Anton de la Lisabona.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Detaliu al grupului în care se află tâlharul cel rău.
Detaliu în care apare Sfânta Veronica și doi privitori.

Pictat în ulei, tabloul este format din patru panouri asamblate vertical. El are 76,7 cm înălțime, 83,5 cm lățime și 0,9 cm grosime.

Pe un fundal întunecat, 17 figuri reprezentate de la bust îl înconjoară pe Cristos care-și poartă crucea sau formează mici grupuri organizate prin jocuri ale privirilor. Mâinile lor sunt uneori vizibile, dar pictorul este interesat să reprezinte mai ales expresiile faciale și fizionomiile lor adesea caricaturale, care ocupă aproape tot spațiul picturii.

În afară de Cristos încoronat cu spini, pot fi recunoscuți Sfânta Veronica (stânga jos), care ține vălul pe care s-a imprimat în mod miraculos Sfânta Față a lui Isus, și cei doi tâlhari (în dreapta). Tâlharul cel bun are trăsături mai puțin deformate (în partea dreaptă sus), dar o tentă lividă care trădează, fără îndoială, frica de pedeapsă. El este dus către supliciu de un călugăr fără dinți, care pare să-l amenințe cu flăcările iadului. Mult mai hidos decât tovarășul său, tâlharul cel rău se mulțumește să răspundă cu o grimasă plină de ură celor doi privitori cu figuri la fel de grotești, care-l insultă. Plasturele lipit pe craniu îi sporește urâțenia. Între tâlharul cel rău și agresorii lui, în vârful compoziției piramidale a grupului, un bărbat, care poartă un coif ascuțit, are un chip decolorat straniu. Alte personaje poartă pălării mai mult sau mai puțin fanteziste, iar unele dintre ele poartă bijuterii în ureche, în bărbie sau în jurul gurii.

Trăsăturile fine, expresia senină și ochii închiși ai lui Cristos și ai Veronicăi contrastează puternic cu grimasele exagerate întipărite pe fețele monstruoase și ridicole ale celorlalte personaje.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Colectivul Muzeului de Arte Frumoase din Gent se alătură opiniei majorității istoricilor de artă, care consideră că pictura aparține ultimei faze de creație a lui Bosch din perioada 1510-1516. Alți autori consideră că este mai veche. Frédéric Elsig presupune că ar face parte dintr-un ansamblu de comenzi bruxelleze, care ar include tripticele Judecata de apoi de la Viena și Grădina deliciilor, pe care el le datează din anii 1505-1510.[5]

În secolul al XIX-lea tabloul a făcut parte din colecția Nicholson de la Londra, apoi a trecut în colecția domnului Hemmé din Bruxelles. În 1902 a fost achiziționat de la F. Kennis de către Societatea Prietenilor Muzeului din Gent (Société des Amis du Musée de Gand)[6] la inițiativa istoricului de artă Georges Hulin de Loo. În același an a fost prezentat publicului belgian în cadrul Expoziției primitivilor flamanzi de la Bruges (nr. 285 din catalog).[7] A fost restaurat în anii 1956-1957[8] sub supravegherea unei comisii internaționale de experți.

Atribuirea lui Bosch[modificare | modificare sursă]

Cu ocazia prezentării în fața publicului în 1902, pictura a fost apreciată de Hulin de Loo ca fiind „una dintre cele mai importante opere ale maestrului din afara Spaniei”.[9] Caracterul său autograf, recunoscut, de asemenea, de Fourcaud,[10] Tolnay,[11] Combe,[12] Linfert,[13] Cinotti[14] Bösing, Larsen[15] și Elsig, a fost contestat, cu toate acestea, de alți autori precum Leonard J. Slatkes,[16] care o consideră o „copie de atelier sau o variantă de atelier” a unui original pierdut,[17] și Bernard Vermet, care o atribuie unui urmaș din anii 1520-1530.[18]

Louis Maeterlinck, curatorul Muzeului din Gent la începutul secolului al XX-lea, a propus includerea picturii Purtarea Crucii într-un ansamblu de lucrări ce prezentau Patimile lui Cristos cu personaje de dimensiuni mari reprezentate pe jumătate și care era format din Încoronarea cu spini de la El Escorial, Tripticul patimilor de la Muzeul din Valencia (al cărui panou central este aproape identic cu pictura anterioară) și pe Cristos în fața lui Pilat de la Princeton.[19] Or, aceste ultime trei picturi, pe care Maeterlinck le includea „printre lucrările lui Bosch care aparțin ultimei sale perioade de creație”,[19] sunt atribuite astăzi urmașilor lui Bosch de la Anvers care au lucrat în stilul lui Quentin Metsys între anii 1520 și 1540.

  • Urmaș al lui Bosch, Cristos în fața lui Pilat , circa 1520, Muzeul de Artă al Universității Princeton.
    Urmaș al lui Bosch, Cristos în fața lui Pilat , circa 1520, Muzeul de Artă al Universității Princeton.
  • Urmaș al lui Bosch, Încoronarea cu spini, circa 1530-1540, L'Escurial (Madrid).
    Urmaș al lui Bosch, Încoronarea cu spini, circa 1530-1540, L'Escurial (Madrid).
  • Urmaș al lui Bosch, Tripticul patimilor, circa 1530-1540, Muzeul de Arte Frumoase din Valencia (Spania).
    Urmaș al lui Bosch, Tripticul patimilor, circa 1530-1540, Muzeul de Arte Frumoase din Valencia (Spania).

În octombrie 2015 echipa programului internațional de cercetare și restaurare [:fr:Bosch Research and Conservation Project] (BRCP), condusă de Jos Koldeweij, a anunțat că opera nu ar fi fost realizată de Bosch, ci „de un pictor fenomenal cu nume necunoscut care ar fi pictat-o în 1520”.[17]

În dezacord cu concluziile BRCP, Muzeul de Arte Frumoase din Gent a decis să păstreze numele lui Bosch pe panoul explicativ al tabloului. Această decizie a fost sprijinită de un grup de experți, printre care Maximiliaan Martens de la Universitatea din Gent. Acesta din urmă a justificat atribuirea picturii lui Bosch prin evidențierea unor analogii între Purtarea Crucii din Gent și Încoronarea cu spini de la Londra, care este atribuită fără dubii lui Bosch.[20]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f http://mskgent.be/collection/work/data/1902-H, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://rkd.nl/explore/images/219506, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://vlaamsekunstcollectie.be/collection/work/data/1902-H  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Make Lists, Not War, accesat în iunie 2020 
  5. ^ Elsig, p. 89.
  6. ^ Catalogue du Musée des beaux-arts, Gent, 1937, p. 28.
  7. ^ Exposition des primitifs flamands et d'art ancien. Première section : tableaux. Catalogue, Desclée de Brouwer, Bruges, 1902, p. 108.
  8. ^ Elsig, p. 88.
  9. ^ Materlinck, p. 299.
  10. ^ Louis de Fourcaud, «Hieronymus van Aken, dit Jérôme Bosch», Revue de l'art ancien et moderne, t. XXXI, 1912, pp. 161-176.
  11. ^ Charles de Tolnay, Hieronymus Bosch , Basel, 1937, cat. 36.
  12. ^ J. Combe, Jérôme Bosch, Paris, 1946, pp. 15 și 40.
  13. ^ C. Linfert, Hieronymus Bosch. Die Gemälde, Cologne/Londra, 1959, pp. 23-117.
  14. ^ M. Cinotti, L'Opera completa di Bosch, Milano, 1966, cat. 70.
  15. ^ E. Larsen, Bosch. Catalogo completo , Florența, 1998, cat. 30.
  16. ^ Leonard J. Slatkes, «Hieronymus Bosch and Italy», The Art Bulletin, LVII, 1975, pp. 335-345.
  17. ^ a b Guy Duplat, «Bosch n'aurait pas peint le Portement de Croix», lalibre.be, 31 octombrie 2015 (accesat la 22 aprilie 2016).
  18. ^ Jos Koldeweij, Paul Vandenbroeck și Bernard Vermet, Jérôme Bosch. L’œuvre complet, Gand/Paris, 2001, p. 97.
  19. ^ a b Maeterlinck, pp. 302 și 307.
  20. ^ Guy Duplat, «Le Portement de Croix est quand même un vrai Bosch», lalibre.be, 17 februarie 2016 (accesat la 22 aprilie 2016).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Walter Bosing, Jérôme Bosch (environ 1450-1516). Entre le ciel et l'enfer (Tout l’œuvre peint de Bosch), Benedikt Taschen, Köln, 1994, pp. 76-78.
  • Frédéric Elsig, Jheronimus Bosch : la question de la chronologie, Droz, Geneva, 2004, pp. 88-92 și 136-138.
  • Matthijs Ilsink, Jos Koldeweij et Charles de Mooij, Jérôme Bosch - Visions de génie (catalogul expoziției de la Noordbrabants Museum de Bois-le-Duc), Fonds Mercator, Bruxelles, 2016, p. 65.
  • Louis Maeterlinck, «À propos d'une œuvre de Bosch au musée de Gand», La Revue de l'art ancien et moderne, t. XX, nr. 112, 10 iulie 1906, pp. 299-307.
  • Roger van Schoute, «Le Portement de croix de Jérôme Bosch au Musée de Gand : considération sur l'exécution picturale», Bulletin de l'Institut Royal du Patrimoine Artistique, vol. 2, 1959, pp. 47-58.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Purtarea_Crucii_(Bosch,_Gent)&oldid=15597176