Sari la conținut

Propaganda românească printre vlahii din Balcani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Propaganda română în Macedonia)
Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat.
Vă rugăm consultați părerile exprimate în pagina de discuții.
Vă rugăm nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei.
Școlile românești din Macedonia în anul 1899
„Către aromânii din Macedonia, Epir, Tesalia și Albania“, publicație în limba greacă a Societății de Cultură Macedo-Române din București, 1895.

Propaganda românească printre aromâni și megleniți (în greacă Η ρουμανική προπαγάνδα) este un termen folosit de unele surse istoriografice grecești care descrie eforturile depuse de statul român pentru a cultiva sentimentul de apartenență la națiunea română în rândul aromânilor și meglenoromânilor din Balcani, în special în Macedonia și Epir. O poziție similară este adoptată și de istoriografia altor state din zonă, moștenitoare ale problemelor create după destrămarea Imperiului otoman.

Conform acestei interpretări, propagandă românească a fost cea mai intensă la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la Primul Război Balcanic, perioadă în care regiunile locuite de aromâni și megleniți au fost împărțite între Grecia, Serbia și Albania. La București, s-a dezvoltat o teorie potrivit căreia statul român era succesorul și protectorul populației latinizate din regiune. Guvernul turc, dorind să nu deterioreze relațiile dintre România și celelalte state creștine balcanice, a tolerat revendicările românești, recunoscând dreptul Bucureștiului de a proteja populația aromână și meglenită din punct de vedere cultural și religios.[1]

Propaganda românească a înregistrat un succes rapid. În aprilie 1890, Dragumis nota într-un raport: „Vlahii cu conștiință grecească și românii cu conștiință românească sunt în general educați în limba greacă, dar din respect pentru tradițiile vechi. Nici la români, nici la greci nu există o stabilitate națională de caracter și sentimente”.[2] În iulie 1900, activiștii VMOK și VMORO l-au asasinat la București pe jurnalistul român Ștefan Mihăileanu și pe un cetățean bulgar - presupus a fi spion turc. Acest incident a declanșat un scandal diplomatic care a adus temporar Bulgaria și România în pragul războiului. În cadrul unui proces controversat desfășurat la București în noiembrie 1900, toți cei capturați au primit pedepse severe. Guvernul bulgar a fost nevoit să aresteze unii activiști ai VMOK, precum Boris Sarafov, Vladislav Kovachev și alții. Ulterior, la proces, Sarafov și colegii săi au fost achitați. Autoritățile române au profitat de isteria antibulgară din țară pentru a restricționa și mai mult activitățile instituțiilor culturale bulgare și pentru a întoarce românii împotriva organizației revoluționare bulgare din Macedonia. Cu toate acestea, publicul român a sprijinit în mare măsură o mișcare revoluționară care a colaborat cu elementul aromân în timpul revoltei de Ilinden și în perioada 1904-1908, când s-au apărat reciproc împotriva propagandei armate sârbești și grecești din Macedonia. Înăsprirea conflictului valaho-grec în Macedonia a dus la ruperea relațiilor diplomatice dintre România și Grecia. După masacrul organizat de antarți greci la Avdella în 1905, în România au izbucnit demonstrații antigrecești de masă, care au dus la expulzarea grecilor din țară.

La data de 22 mai 1905, sultanul Abdul Hamid a recunoscut, printr-un decret (iradea), existența unui milet valah în cadrul Imperiului Otoman. Acest milet era destinat să aibă propriile sale biserici și școli.[3]

În perioada următoare Războaielor Balcanice și Primului Război Mondial (1912-1918), o proporție semnificativă a populației aromâne din Balcani a emigrat în România. Propaganda românească a revenit cu forță în Epir și Macedonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când teritoriile locuite de aromâni au fost ocupate de Italia. În aceste regiuni, a fost înființată organizația separatistă numită Legiunea Romană.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Алманах на българските национални движения след 1878, Академично издателство „Марин Дринов“, Sofia, 2005, pp. 568–569.
  2. ^ Ιωάννου, Μαρίας (). „Οι βλαχόφωνοι πληθυσμοί της Ελλάδας και η διαμόρφωση της εθνικής τους συνείδησης”. Θέσεις (114). 
  3. ^ Kahl, Thede (2002). „The ethnicity of Aromanians after 1990: the Identity of a Minority that Behaves like a Majority”. Ethnologia Balkanica. 6: 148. Accesat în 16 август 2015.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Minov, Nikola. Problema aromână și propaganda românească în Macedonia. Skopje, 2013
  • Minov, Nikola. „Detașamentele românești“ ale Organizației Revoluționare Macedonene 1906 - 1908, în: Istorie, LIII/2, 2018
  • Minov, Nikola. The Aromanians and IMRO, в: Macedonian historical review, vol.2, 2011
  • Попов, Жеко. Румънската пропаганда в Македония (1878 – 1894 г.). – В: Изследвания по македонския въпрос, 1. София, 1993, с. 314 – 356.
  • Попов, Жеко. Румъния и българската национална кауза в Македония (1902 – 1903). – В: Илинденско-Преображенско въстание. София, 1994, с. 134 – 146.
  • Νικολαϊδου, Ελευθερία Ι., „Η ρουμανική προπαγάνδα στο βιλαέτι Ιωαννίνων και στα βλαχόφωνα χωριά της Πίνδου, τ.Α', μέσα 19ου αι.-1900“, Ε.Η.Μ, Ιωάννινα 1995.
  • Σπηλιοτόπουλος, Αντώνιος, „Οι Βλαχόφωνοι Έλληνες και η ρωμανική προπαγάνδα“, Αθήνα 1905.
  • Χρυσοχόου, Αθανάσιος Ι., „Η κατοχή εν Μακεδονία. Βιβλίον Γ'. Η δράσις της ιταλορουμανικής προπαγάνδας“, Ε.Μ.Σ. 16, Θεσσαλονίκη 1951.
  • Divani, Lena, „The Vlachs of Greece and the Italo-Rumanian Propaganda“, Thetis, Band 3, Mannheim 1996.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Propaganda_românească_printre_vlahii_din_Balcani&oldid=16310745