Prima bătălie de la Schooneveld

Prima Bătălie de la Schooneveld
Parte din Războiul Franco-Olandez[*]​
Prima Bătălie de la Schooneveld, 7 iunie 1673 pictură de Willem van de Velde cel Tânăr, realizată în 1684.
Informații generale
Perioadă 7 iunie 1673 Loc Schooneveld, Provinciile Unite 51°26′N 3°32′E ({{PAGENAME}}) Rezultat Victorie strategică neerlandeză
Beligeranți
Republica celor Șapte Provincii Unite ale Tărilor de Jos	Regatul Angliei Regatul Franței
Conducători
Michiel de Ruyter Cornelis Tromp Adriaen Banckert	Prințul Rupert de Rin Edward Spragge Jean II d'Estrées
Efective
64 nave de război	86 nave de război
Pierderi
~500 morți și răniți, 0 nave (cu excepția unor nave incendiare)	~1000 morți și răniți, 0 nave (cu excepția unor nave incendiare)

Prima bătălie de la Schooneveld a avut loc la 7 iunie 1673 (S.V. 28 mai) între flota neerlandeză comandantă de Michiel de Ruyter și flota aliată anglo-franceză condusă de Prințul Rupert de Rin, în cadrul celui de-Al Treilea Război Anglo-Neerlandez (1672-1674), care făcea parte el însuși din Războiul Franco-Neerlandez (1672-1678). Această bătălie a fost urmată după numai o săptămână de A doua Bătălie de la Schooneveld și împreună cu ultima mare bătălie navală din anul 1673, Bătălia de la Texel din luna august, au salvat Provinciile Unite de o invazie marină anglo-franceză.

Context

Invazia armatei lui Ludovic al XIV-lea a fost oprită în Provinciile Unite de Bariera de Apă Neerlandeză, o inundare intenționată a unei mari suprafețe agricole din provinciile Utrecht și Olanda, între laguna Zuiderzee și fluviul Rin. În timpul iernii încercarea armatei franceze de a trece bariera înghețată a fost oprită prin eforturile trupelor de marinari pe schiuri comandate de amirali ai flotei neerlandeze. Prin urmare, pentru anul 1673 aliații anglo-francezi au întocmit planurile unei invazii pe calea mării în provinciile maritime Olanda și Zeelanda, ocolind astfel Bariera de Apă.

Michiel de Ruyter a fost numit în februarie 1673 Locotenent-Amiral-General al flotei neerlandeze și a plănuit să blocheze grosul flotei engleze pe Tamisa scufundând nave cu balast în cele mai înguste canale, pentru ca apoi să se ocupe la discreție de restul escadrelor engleze. Flota neerlandeză fusese între timp slăbită de recrutarea unei treimi din echipaje în armata de uscat și de absența navelor Amiralității din Friesland, provincie care a fost invadată de Prințul Episcop de Münster și care își deviase toate resursele pentru apărarea pe uscat.

La începutul lunii mai 1673 De Ruyter a ridicat ancora și s-a îndreptat spre Tamisa cu o flotă alcătuită doar din 31 nave de linie, 12 fregate, 18 nave incendiare și alte nave auxiliare, alături de 8 nave comerciale umplute cu balast. Amiralitatea din Friesland nu a trimis nici o navă, cea din Zeeland a reușit să pregătească doar câteva nave la timp, majoritatea navelor neerlandeze aparținând celor trei Amiralități din provincia Olanda (Maas, Amsterdam și Noorder Quarter).

Dar englezii au ieșit în larg cu forțe superioare chiar înainte de executarea acestei operațiuni iar De Ruyter s-a retras la 15 mai la ancorajul de la Schooneveld, apele costiere pline de bancuri de la gura fluviului Schelde, lângă insula Walcheren, pentru a îi împiedica pe aliați să creeze o superioritate navală necesară transportării și debarcării forței de 10.000 de soldați care se adunau la Yarmouth.

Bazinul Schooneveld se afla între două bancuri de nisip din largul coastelor Flandrei și Zeelandei, la 15 mile nautice Vest de portul neerlandez Vlissingen și Insula Walcheren, oferind o cale liberă spre estuarele fluviilor Schelde și Maas. Cu adâncimi de peste 5 stânjeni, Schooneveld oferea un bun loc de ancorat și de asemenea o poziție optimă pentru a supraveghea gurile Tamisei și strâmtoarea Dover. Vânturile predominante dinspre Sud-Vest ofereau posibilitatea flotei de a se deplasa rapid spre Nord de-a lungul coastei Olandei. Schooneveld a fost folosit în toate războiele Republicii ca principalul ancoraj și punct de concentrare al flotei neerlandeze. În Anglia și Franța era cunoscut ca “gaura lui De Ruyter” sau ca “fortul dintre bancuri” al lui. În august 1666 De Ruyter salvase flota neerlandeză după Bătălia de Două Zile retrăgându-se la Schooneveld iar în iunie 1667 folosise acest ancoraj ca punct de plecare al Expediției de la Medway.

Una din caracteristicile atractive ale bazinului Schooneveld era inconstanța, bancurile și malurile continuând să se miște mereu. Hărțile contemporane erau foarte imprecise și doar neerlandezii, care navigau mereu în zonă, cunoșteau poziția exactă a bancurilor mișcătoare. Inamicii considerau Schooneveld ca fiind foarte înșelător și probabil că exagerau pericolele din el, ceea ce îl făcea și mai atractiv pentru De Ruyter.

La 12 mai Prințul Rupert a ridicat ancora de la Nore cu aproximativ 40 nave de linie iar la 20 mai a trecut la Vest de Dungeness făcând joncțiunea cu escadra franceză a Contelui d’Estrées de 27 nave de linie și cu alte 5 nave engleze din Portsmouth la 26 mai. În aceiași zi regele Carol al II-lea și fratele său, Ducele de York, au vizitat flota anglo-franceză la Rye iar Consiliul de Război a decis să atace flota neerlandeză aflată la Schooneveld. La 31 mai Rupert a raliat navele nou echipate pe Tamisa iar la 1 iunie a ridicat ancora îndreptându-se spre coasta neerlandeză. La 2 iunie a ancorat la 9 mile Sud-Vest de flota lui De Ruyter.

Între timp la Schooneveld De Ruyter a fost raliat de Tromp și alte nave ale Amiralităților din Amsterdam și Noorder Quartier. Cornelis Tromp și De Ruyter, fiind certați încă din 1666 din Bătălia de Două Zile, au fost împăcați sub presiunea Prințului de Orania iar cel dintâi a fost restaurat în funcția de Locotenent-Amiral de Amsterdam. La 30 mai delegații stadhouderului și ai Statelor-Generale au venit la bordul navei amiral a lui De Ruyter, De Zeven Provinciën (“Cele Șapte Provincii”). De Ruyter a citit căpitanilor săi adunați într-un Sfat de Război un mesaj de la stadhouder, informându-i că erau nu numai campionii țării lor ci ai întregii Creștinătăți și că pentru orice laș “porturile Provinciilor Unite vor fi cele mai puțin sigure pentru că nu vor scăpa de mâna severă a Justiției, nici de blestemul și ura compatrioților lor”. De asemenea a fost adoptat planul de a rămâne la Schooneveld până când inamicul ori va ataca ori va încerca desantul, în ambele cazuri urmând să contraatace cu cea mai mare vigoare.

La 1 iunie flota neerlandeză a ridicat velele și a exersat toată ziua. După terminarea manevrelor, comandatul-șef și ofițerii amirali au fost oaspeții lui Tromp pe nava sa amiral, Gouden Leeuw (“Leul de Aur”). În timpul mesei au sosit primele rapoarte despre apropierea flotei anglo-franceze.

Desfășurarea bătăliei

Flota aliată anglo-franceză cuprindea 76 nave de linie cu 4.812 tunuri și 10 fregate, plus alte nave auxiliare totalizând peste 130 vele. Comanda supremă o deținea Prințul Rupert al cărui steag flutura la bordul noului Royal Charles (100 tunuri) în cadrul Escadrei Roșii amplasată în avangarda flotei. Navele franceze formau Escadra Albă în centru, contele d’Estrées având steagul pe Reine (104 tunuri) în timp ce restul navelor engleze erau grupate în Escadra Albastră în ariergardă sub comanda lui Sir Edward Spragge, pe Royal Prince (100 tunuri).

Flota neerlandeză era alcătuită doar din 52 nave de line cu 3.171 tunuri și 12 fregate, împreună cu navele auxiliare atingând aproximativ 100 de vele. Și ea era împărțită în trei escadre comandate de Cornelis Tromp pe Gouden Leeuw (82 tunuri) în avangardă, Aert Jansse van Nes pe Eendracht (72 tunuri) sub supravegherea directă a lui Michiel de Ruyter pe Zeven Provincien (80 tunuri) în centru și de Adriaen Banckert pe Walcheren (70 tunuri) în ariergardă. Datorită marii inferiorități numerice de 2 la 3, flota neerlandeză a fost botezază Kleen hoopken (Mica speranță).

Deoarece amiralii anglo-francezi credeau că De Ruyter nu va primi lupta și va fugi la Vlissingen sau la Hellevoetsluis, au hotărât să trimită înainte o escadră de nave mai ușoare pentru a împiedica retragerea flotei neerlandeze și a o încetini până puteau sosi navele mai grele. Această escadră cuprindea aproximativ 30 nave selectate din fiecare escadră aliată care puteau manevra mai ușor peste bancuri.

La 2 iunie Rupert a considerat că a așteptat destul și a început să se apropie de flota neerlandeză dar vântul a căzut brusc și ambele flote au ancorat din nou. Spre seară a izbucnit o furtună puternică cu vânturi dinspre Sud-Vest și a durat patru zile.

La 7 iunie vremea s-a îmbunătățit și cu vântul suflând dinspre Nord-Vest Prințul Rupert a ordonat atacul, corpul special de nave ușoare deschizând calea la aproximativ o milă înaintea Escadrei Roșii. De Ruyter i-a surprins pe aliați prin acceptarea luptei în locul retragerii spre Vlissingen. Cu escadra sa aflată puțin mai în vânt, Tromp a format o linie la babord de escadra lui De Ruyter iar Banckert venea la urmă. Reacția lui De Ruyter nu a fost prevăzută de Rupert care nu a mai putut chema înapoi navele detașate avansat. Majoritatea acestora au intrat în luptă împotriva escadrei lui Tromp, care a fost atacat și de Escadra Roșie a lui Rupert. Însă toată această superioritate numerică a anglo-francezilor în avangardă a creat mai multă confuzie decât avantaj, multe dintre navele aliate avansate intrând în luptă dezordonat și neputând să tragă cu tunurile din cauza altora care le blocau calea.

Lupta a început de la distanță lungă pe la ora 13:00, deși pare ciudat că a fost nevoie de atât de mult timp să fie străbătute cele vreo 9 mile sau mai puține care separau cele două flote. Neerlandezilor li s-au părut că aliații au adoptat o formație în semilună, dar asta se datora probabil faptului că Rupert și Spragge s-au apropiat mai repede decât d’Estrées în centru. Oricum, cu De Ruyter oarecum sub vânt față de Tromp și cu Banckert puțin sub vânt și el față de centru, abia la ora 14:00 sau mai târziu lupta s-a generalizat.

Tromp a trebuit să îl înfrunte pe Rupert și grosul navelor detașate, în timp ce la celălalt capăt al liniei De Grancey și restul celei de-a treia divizii franceze împreună cu câteva nave aparținând diviziei lui d’Estrées însuși, în loc să atace navele din coada escadrei lui De Ruyter, s-au apropiat de primele nave din escadra lui Banckert, lăsând astfel doar vreo duzină de nave inamice pentru a fi atacate de Escadra Albastră, dar în același timp reducând numărul navelor franceze opunându-i-se lui De Ruyter la nu mai mult de 10-12 împotriva a 18 neerlandeze.

Avangarda neerlandeză nu a mai putut câștiga avantajul vântului în fața lui Rupert și s-a angajat într-o luptă în mișcare spre Nord-Est împotriva Escadrei Roșii și a avangardei speciale aliate. Timp de 2 ore Tromp a ținut piept cu 15 nave de linie celor aproape 40 aliate pe măsură ce se apropiau de bancurile aflate la Nord-Vest de insula Walcheren. La capătul liniei vice-amiralul Schram pe Pacificatie a fost ucis iar unul dintre secunzii săi, Jupiter, a fost abordată și capturată de Royal Katherine, dar abandonată pentru că părea să fie pe cale de a se scufunda. Tromp pe Gouden Leeuw s-a angajat cu Rupert pe Royal Charles și a ieșit surprinzător de întreg din duel, deoarece nava amiral engleză s-a dovedit a fi prea instabilă pentru a folosi tunurile de pe puntea inferioară din bordul de sub vânt. Locul ei a fost luat de nava franceză Conquérant care, deși a suferit multe pierderi iar căpitanul ei, Tivas, a fost ucis, a reușit să dezafecteze nava neerlandeză suficient ca Tromp să își mute steagul pe Prins te Paard.

Între timp Banckert a fost angajat în luptă de la scurtă distanță de către Escadra Albastră și de o parte a Escadrei Albe, iar De Ruyter a rămas comparativ liber. Curând după ora 15:00 De Ruyter a decis să vireze sperând să taie separat partea din spate a flotei aliate și să vină în ajutorul ariergardei. Banckert se afla îndeajuns de aproape ca să vadă semnalele sale și să se conformeze manevrei, dar Tromp era în afara razei vizuale și a fost necesar să i se trimită un iaht pentru a-l informa despre ce se întamplă. Amiralii francezi au fost luați prin surprindere și și-au exprimat admirația pentru decizia lui De Ruyter și pentru precizia cu care a executat-o. Când d’Estrées a văzut escadra neerlandeză apropiindu-se a încercat să rămână în vânt și a reușit să treacă chiar pe lângă nava amiral a lui De Ruyter, schimbând salve de tunuri cu ea. Manevra a fost doar parțial reușită: divizia franceză din frunte și câteva nave din a doua divizie până la Reine, nava amiral a lui d’Estrées, au rămas în vânt și deși Zeven Provincien și restul navelor care au urmat-o au reușit să câștige vântul asupra restului celei de-a doua divizii franceze, atât Grancey cât și Spragge au văzut pericolul la timp și au început să vireze și ei.

Văzând că multe nave franceze i-au evitat nava, De Ruyter a remarcat Inamicul încă are respect față de Cele Șapte Provincii. Această spargere a liniei de către De Ruyter a dus la un incident demn de menționat: abordajul navei neerlandeze Deventer de către cea franceză Foudroyant. Deventer părăsise linia datorită pierderii catargului principal; Foudroyant, ca și Tonnant aflat fața sa, a fost forțat să cedeze în fața lui Zeven Provincien, dând apoi peste Deventer și abordând-o. O parte din francezi au luat cu asalt nava neerlandeză și au reușit să ocupe teuga ei, dar Gabaret, căpitanul de pe Foudroyant, nu a profitat de acest avantaj ba chiar a aruncat ancora pentru a lăsa mareea să îndepărteze inamicul. Căpitanul neerlandez, Van Kuylenburg, a condus un contraatac iar supraviețuitorii francezi au fost împinși înapoi pe nava lor.

Banckert a virat la scurt timp după De Ruyter iar ambele escadre s-au îndreptat spre Sud-Vest, pentru a-i întâlni pe Spragge și Grancey, care reveneau atunci la babord. Spragge s-a plâns că a trebuit să treacă pe lângă ambele aceste escadre, doar Cambridge fiindu-i alături pentru a-l sprijini îndeaproape, și este posibil ca unele dintre navele sale să se fi aflat atunci sub vânt de inamic, dar sunt două lucruri care l-au împiedicat pe De Ruyter să își fructifice avantajul: nava lui Banckert, Walcheren, fusese lovită sub linia de plutire și restul escadrei sale a căzut în dezordine, în timp ce încă nu sosise nici un semn de la Tromp. Spragge a înțeles că dacă De Ruyter ajungea la capătul sudic al bazinului Escadra sa Albastră va fi prinsă în capcană între centrul și ariergarda neerlandeze. El a schimbat cursul imediat spre Sud-Vest, reușind să treacă la limită cu divizia sa la Vest de De Ruyter, dar lăsând diviziile lui Ossory și Kempthorne în urmă alături de Grancey să vireze și ele mai încet în aceiași direcție, în spatele neerlandezilor. De Ruyter a reușit astfel să dividă inamicul în patru grupuri necoordonate și ar fi putut să atace decisiv ariergarda aliată confuză având superioritate numerică și avantajul vântului. Era necesar ca Banckert să fie ajutat și apoi să se întoarcă cu ambele escadre spre Nord-Est pentru a reface contactul cu avangarda lui Tromp. Cu acest obiectiv De Ruyter a spus Să începem cu începutul: este mai bine să ajutăm prietenii decât să facem rău dușmanilor și a schimbat cursul din nou spre Nord-Est între orele 17:00 și 18:00, Banckert deschizând de această dată calea.

Cu ceva vreme înainte de această manevră, pe la ora 15:00, Rupert virase și el spre Sud-Vest, înfricoșat de adâncimile tot mai mici, urmat de Tromp puțin mai târziu. Pe la ora 18:00 Spragge a sosit în apropiere și Rupert a virat din nou spre Nord. Spragge se afla sub vânt față de inamic și Rupert în vânt, iar în această fază a luptei noua navă amiral a lui Tromp, Prins te Paard, a fost dezarborată și căpitanul ei ucis. Tromp și-a mutat din nou steagul, de această dată pe Amsterdam, cu care, alături de contra-amiralul său De Haen ce-și mutase și el steagul pe Provincie van Utrecht, a luptat o vreme împotriva lui Spragge pe Prince, Cambridge și a câtorva nave franceze. El a dezafectat complet pe Cambridge și a trimis asupra sa o navă incendiară, însă nava englezească a fost remorcată din calea navei incendiare de către o barcă de pe Glorieux iar cea de-a treia navă a lui Tromp a fost dezarborată. La sfârșitul luptei și-a mutat steagul pe Komeetster, o navă de la Amsterdam dar care făcea parte din escadra lui Banckert. De Haen a trebuit și el să își schimbe nava, de această dată pe Wakende Kraan.

Tot pe la ora 18:00 a sosit și De Ruyter cu Banckert, zărind din nou navele neerlandeze din avangardă cu care pierduseră contactul vizual încă din timpul după-amiezii. La vederea apropierii lui De Ruyter, Tromp a strigat oamenilor săi: Uitați-l pe Bunicul! Vine să ne ajute. În schimb eu nu îl voi abandona niciodată, atât timp cât respir! , adeverindu-se în sfârșit cuvintele cu care dăduse speranță echipajelor sale timp de ore întregi până atunci.

După reunirea lui De Ruyter cu Tromp, ambele flote au virat înspre S-V în două linii, aliații fiind înspre larg. Flota neerlandeză forma o singură linie continuă într-o ordine aproape perfectă, în timp ce formațiile escadrelor aliate au rămas foarte confuze. Spragge urcase mult spre Nord pentru a-și întâlni vechiul rival, Tromp, și și-a plasat divizia între escadrele lui d’Estrées și Rupert. Văzând dezordinea din flota anglo-franceză și multe nave aliate care nu mai puteau continua lupta, De Ruyter a ordonat mai multor divizii să profite de multele găuri din linia inamică și să treacă prin ele. Lupta a continuat între ambele flote pe un curs spre Sud-Vest până pe la ora 22:00. Atunci inamicii s-au despărțit, odată cu lăsarea întunericului. Rupert a fost bucuros să scape sub protecția nopții având în vedere dezordinea ce domnea în flota sa. Neerlandezii s-au întors la ancorajul lor precedent; aliații au continuat spre larg și au ancorat la ora 5:00 dimineața la vreo 12-15 mile spre Vest după ce au văzut că nu sunt urmăriți. Unul dintre căpitanii lui Rupert a notat ceea ce pare să fi fost opinia generală: Acea gaură este prea mică iar nisipurile prea periculoase pentru ca noi să ne mai aventurăm din nou acolo.

Urmările

Nicio navă, cu excepția celor incendiare, nu a fost pierdută de nici o parte, iar numărul celor îndeajuns de avariate ca să fie trimise acasă era egal (Cambridge, Resolution și Conquerant, față de Prins te Paard, Zuiderhuis și Deventer). Această din urmă navă neerlandeză a eșuat pe drum, dar a fost un accident fără legătură cu bătălia propriu zisă. Francezii au consumat 9 nave incendiare din totalul de 10 pe care le aveau, englezii 3 sau 4 iar neerlandezii 5, toate fără niciun efect.

Pierderile în ofițeri amirali au fost mari de ambele părți. Neerlandezii i-au pierdut pe Schram, vice-amiral de Noorder Quarter și secundul lui Tromp, Vlugh, contra-amiralul de Noorder Quarter, din escadra lui Banckert, și 4 căpitani, Van Bergen de pe Prins te Paard, Van Nassau de pe Provincie van Utrecht, De Boer de pe Wapen van Holland (toți din escadra lui Tromp) și Meeganck de pe fregata Damiaten. Englezii i-au pierdut pe Fowlis de pe Lion, Werden de pe Henrietta, Finch de pe York și Tempest de pe Sweepstakes (ultimii 3 din Escadra Albastră a lui Spragge). La francezi a murit doar căpitanul Tivas de pe Conquerant, în timp ce dintre comandanții navelor incendiare 6 au fost uciși iar 3 răniți. Cu mare aproximație se pot evalua pierderile umane la nu mai mult de 1.000 morți și răniți de partea aliaților și la 500 de partea neerlandezilor.

Din punct de vedere tactic neerlandezii nu au obținut o mare victorie iar din punct de vedere strategic bătălia nu a fost decisivă, însă De Ruyter a obținut un renumit succes. Împotriva unor șanse nefavorabile a reușit cel puțin să rămână pe poziție, a respins atacul inamic, a cauzat cel puțin la fel de multe daune decât a primit și a amânat orice debarcare ostilă pe coasta Olandei. În plus, poziția sa strategică după bătălie a fost mai bună, căci pierderile suferite au fost reparate rapid în apele metropolitane pe când aliații se aflau la o distanță considerabilă de baze iar vântul dinspre Est s-a adăugat dificultăților lor.

În timpul nopții De Ruyter a reparat daunele navelor sale iar în dimineața următoare era gata de atac, însă înrăutățirea vremii l-a împiedicat să reia lupta. Condițiile nefavorabile au continuat până la 14 iunie, atunci când flota neerlandeză a preluat inițiativa și în A doua Bătălie de la Schooneveld a reușit să gonească flota inamică înapoi pe coasta engleză.

Flota aliată anglo-franceză

A fost compusă din 76 nave de linie, 10 fregate (86 nave de război) cu 4.814 tunuri și 29.455 oameni, 10 nave incendiare, 2 bărci lungi, 4 nave spital și alte nave mici (~120 nave in total)

ESCADRA ROȘIE (ENGLEZĂ) (Prințul Rupert) (navele în linia de bătaie) 26 nave de linie, 4 nave incendiare, 2 nave-spital cu 1.744 tunuri si 10.505 oameni
Rang	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Avangarda (John Harman)
4	Stavoren	48	230	John Keene
2	Triumph	72	460	William Davies
4	Happy Return	54	280	John Stainsby
3	Warspite	70	420	Richard White
1	London	96	730	Vice-amiralul Sir John Harman (1625-1673), căpitan William Holden
3	Resolution	70	420	John Berry
2	French Ruby	80	460	Thomas Room Coyle
3	Anne	58	340	Thomas Elliott
4	Constant Warwick	42	180	Joseph Harris
Centrul (Prințul Rupert)
3	Lion	62	355	Thomas Foulis (sau Fowlis)†
4	Princess	54	280	Robert Stout
3	Rupert	66	400	Sir John Holmes
1	Royal Charles	100	780	Amiralul Prințul Rupert (1619-1682) primi căpitani Richard Haddock & Richard Dickenson căpitan secund Anthony Young, prim locotenent Thomas Mayo
5	Edgar	72	445	Sir William Reeves
4	Crown	48	230	Richard Sadlington
2	Henry	82	530	John Wetwang
3	Gloucester	62	340	William Coleman
2	Royal Katherine	100	600	George Legge
2	Old James	70	460	James Storey
Ariergarda (John Chicheley)
4	Yarmouth	54	280	Henry Clarke
3	Revenge	62	355	John Ernley
4	Newcastle	54	280	Anthony Langstone
1	Charles	96	710	Contra-amiralul Sir John Chicheley (c1640-1691)
4	Assurance	42	180	Ralph Lassells
2	Victory	82	530	Sir William Jennings or Jennens
4	Mary Rose	48	230	Thomas Hamilton
Nave auxiliare aflate în spatele liniei
	Jason	4	?	Francis Turner (navă incendiară)
	Supply	6	?	Henry Williams (navă incendiară)
	Society	6	?	Robert Washbourn (navă incendiară)
	Katherine	?	?	John Votier (navă incendiară)
	John’s Advice	?	?	(navă-spital)
	Katherine	?	?	(nav-spital)

ESCADRA ALBĂ (FRANCEZĂ) (Jean d’Estrées) (navele în linia de bătaie) 27 nave de linie, 4 fregate ușoare, 10 nave incendiare, 2 bărci lungi cu 1.620 tunuri si 10.320 oameni
Rang	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Avangarda (Hector des Ardens)
3	Oriflamme	50	300	Chevalier François de Bethune
3	Sage	50	300	Joseph Le Fevre de La Barre
3	Temeraire	52	325	Chevalier Louis d’Infreville de St.-Aubin
3	Aquilon	50	300	Louis Gabaret
2	Conquérant	70	450	Charles de Beaulie de Thivas †, secund Chevalier André de Nesmond
2	Terrible	70	450	Contra-amiralul Marquis Hector des Ardens (1620-1675)
2	Sans Pareil	64	420	Chevalier Anne Hilaruion de Tourville
3	Precieux	52	325	François Pannetier
	Gaillarde	20	150	Des Lizines (fregată)
	Serpent	24	35	Saint-Michel (navă incendiară)
	Inconnu	24	30	Rocuchon † (navă incendiară)
	Imprudent	?	?	Desgrois (navă incendiară)
Centrul (Jean d’Estrées)
3	Vaillant	52	325	Comte de Sourdis
3	Aimable	52	330	Chevalier de Sebeville
2	Fier	58	370	Chevalier Claude d’Hailly
2	Glorieux	64	420	Chevalier Jean Baptiste de Valbelle
2	Foudroyant	70	450	Jean Gabaret
1	Reine	104	800	Vice-amiralul Jean Comte d’Estrées (1624-1707), căpitan Chevalier Jacques de Cuers de Cogolin
2	Tonnant	64	420	Marquis Raimond de Preuilly d’Humières
2	Invincible	70	420	Chevalier d’Estivalle †, căpitan Chevalier d’Amblimont, secund Chevalier Alain Emmanuel de Coëtlogon
3	Apollon	50	300	Joseph Andrault Marquis de Langeron
2	Excellent	60	370	Pierre de Magnou (sau du Magnon)
	Subtile	12	50	(fregată)
	Lutrine	12	50	(fregată)
	Deguisé	24	30	Ozée-Thomas † (navă incendiară)
	Perilleux	24	30	Chaboisseau le Jeaune (navă incendiară)
	Trompeur	10	30	Du Rivau † (navă incendiară)
	Voilé	24	35	Chaboisseau l’Aine (navă incendiară)
Ariergarda (François de Graney)
2	Grand	70	420	Job Forant, secund Chevalier de Verdilles
3	Duc	50	300	Chevalier Pierre Le Bret de Flacourt
2	Illustre	70	420	Auguste Jérôme de Beaulieu
2	Orgueilleux	70	450	Contra-amiralul Marquis François Medavy Rouxuel de Grancey (1628/1635-1679), căpitan De Belle-Isle-Erard
2	Fortuné	60	370	Comte Charles de La Roche-Courbon-Blenac, secund Marquis Phillipe de Villette-Mursay
3	Maure	48	360	Marquis François d’Amfreville
3	Bourbon	48	300	Treillebois de la Vigerie
3	Bon	52	325	Pierre de Cou
	Friponne	36	200	Chevalier de Sourdis
	Fanfaron	10	50	Vidault (navă incendiară)
	Hasardeux	24	30	Serpault† (navă incendiară)
	Entendu	24	35	Guilotin (navă incendiară)
	Ville de Rouen	24	36	(navă incendiară) - consumată

ESCADRA ALBASTRĂ (ENGLEZĂ) (Edward Spragge) (navele în linia de bătaie) 23 nave de linie, 6 nave incendiare cu 1.450 tunuri și 8630 oameni
Rang	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Avangarda (Thomas Ossory)
2	Rainbow	64	410	Mark Harrison
4	Foresight	48	230	Richard James
4	Greenwich	54	280	Thomas Bridgeman
1	Saint Michael	90	700	Contra-amiralul Sir Thomas Butler Earl of Ossory (1634-1680), căpitan Thomas Guy
4	Sweepstakes	42	180	John Tempest †
3	York	60	340	William Finch †
4	Hampshire	46	220	Richard Griffith
Centrul (Edward Spragge)
3	Dunkirk	60	340	Francis Courtney
1	Royal Sovereign	100	815	John Hayward, locotenent Anthony Young
4	Advice	48	230	Dominick Nugent
3	Cambridge	70	420	Arthur Herbert
1	Royal Prince	100	780	Amiralul Sir Edward Spragge (c1629-1673), căpitan Thomas Fowler
3	Henrietta	62	355	Robert Werden †
2	Saint George	70	360	Thomas Daroy
3	Dreadnought	62	355	Richard Trevanion
5	Guernsey	?	?	Thomas Harman
Ariergarda (John Kempthorne)
4	Bonaventure	48	230	Henry Killigrew
3	Mary	64	365	Sir Roger Strickland
4	Falcon	42	180	Thomas Andrews
1	Saint Andrew	96	730	Vice-amiralul Sir John Kempthorne (1620-1679)
3	Monk	60	340	Bernard Ludman
4	Ruby	48	230	Stephen Pyend
2	Unicorn	68	410	John Rogers
4	Diamond	48	230	George Canning
Alte nave auxiliare aflate în spatele liniei
	Providence	6	?	William Andrews (navă incendiară) – folosită
	Rachel	6	30	John Kelsey (navă incendiară) – folosită
	Samuel & Anne	6	?	Richard Haddock (navă incendiară) – folosită
	Truelove	2	?	(navă incendiară)
	Welcome	6	40	Abraham Goodheart (navă incendiară)
	Robert	4	?	(navă incendiară)

Flota Neerlandeză

52 nave de linie, 14 fregate (66 nave de război), 23 nave incendiare, 14 iahturi, 5 galiote și alte nave mici cu 3.738 tunuri și 17.559 oameni (110 nave in total)

A DOUA ESCADRĂ (AVANGARDA) (Cornelis Tromp) (nu se cunoaște ordinea exactă a navelor în linia de bătaie) 17 nave de linie și 5 fregate cu 1.217 tunuri și 5.656 oameni, 9 nave incendiare, 5 iahturi, 2 galiote
Amiralitate	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Amsterdam	Gouden Leeuw	82	500	Locotenentul-amiral Cornelis Tromp (1629-1691), căpitan Thomas Tobiaszoon, secund Cornelis van den Heuvel
Noorderkwartier	Pacificatie	80	340	Vice-amiralul Volkert Schram (1620-1673†)
Amsterdam	Hollandia	80	440	Contra-amiralul Jan de Haen (1620-1676)
Amsterdam	Agatha	50	245	Pieter de Sitter
Amsterdam	Amsterdam	60	280	Cornelis van der Zaan (a treia navă a lui Tromp)
Amsterdam	Callantsoog	70	285	Volkert Hendricsz Swart
Amsterdam	Geloof	56	280	Cornelis Tijloos
Amsterdam	Prins te Paard	54	245	Jacob van Bergen † (a doua navă a lui Tromp)
Amsterdam	Provincie Utrecht	60	280	Hendrik Titus Graaf van Nassau (a doua navă a lui De Haen)
Amsterdam	Wakende Kraan	44	200	Pieter Klaasz Dekker (a treia navă a lui De Haen)
Amsterdam	Zeelandia	44	200	Daniel Elsevier
Amsterdam	Zuiderhuis	48	200	Isaak Uiterwijk
Rotterdam	Delft	62	325	Philips van Almonde
Rotterdam	Schieland	60	285	Adriaan Poort
Rotterdam	Wassenaer	60	285	Barent Rees
Noorderkwartier	Jupiter	42	200	Pieter Bakker
Noorderkwartier	Wapen van Holland	46	200	Cornelis Jacobsz de Boer †, prim locotenent Matthijs Dirkszoon Pijl
Fregate
Amsterdam	Bommel	24	100	Jan Bogaart
Amsterdam	Haas	24	100	Hans Hartwich
Amsterdam	Middelburg	36	135	Henk Span
Amsterdam	Oudkarspel	34	130	Jan de Jong
Amsterdam	Popkensburg	24	100	Jan Noirot
Iahturi
Amsterdam	Egmond	10	34	Jan Kramer
Amsterdam	Mercurius	12	34	Huibert Geel
Amsterdam	Triton	10	34	Klaas Portugaal
Zeeland	Bruinvis	6	?	Jan Poot
Zeeland	Hazewindt	7	25	Tobias Adriaansz
Nave incendiare
Amsterdam	Draak	4	22	Willem Willemsz
Amsterdam	Jakob en Anna	4	22	Jan Boogaart (sau Boomgaart)
Amsterdam	Leidster	4	22	Pieter van Grootveldt
Amsterdam	Salm	4	22	Cornelis Jelmertsz Kok
Amsterdam	Velsen	4	24	Hendrik Roseus
Amsterdam	Vergulde Post	4	22	Cornelis Boermans
Amsterdam	Vrede	4	22	Dirk Klaasz Harney
Amsterdam	Wapen van Emmerik	4	22	Jan van Kampen
Noorderkwartier	Vis	?	?	Harmen Dircksz de Boer
Galiote
Amsterdam	Jonge Prins	?	?	Dirk Turk
Amsterdam	Sint Pieter	?	?	Dirk Piet van den Velde

PRIMA ESCADRĂ (CENTRUL) (Aert van Nes & Michiel de Ruyter) (nu se cunoaște ordinea exactă a navelor în linia de bătaie) 18 nave de linie și 4 fregate cu 1.281 tunuri și 6.276 oameni, 8 nave incendiare, 4 iahturi, 3 galiote
Amiralitate	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Rotterdam	Zeven Provincien	80	530	Locotenentul-amiral-general Michiel Adriaansz de Ruyter (1607-1676), căpitani Jan Willemsz van Nijmegen & Pieter de Liefde
Rotterdam	Eendracht	72	420	Locotenentul-amiral Aert Janssen van Nes (1626-1693)
Rotterdam	Vrijheid	80	510	Vice-amiralul Jan Evertsz de Liefde (1619-1673)
Rotterdam	Maagd van Dordrecht	68	400	Contra-amiralul Jan Jansse van Nes (1631-1680), căpitan Gerard Callenburgh
Rotterdam	Dordrecht	44	175	Frans van Nijdek
Rotterdam	Gelderland	63	345	Cornelis de Liefde
Rotterdam	Zeelandia	42	170	Simon van Panhuis
Amsterdam	Beschermer	50	245	David Swerius
Amsterdam	Deventer	66	310	Willem van Kuylenburg† – eșuată după bătălie
Amsterdam	Essen	50	245	Philips de Munnik
Amsterdam	Spiegel	70	350	comandor Jacob van Meeuwen (sosit în timpul luptei)
Amsterdam	Stad Utrecht	66	310	Jan Davids Bont
Amsterdam	Steenbergen	70	340	Jan van Gelder
Amsterdam	Waasdorp	68	338	Engel de Ruyter
Noorderkwartier	Caleb	46	220	Klaas Pietersz Wijnbergen
Noorderkwartier	Jonge Prins	64	300	Klaas Valehen
Noorderkwartier	Wapen van Alkmaar	64	260	Jan Krook
Noorderkwartier	Wapen van Medemblik	44	200	Hendrik Visscher
Fregate
Amsterdam	Damiaten	32	110	Mattheus Meegank †
Amsterdam	Edam	36	113	Willem van Ewijk
Rotterdam	Schiedam	24	90	Cornelis van der Hoeven
Rotterdam	Wapen van Utrecht	34	160	Jan Snellen
Iahturi
Amsterdam	Kater	10	34	Abraham Taalman
Amsterdam	Eenhoorn	10	34	Gerrit Koot
Zeeland	Jonge Maria	10	?	Arnout Leunissen
Zeeland	Tonijn	6	?	Pieter de Moor
Nave incendiare
Amsterdam	Salamander	4	22	Jan Jansz Bout
Amsterdam	Sayer	4	19	Wijbrant Barentsz
Rotterdam	Blakmoor	?	18	Abraham van Kooperen
Rotterdam	Eenhoorn	?	?	Willem de Raves
Rotterdam	Jisper Kerk	?	?	Lens Harmensz
Rotterdam	Louise	4	?	Jan Danielsz van den Rijn
Rotterdam	Maria	?	?	Dirk de Munnik
Rotterdam	Sint Pieter	?	18	Gerrit Halfkraag
Galiote
Amsterdam	Lootzer	?	?	Jan Cornelisz van Petten
Amsterdam	Sint Maria	?	?	Teunis Jacobsz Duit
Amsterdam	Visscher	?	?	Jelle Albertsz

A TREIA ESCADRĂ (ARIERGARDA) (Adriaen Banckert) (nu se cunoaște ordinea exactă a navelor în linia de bătaie) 17 nave de linie și 5 fregate cu 1.240 tunuri și 5.627 oameni, 6 nave incendiare, 5 iahturi
Amiralitate	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Zeeland	Walcheren	70	420	Locotenentul-amiral Adriaen van Trappen Banckert (1620-1684)
Zeeland	Zierikzee	60	320	Vice-amiralul Cornelis Evertsen de Jonge (1628-1679)
Noorderkwartier	Wapen van Enkhuizen	72	336	Contra-amiralul David Vlugh (1611-1673†)
Zeeland	Domburg	60	300	Karel van der Putten
Zeeland	Veere	48	225	Dirk Kiela
Rotterdam	Riddeschap van Holland	65	345	Eland du Bois
Amsterdam	Akerboom	62	280	Jacob Teding van Berkhout
Amsterdam	Gideon	62	280	Barent Hals
Amsterdam	Huis Tijdverdrijf	56	245	Gilles Schey
Amsterdam	Komeetstar	70	340	Pieter van Middelland (a patra navă a lui Tromp)
Amsterdam	Gouden Leeuwen	50	245	Jan Gijsels van Lier
Noorderkwartier	Eenhoorn	70	319	Jan Janszoon Dick
Noorderkwartier	Gelderland	60	240	Maarten de Boer
Noorderkwartier	Justina van Nassau	65	280	Jan Muijs
Noorderkwartier	Noorderkwartier	60	254	Jacob Roos
Noorderkwartier	Wapen van Nassau	58	230	Pieter Kersseboom
Noorderkwartier	Westfriesland	78	330	Jan Hek
Fregate
Zeeland	Delft	34	?	Adriaen Banckert de Jonge
Zeeland	Goes	34	142	Barent Martensz
Rotterdam	Brak	22	100	Roemer Vlak
Rotterdam	Harderwijk	24	100	Mozes Wichmans
Amsterdam	Nieuw Rotterdam	30	145	Jacob Pietersz Swart
Iahturi
Zeeland	Goes	8	25	David van Geersdaale
Zeeland	Lapmand	8	25	Daniel Scuye
Zeeland	Parel	8	?	Teunis Post
Noorderkwartier	Christina Leonora	2	16	Pieter Bokkes
Noorderkwartier	Witte Mol	?	17	Hendrik Munt
Nave incendiare
Amsterdam	Berg Etna	?	22	Karel de Bruin
Amsterdam	Kasteel van Loon	?	22	Pieter Hendriksz Pop
Zeeland	De Burg	2	18	Huibrecht Wolffertsz
Zeeland	Dadelboom	2	?	Reinier Dircksz
Zeeland	Samson	?	12	Lieven Zacharias
Zeeland	St Catharina	?	?	Frederick van Konvent

Bibliografie

• Journals and Narratives of the Third Dutch War, Roger Charles Anderson, Naval Records Society, London 1946
• Johan de Witt en zijn tijd, Pieter Simons, Johannes van der Hey en zoon, Amsterdam 1842, vol 3
• The Influence of Sea Power upon History 1660-1783, A.T.Mahan, Little, Brown & Company, Boston 1898
• The Great Admirals: Command at Sea, 1587-1945, Jack Sweetman, Little, Naval Institue Press, 1997