Bătălia de la Texel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Bătălia de la Texel
Parte din Războiul Franco-Olandez[*]  Modificați la Wikidata
BattleOfTexel.jpg
Bătălia de la Texel, 11/21 August 1673 pictură de Willem van de Velde cel Tânăr, realizată în 1683. În centru se află nava amiral Gouden Leeuw, 82 tunuri, a lui Cornelis Tromp .
Informații generale
Perioadă 21 August 1673
Locație Texel, Provinciile Unite
53°09′N 4°36′E / 53.15°N 4.6°E / 53.15; 4.6
Rezultat Victorie strategică neerlandeză
Beligeranți
Republica celor Șapte Provincii Unite ale Tărilor de Jos Regatul Angliei
Regatul Franței
Conducători
Michiel de Ruyter
Cornelis Tromp
Adriaen Banckert
Prințul Rupert de Rin
Edward Spragge
Jean II d'Estrées
Efective
~75 nave de război, 30 nave incendiare ~95 nave de război, 30 nave incendiare
Pierderi
~1000 morți și răniți,
0 nave (cu excepția unor nave incendiare)
~2000 morți și răniți,
0 nave (cu excepția unor nave incendiare)

Bătălia navală de la Texel sau Bătălia de la Kijkduin (cum este cunoscută în istoriografia neerlandeză) a avut loc la 11/ între flota neerlandeză și flota combinată anglo-franceză și a fost ultima bătălie importantă din al Treilea Război Anglo-Olandez (1672–1674), care făcea parte el însuși din Războiul Franco-Neerlandez (1672–1678), în care Ludovic al XIV-lea a invadat Republica și a încercat să obțină controlul asupra Țărilor de Jos Spaniole. Anglia a fost implicată datorită Tratatului de la Dover, încheiat în secret de către regele Carol al II-lea al Angliei, și care a fost foarte nepopular în Parlamentul Englez.

Context[modificare | modificare sursă]

Comandanții supremi ale forțelor militare engleze și neerlandeze erau Înaltul Lord al Amiralității Iacob Stuart, duce de York, mai târziu rege sub numele Iacob al II-lea al Angliei, și amiralul-general Willem III de Orania, ginerele lui Iacob și de asemenea viitor rege al Angliei. Nici unul dintre ei nu a participat la luptă. Bătălia de la Texel s-a produs atunci când flota neerlandeză s-a opus debarcării trupelor de către flota combinată anglo-franceză.

Prințul Rupert de Rin era comandatul general al flotei aliate de 95 nave de război și 30 nave incendiare, luând comanda escadrei centrale el însuși, cu Jean II d'Estrees comandând avangarda și Sir Edward Spragge ariergarda. Flota neerlandeză de 75 nave de război și 30 nave incendiare era comandată de locotenentul-amiral-general Michiel Adriaenszoon de Ruyter, cu locotenenții-amirali Adriaen Banckert conducând avangarda și Cornelis Tromp ariergarda. Neerlandezii erau într-un și mai mare dezavantaj decât numerele de deasupra o arată, deoarece navele de război neerlandeze erau în medie mai mici decât oponentele lor atât engleze cât și franceze și aveau tunuri de calibru inferior.

De Ruyter hotărâse inițial să nu părăsească poziția defensivă de la Schooneveld, de unde angajase cu succes flota aliată în dubla Bătălie de la Schooneveld, dar statoudherul Willem îi ordonă contrariul pentru a salva Flota Mirodeniilor care se întorcea din Indiile Orientale. [1]

Bătălia de la Texel (1707) pictură de Willem van de Velde cel Tânăr

Desfășurarea bătăliei[modificare | modificare sursă]

Flota aliată ieși în larg abia în a doua jumătate a lunii iulie, lăsând și de această dată trupele de desant să aștepte în port curățarea mării de flota neerlandeză. Un semnal de alarmă pentru neerlandezi a fost și capturarea de către nava franceză Bourbon a corăbiei Popkensburg, detașată din Flota Indiilor Orientale. La 20 august luă contact vizual cu flota neerlandeză când aceasta se deplasa între Texel și Meusa. Rupert ordonă imediat pregătirea de luptă; dar cum vântul bătea din direcția Nord-Vest, dând aliaților avantajul de a începe lupta, De Ruyter se folosi de cunoașterea apelor locale pentru a ține flota atât de aproape de plajă încât inamicul nu îndrăzni să înainteze, fiind deja ora târzie în acea zi. În timpul nopții direcția vântului se schimbă la Est-Sud-Est dinspre uscat și la ivirea zorilor neerlandezii ridicară velele și atacară.

Inițial ambele flote formară linia cu Tromp deschizând calea neerlandezilor și Spragge cu Escadra albastră în dreptul său, dar la ora 7, când neerlandezii se apropiau deja, Rupert dădu semnalul virării în vânt, neavând spațiu de luptă spre Est. De Ruyter întoarse și el și acțiunea începu cu aliații înaintând spre Sud-Vest-Sud. Francezii se aflau înainte, Escadra Roșie în centru și Escadra Albastră în ariergardă.

Perfecționând manevra care îi reușise în urmă cu un an în Bătălia de la Solebay, în care întreaga escadră a lui Banckert (o treime din flota neerlandeză) se opusese escadrei franceze, De Ruyter își trimise înainte doar divizia înaintată a lui Cornelis Evertsen din avangarda lui Adriaen Banckert, alcătuită din numai 7 nave de linie și o fregată, pentru a se opune diviziei franceze din fața lui, condusă de Marchizul de Martel. De această dată a doua divizie franceză, comandată de D'Estrées, a fost aproape ignorată, și celelalte două divizii din escadra lui Banckert s-au alăturat lui De Ruyter în atacul asupra Escadrei Roșii și a ultimei divizii din Escadra Albă (franceză).

Astfel Evertsen cu 7 nave îl înfruntă pe Martel cu 10 nave, următoarele 8 nave franceze nu aveau oponenți apropiați; De Ruyter cu 18 nave de linie și Banckert cu restul de 14 nave îl întâmpinară pe Rupert cu 30 nave și pe ultimele 12 nave franceze. Astfel că nu se poate admite, precum o fac unele surse contemporane, că neerlandezii obținuseră superioritatea locală în centru, însă De Ruyter reuși să înceapă lupta cu un dezavantaj numeric mai redus decât dacă ar fi trebuit să angajeze în mod clasic fiecare divizie corespondentă flotei inamice.

Marchizul de Martel, care deschidea linia aliată, primi ordinul de a înainta în fața neerlandezilor, de a ocoli avangarda adversă și de a urca în vânt pentru a plasa navele neerlandeze între două focuri. El însuși nu reuși manevra, însă a doua navă în linie, Sans-Pareil (64), comandată de Tourville, viitorul amiral francez, obținu avantajul vântului și urmat de Precieux (50), Aquilon (50) și Temeraire (50) dublă linia neerlandeză. Dar imediat cum văzu pericolul, Evertsen viră spre francezi și trecu pur și simplu printre celelalte 20 nave ale diviziilor lui D'Estrées și Des Ardents cu cele 7 nave ale sale; apoi întoarse cu vântul și coborî spre De Ruyter care angajase o luptă aprigă cu Rupert. Martel, deși acuzat de superiorul său că nu l-a susținut în luptă, trebui să oprească pentru reparații. Această manevră fu încununată de succes, căci D'Estrées și Des Ardents nu îl urmară (folosind aceeași scuză ca și Martel), iar navele franceze nu mai putură juca nici un rol important în bătălia care deveni o încleștare istovitoare între grosul flotei neerlandeze și escadrele engleze din centru și ariergardă. Ambele suferiră multe daune în timpul orelor de luptă strașnică.

În lupta sa cu De Ruyter, Rupert încercă să îl atragă pe acesta cât mai în larg pentru ca atunci când vântul s-ar schimba neerlandezii să nu se mai poată adăposti sub coastă. De Ruyter îl urmă și separarea dintre centru și avangardă fu folosită ca scuză pentru D'Estrées pentru întârzierea sa de a se întoarce în luptă, deși pe Evertsen nu îl împiedică să se alăture comandantului său.

În ariergardă Spragge se opri pentru a îl aștepta pe Tromp să se apropie, detașându-se astfel de centrul englez. Spragge și Tromp, comandându-și respectivele ariergarde, 21 nave de linie neerlandeze contra 27 englezești, se ciocniră în mod repetat (Spragge jurase în mod public în fața regelui Carol că de această dată îl va omorî sau captura pe vechiul său inamic Tromp). Lupta dintre ei începu conform etichetei: Tromp pe Gouden Leeuw (82) împotriva lui Spragge pe Royal Prince (100), Sweers împotriva lui Kempthorne, De Haen împotriva lui Ossory. La urma ariergărzii, Sweers reuși să iasă superior în lupta cu Kempthorne și forță divizia acestuia să coboare sub vânt; dar Ossory a rămas pe poziții în fața lui De Haen, deși focul neerlandezilor era mai rapid și mai precis decât cel al englezilor. Între timp Tromp și Spragge rămaseră unul în fața celuilalt timp de 3 ore într-un duel nimicitor, dar și în acest caz se dovedi superioritatea tunarilor neerlandezi, căci trecură 3 ore înainte de a muri prima persoană pe Gouden Leeuw în timp ce Royal Prince a suferit teribil.

La amiază, odată cu schimbarea direcției vântului către Sud-Vest, Escadra Albastră se află sub vânt față de neerlandezi, iar Spragge încercă să vireze pentru a profita de acest avantaj, însă nava sa avariată nu rezistă, catargul principal și artimonul cedând și lăsând nava dezafectată și fără ajutor. Ossory se apropie imediat cu St Michael (90) și alte nave din divizia sa pentru a se interpune între nava-amiral și neerlandezi, în timp ce Spragge își mută steagul pe St George (70). La scurt timp după sosirea sa la bord, această navă își pierdu arborele-gabier central și Spragge luă hotărârea de a trece din nou pe altă navă. Se îndreptă spre Royal Charles (100), dar aproape imediat ce barca sa se îndepărtă de St George, o ghiulea ce trecu prin corpul acestei nave scufundă barca și Spragge se înecă.

Sosi rândul lui Tromp să își schimbe steagul, căci deși Gouden Leeuw nu fusese atât de avariată precum Prince, se afla în pericol iminent de a-și pierde catargele și de a nu mai putea lupta mai departe. Prin urmare, Tromp trecu pe Komeetster (68) și reînnoi atacul asupra navei-amiral a lui Spragge, dar fu separat rapid de aceasta de către sosirea lui Kempthorne. Urmă o luptă la distanță scurtă, cu Ossory înfruntându-i pe neerlandezii aflați sub vânt și Kempthorne pe cei din vânt, nave incendiare fiind consumate fără rezultat de ambele părți. Neerlandezii se concentrară pe capturarea primei nave-amiral a lui Spragge, Royal Prince, avariată și aparent abandonată de celelalte nave englezești. Însă aceasta fu salvată și remorcată de două fregate sub protecția lui Ossory. Lupta continuă până la sosirea lui Rupert cu Escadra Roșie și a lui De Ruyter și Banckert cu restul flotei neerlandeze în jurul orei 5.

Datorită preocupării lui Spragge de a se duela cu Tromp, centrul englez fu separat de ariergardă, înfruntându-se cu centrul neerlandez sub De Ruyter și locotenentul-amiral Aert Jansse van Nes. Escadra Roșie a trebuit să înfrunte trei locotenent-amirali, doi vice-amirali și doi contra-amirali neerlandezi, cu alte cuvinte primele două escadre neerlandeze, cu excepția diviziei lui Evertsen. Inițial, alături de Rupert s-au aflat 12 nave franceze, divizia din ariergarda Escadrei Albe, sub Des Ardents, dar în ciuda faptului că aliații aveau și aici superioritate numerică, neerlandezii se dovediră superiori în lupta confuză.

De Ruyter separă ultima divizie din centrul englez, comandată de Chicheley, iar Des Ardents plecă pentru a i se alătura lui D'Estrées, astfel că Rupert se găsi cu restul de 20 de nave înconjurat de 30 nave neerlandeze: De Ruyter și divizia sa între Royal Sovereign (100), nava-amiral a lui Rupert, și divizia lui Chicheley, Aert van Nes și alte două nave-amiral neerlandeze înainte sub vânt de el și escadra zeelandeză a lui Banckert în spatele său în vânt. Susținut de Royal Katherine (100) sub Legge, Rupert coborî încet spre divizia lui Chicheley, într-o acțiune pe care neerlandezii o considerară o retragere din luptă, Escadra Roșie îndepărtându-se spre Nord-Vest. Escadra franceză încerca în acele momente să se apropie de Rupert, dar se afla încă la câteva mile spre Sud-Est.

Rupert reuși în cele din urmă să dezangajeze lupta pe la ora 2, și văzând că ariergarda engleză nu se descurca în fața echivalentei sale neerlandeze, se îndreptă spre ea, urmat fiind de către De Ruyter. Cele două escadre centrale virară pe un curs paralel și, în ciuda faptului că se aflau în raza de acțiune a tunurilor, printr-un consimțământ mutual, indus probabil de muniția pe terminate, se abținură de a se mai bombarda. La orele 4 după-amiaza, escadrele centrale și ariergărzile se reuniră de ambele părți și în jurul orei 5 a fost reluată lupta.

Rupert arboră semnalul de formare a linie de-a lungul navei sale, dar nu reuși să adune decât vreo 12 nave. Chicheley se afla puțin mai în față apărând pe Royal Prince, iar din Escadra Albastră au rămas puține nave capabile să mai lupte, în vreme ce D'Estrées, deși se afla destul de aproape de scenă, ignoră semnalul și a rămas în vânt. Deși a înteles ordinul dat de către comandantul flotei aliate, Martel fu împiedicat de către D'Estrées să se alăture liniei.

Ambele flote fiind extenuate, în cele din urmă englezii abandonară încercarea de a debarca trupe și ambele părți se retraseră la orele 7 seara spre Nord-Vest iar neerlandezii întoarseră spre Est.

Bătălia de la Texel (1707) pictură de Abraham Storck

Urmările[modificare | modificare sursă]

Nici o navă majoră nu a fost scufundată (deși câteva nave incendiare au fost consumate de ambele părți iar englezii au pierdut și iachtul Henrietta), dar multe au fost avariate serios și au murit în jur de 3.000 de oameni: două treimi dintre ei erau englezi și francezi; aliații au pierdut un amiral, Spragge, iar un altul, Harman, a murit după câteva săptămâni din cauza rănilor, plus încă cinci căpitani de navă; neerlandezii au avut doi amirali, Isaac Sweers și Johan de Liefde, și patru căpitani morți, iar un al cincilea căpitan (promovat la gradul de contra-amiral în timpul bătăliei) rănit mortal. Au fost trimise în port pentru reparații urgente cinci nave englezești și patru nave neerlandeze.

Flota aliată a încercat apoi să se apropie de Scheveningen, dar din cauza vremii și a navelor avariate aflate în stare prea proastă pentru a continua campania navală, Prințul Rupert a fost constrâns să se retragă la 24 august pe Tamisa. Neerlandezii au patrulat în Marea Nordului până la Bancul Dogger, de unde au escortat în porturi convoaie de nave comerciale. De Ruyter s-a îndreptat spre coasta Angliei pentru a provoca distrugeri și pentru a arăta de partea cui a fost victoria în ultima bătălie, dar vremea proastă l-a împiedicat la jumătatea drumului spre Tamisa și la 13-14 septembrie flota neerlandeză a intrat în porturi.

După bătălie De Ruyter și amiralii săi au fost răsplătiți și aclamați în public, dar de cealaltă parte Prințul Rupert i-a acuzat pe francezi că nu și-au facut datoria în luptă. Istoricii pun lipsa impactului francez asupra bătăliei pe seama strălucitei manevre a lui De Ruyter. Însă este adevărat că D'Estrées avea ordine stricte din partea lui Ludovic al XIV-lea să nu primejduiască flota franceză, după cum a recunoscut chiar el după luptă. Martel însuși a confirmat acuzele lui Rupert, ceea ce l-a costat pe vice-amiralul francez încarcerarea la Bastilia pentru lipsa de disciplină. În octombrie escadra franceză s-a întors la Brest și nu a mai colaborat cu englezii pe tot parcursul războiului.

În ciuda încheierii indecise, bătălia a fost o victorie strategică clară pentru neerlandezi: a fost înlăturat pentru totdeauna pericolul invaziei de pe mare, porturile neerlandeze au fost deschide comerțului, iar Flota neerlandeză nu mai avea de luptat decât cu vremea pentru stăpânirea Mării Nordului. Geniul lui Michiel de Ruyter a salvat încă o dată Provinciile Unite, putându-se face o asemănare cu Bătălia de la Trafalgar când Nelson a scos similar din luptă avangarda inamică și s-a concentrat asupra centrului și ariergărzii.

La sfârșitul lunii august Provinciile Unite au format o alianță cu Spania și francezii au abandonat teritoriul Republicii. Al Treilea Război Anglo-Neerlandez luă sfârșit cu semnarea Tratatului de la Westminster între englezi și neerlandezi la 9 februari 1674, după ce Carol al II-lea a fost obligat de Parlament să renunțe la acordul cu Ludovic al XIV-lea. Abia în 1781 se vor mai lupta între ele flotele neerlandeze și britanice.

Flota aliată Anglo-Franceză[modificare | modificare sursă]


86 nave de linie, 9 fregate (95 nave de război) cu 5.458 tunuri și 32.956 oameni, 3 fregate ușoare, 32 nave incendiare, c60 bărci lungi, flute, iachturi și alte nave mici (~200 nave in total)

ESCADRA ALBĂ (FRANCEZĂ) (Jean d'Estrées)
(nu se cunoaște ordinea exactă a navelor în linia de bătaie)
30 nave de linie cu 1.832 tunuri si 11.605 oameni, 4 fregate ușoare, 9 bărci lungi, 9 nave incendiare
Rang Navă Tunuri Echipaj Căpitan
1 Reine 104 800 Vice-amiralul Jean II Comte D'Estrées (comandă divizia centrală), căpitan Cavalerul Jacques de Cuers de Cogolin
1 Royal Thérese 80 500 Locotenentul-general Marchizul Damein de Martel (comandă avangarda)
2 Terrible 70 450 Șeful de escadră Marchizul Hector des Ardens (comandă ariergarda)
2 Orgueilleux 70 450 Șeful de escadră Marchizul François de Grancey, căpitan De Belle-Isle-Erard
2 Conquérant 70 450 Contele de Sourdis
2 Foudroyant 70 450 Jean Gabaret
2 Pompeux 70 430 Cavalerul de Biou
2 Invincible 70 420 Cavalerul d'Estivalles †, căpitan secund Marchizul d'Amblimont
2 Grand 70 420 Job Forant
2 Illustre 70 420 Auguste de Beaulieu
2 Glorieux 64 420 Cavalerul de Valbelle
2 Sans Pareil 64 420 Cavalerul de Tourville
2 Tonnant 64 420 Marchizul d'Humières
2 Excellent 60 370 Pierre de Magnou
2 Fortune 60 370 Contele de Blenac
2 Diamant 60 370 Cavalerul de Beaumont
2 Fier 60 370 Cavalerul d'Hailly
3 Precieux 52 325 François Pannetier
3 Aimable 52 330 Cavalerul de Sebeville
3 Temeraire 52 325 Louis d'Infreville de Saint-Aubin
3 Vaillant 52 325 Cavalerul de Nesmond
3 Bon 52 325 Pierre de Cou
3 Oriflamme 50 300 Cavalerul de Bethune
3 Sage 50 320 Joseph de La Barre
3 Prince 50 300 François de Villeneuve-Ferriers
3 Aquilon 50 300 Louis Gabaret
3 Apollon 50 325 Joseph de Langeron
3 Duc 50 300 Cavalerul de Flacourt
3 Maure 48 300 Marchizul d'Amfreville
3 Bourbon 48 300 Treillebois de la Vigerie
Nave auxiliare aflate în spatele liniei
Friponne 10 50 De Gros-Bois (fregată ușoară)
Gaillarde 12 50 De Lizines (fregată ușoară)
Lutine 12 50 De Rochefort (fregată ușoară)
Subtile 12 50 De Champ-Martin (fregată ușoară)
Hardi 6 25 Du Faye (barcă lungă)
Entreprenante 6 25 La Preille (barcă lungă)
Asseurée 6 25 Viviaux (barcă lungă)
Droite 4 20 Noucy (barcă lungă)
Fidelle 4 10 D'Armanville (barcă lungă)
Ferme 4 20 De Beauregard (barcă lungă)
Pomponne 4 20 Beaumanoir (barcă lungă)
Fine 4 20 Levi (barcă lungă)
Inconnue 4 20 Childeracq (barcă lungă)
Entendu 24 35 Guillotin (navă incendiară)
Serpent 24 35 Saint-Michel (navă incendiară)
Caché 24 35 Des Grois (navă incendiară)
Voile 24 35 Chaboisseau l'Ainé (navă incendiară)
Fanfaron 24 30 Vidault (navă incendiară)
Perilleux 24 30 Chaboisseau le Jeaune (navă incendiară)
Ardent 10 25 Toreau (navă incendiară)
Arrogant ? ? ? (navă incendiară)
Coche 12 30 De Bougestion (flută)
Bienchargé 12 30 La Viluine (flută)
Bienarrivé 12 30 Guillet (flută)


ESCADRA ROȘIE (ENGLEZĂ) (Prințul Rupert) [2]
(navele în linia de bătaie)
28 nave de linie și o fregata cu 1.884 tunuri si 11.120 oameni
Avangarda (John Harman)
Rang Navă Tunuri Echipaj Căpitan
4 Constant Warwick (?) 42 170 Joseph Harris
3 Anne 60 340 Thomas Elliott
2 French Ruby 80 550 Thomas Room Coyle
3 Lion 60 340 John Ashby
1 London 100 750 Vice-amiralul Sir John Harman (rănit mortal), căpitan William Holden
3 Warspite 68 400 Robert Stout
4 Happy Return 48 240 John Stainsby
2 Triumph 70 500 William Davies
4 Stavoreen 50 200 Charles Royden
Nave incendiare aflate în spatele liniei
Leopard 6 35 Matthias Bird (capturată și apoi arsă)
Robert 4 30 Richard Collins
George 6 45 John Marshall
Amity 6 30 William Pooley
Centrul (Prințul Rupert)
2 Royal Katherine 100[3] 600 Sir George Legge
3 Mary 60 300 Sir Roger Strickland
2 Henry 80 530 Sir John Ernle
4 Crown 50 200 Richard Carter
3 Rupert 64 400 Sir John Holmes
1 Royal Sovereign 100 850 Amiralul Prințul Rupert de Rin, căpitani Sir William Reeves † și John Wetwang
3 Resolution 70 400 Sir John Berry
4 Princess 54 240 Thomas Mayo
3 Edgar 74 400 Richard le Neve †
2 Old James 70 500 James Storey
5 Pearl 28 150 Thomas Booth (fregată în spatele liniei)
Nave incendiare aflate în spatele liniei
Ann & Christopher 8 40 Richard Haddock
Friendship 6 30 John Kelsey † (arsă)
Katherine 6 30 Matthias Bird (arsă)
Supply 6 35 Henry Williams (arsă)
Hopewell 6 35 Henry Fitton (arsă)
St Lawrence 6 20 John Cooke (arsă)
Hawke 2 16 John Lucas
Thomas & Edward 6 30 Matthew Dawson
Ariergarda (John Chicheley)
4 Mary Rose 48 220 Thomas Hamilton
2 Victory 80 530 Sir William Jennens
4 Assurance 42 170 Ralph Lascelles
3 Fairfax 72 340 Dominic Nugent
1 Charles 100 750 Contra-amiralul Sir John Chicheley, căpitan Richard Dickenson
3 Monmouth 70 400 Robert Robinson
4 Newcastle 52 240 John Pierce
4 Nonsuch 40 170 Lawrence Wright
4 Yarmouth 52 240 John Keene
Nave incendiare aflate în spatele liniei
Truelove 2 25 Peter Bonamy (arsă)
Dartmouth 4 16 John Burdick
Wivenhoe 6 20 William Jacques
Olive Branch 6 35 William Lee


ESCADRA ALBASTRĂ (ENGLEZĂ) (Edward Spragge)
(nu se cunoaște ordinea exactă a navelor în linia de bătaie)
28 nave de linie și 1 fregată cu 1.742 tunuri si 10.231 oameni
Avangarda (Ossory)
Rang Navă Tunuri Echipaj Căpitan
4 Hampshire 46 200 Richard Griffith
3 York 62 340 Henry Clarke
4 Sweepstakes 40 170 Peter Belbin
3 Swiftsure 66 400 Richard Rooth
1 Saint Michael 90 701 Contra-amiralul Sir Thomas Butler, conte de Ossory, căpitan Sir John Narborough
4 Greenwich 60 280 Thomas Bridgman
4 Foresight 52 220 Richard James
2 Rainbow 56 410 Mark Harrison
4 Portsmouth 48 200 James Page
Nave auxiliare aflate în spatele liniei
y Henrietta 8 30 Thomas Guy (yacht, scufundat)
s Lizard 4 25 John Nicholson (slup)
Nave incendiare aflate în spatele liniei
Firebush 4 14 John Maine
Hope Prize 2 16 John Martin
Centrul (Spragge)
3 Dreadnought 66 360 Richard Trevanion
2 St George 68 460 Thomas Darcy
4 Bristol 48 220 Eric Sieubladh (Erik Sjöblad)
3 Henrietta 60 340 Gustavus, Count Horne
1 Royal Charles 102 800 John Hayward †
1 Royal Prince 100 800 Amiralul Sir Edward Spragge †, căpitan Thomas Fowler
4 Swallow 46 220 Edward Russell
3 Cambridge 70 400 Arthur Herbert
4 Advice 46 220 John Dawson
3 Dunkirk 60 340 Francis Courtney †
5 Guernsey 30 150 Leonard Harris (fregată în spatele liniei)
Nave incendiare aflate în spatele liniei
Society 6 45 Robert Washbourne (arsă)
Prudent Mary 6 45 Christopher Billop (arsă)
Benjamin 6 24 John Pollea
Blessing 4 20 William Andrews
Pearl 6 30 William Booth
Ariergarda (Kempthorne)
4 Diamond 48 220 John Shelley
2 Unicorn 64 420 John Rogers
4 Ruby 48 220 Stephen Pyend
3 Monck 58 340 Bernard Ludman
1 Saint Andrew 96 730 Vice-amiralul Sir John Kempthorne, căpitan John Archer
3 Plymouth 58 340 Anthony Young
4 Falcon 42 170 Thomas Andrews
3 Gloucester 60 340 William Coleman
4 Bonadventure 52 220 Henry Killigrew
Nave incendiare aflate în spatele liniei
Hester 6 20 Richard Painter
Jason 4 20 Francis Turner
Alte nave auxiliare aflate în spatele liniei,
a căror ordine nu este cunoscută
5 Nightingale 34 140 Edward Pierce (fregată)
6 Roebuck 18 80 Charles Lloyd (fregată)
Roe 6 12 Joseph Simmons (Symonds) (dogger, scufundat)
Rose 6 12 Ralph Wrenn (dogger, capturat)
Fox 0 7 Morgan Phillips (șalupă)
John’s Advice ? 54 Robert Elfrith (navă spital)
Bonetta 4 36 John Macklin (slup)
Cutter 4 12 Walter Power (slup)
Chatham 4 36 William Watson (slup)
Chatham Double 4 36 Joseph Perriman (slup)
Dolphin 4 36 William Orchard (slup, scufundat)
Emsworth 6 30 Richard Country (slup)
Hound 8 36 Robert Winn (slup)
Invention 4 12 William Dixie (slup)
Prevention 4 12 Elias Clifford (slup)
Spy 4 30 Peter Cooper (slup)
Vulture 4 36 Robert Porteen (slup)
Woolwich 4 36 Alexander Smart (slup)

Flota Neerlandeză[modificare | modificare sursă]


60 nave de linie, 15 fregate (75 nave de război) cu 4.078 tunuri și 19.616 oameni, 25 nave incendiare, 18 iachturi și alte nave mici (~125 nave in total)

- -

A TREIA ESCADRĂ (inițial AVANGARDA, apoi ARIERGARDA) (Cornelis Tromp)
(navele în linia de bătaie)
21 nave de linie și 5 fregate cu 1.469 tunuri si 6.418 oameni, 8 nave incendiare, 6 iachturi
Avangarda (Isaac Sweers)
Amiralitate Navă Tunuri Echipaj
(marinari+soldați)
Căpitan
Amsterdam Provincie Utrecht 60 250+42 Jan Janszoon de Jongh
Noorderkwartier Noorderkwartier 60 257+17 Jacob Roos
Amsterdam Akerboom 62 199+39 Jacob Teding van Berkhout
Amsterdam Witte Olifant 82 376+100 Vice-amiralul Isaac Sweeers
Amsterdam Geloof 56 209+20 Cornelis Tijloos
Rotterdam Schieland 58 142+84 Adriaan Poort
Noorderkwartier Jupiter 42 177 Pieter Bakker
Amsterdam Bommel 24 79+6 Jan Bogaart (fregată)
Amsterdam Popkensburg 24 69+9 Jan Noirot (fregată)
Amsterdam Vrede 4 17 Dirk Klaaszoon Harney (navă incendiară)
Amsterdam Leidster 4 22 Pieter van Grootveld (navă incendiară)
Amsterdam Vis ? 15 Harmen de Boer (navă incendiară)
Amsterdam Triton 10 34 Nicolaas Portugaal (yacht)
Centrul (Cornelis Tromp)
Amsterdam Zuiderhuis 45 184+19 Isaak Uitterwijk
Amsterdam Komeetstar 68 254+42 Pieter van Middelland
Amsterdam Kalantsoog 68 201+55 Volckert Hendricksz Swart †
Amsterdam Gouden Leeuw 82 428+46 Locotenentul-Amiral Cornelis Tromp, căpitanii Thomas Tobiaszoon și Cornelis van den Heuvel
Rotterdam Delft 62 260+20 Philips van Almonde
Amsterdam Amsterdam 60 241+11 Cornelis van der Zaan
Amsterdam Zeelandia 44 170+30 Daniel Elsevier
Amsterdam Middelburg 36 118+11 Hendrick Span (fregată)
Amsterdam Oudkarspel 34 103+18 Jan van Abkoude (fregată)
Amsterdam Salvador 4 21 Jacob Vroom (navă incendiară)
Amsterdam Wapen van Velsen 4 24 Jan van Kampen (navă incendiară)
Amsterdam Jacob en Anna ? 22 Jan Boomgaard (navă incendiară)
Amsterdam Egmond 10 33 Jan Kramer (yacht)
Amsterdam Parel 6 33 Teunis Post (yacht)
Amsterdam Kits 4 11 Gilles Saloy (yacht)
Ariergarda (Jan de Haan)
Amsterdam Prins te Paard 55 210 Adam van Brederode
Rotterdam Wassenaer 59 223+17 Barend Rees
Noorderkwartier Pacificatie 76 315 Cornelis Bakker
Amsterdam Prins te Paard 55 210+0 Adam van Brederode
Amsterdam Hollandia 80 348+71 Contra-Amiralul Jan de Haan
Amsterdam Agatha 50 180+23 Pieter Cornelisz de Sitter
Amsterdam Wakende Kraan 44 185+8 Pieter Claesz Dekker
Noorderkwartier Wapen van Holland 44 180 Matthijs Dirksz Pijl
Amsterdam Haas 24 79 Hans Hartwich (fregată)
Amsterdam Draak 4 20 Willem Willemszoon (navă incendiară)
Amsterdam Zalm 4 16 Cornelis Jelmertsz Kok (navă incendiară)
Amsterdam Kater 10 22 Abraham Taalman (yacht)
Zeeland Bruinvis 6 25 Jan Cornelisz Poot (yacht)


- -

PRIMA ESCADRĂ (CENTRUL) (Michiel de Ruyter)
(navele în linia de bătaie)
18 nave de linie și 6 fregate cu 1.354 tunuri si 6.435 oameni, 8 nave incendiare, 5 iachturi
Avangarda (Aert van Nes)
Amiralitate Navă Tunuri Echipaj
(marinari+soldați)
Căpitan
Amsterdam Spiegel 70 314+12 Comandor Jacob van Meeuwen
Rotterdam Schiedam 20 79 Cornelis van der Hoeven (fregată)
Amsterdam Beschermer 50 200+16 David Swerius †
Rotterdam Eendracht 72 353+57 Locotenentul-Amiral Aert Jansse van Nes
Amsterdam Essen 50 194+20 Philips de Munnik
Rotterdam Utrecht 34 143 Jan Snellen (fregată)
Rotterdam Harderwijk 24 96 Mozes Wichmanszoon (fregată)
Noorderkwartier Caleb 50 199 Claes Pietersz Wijnbergen
Rotterdam Maria 4 22 Dirk de Munnik (navă incendiară)
Amsterdam Zaaier 4 30 Wijbrand Barendszoon (navă incendiară)
Zeeland Tonijn 6 30 Pieter de Moor (yacht)
Centrul (Michiel de Ruyter)
Rotterdam Maagd van Dordrecht 68 312+76 Contra-Amiralul Jan Jansse van Nes
Amsterdam Damiaten 32 79+8 Mattheus Megank (fregată)
Rotterdam Zeelandia 42 133+13 Simon van Panhuis
Amsterdam Waasdorp 68 268+43 Engel de Ruyter
Rotterdam Zeven Provincien 80 464+48 Locotenentul-Amiral-General Michiel Adriaansz de Ruyter, căpitani Gerard Callenburgh și Pieter de Liefde
Amsterdam Steenbergen 68 294+23 Jan Paulusz van Gelder †
Amsterdam Edam 36 100+8 Willem van Ewijk (fregată)
Rotterdam Voorzichtigheid 84 442+58 Jan van Brakel
Rotterdam Blackmoor 4 20 Abraham van Koperen (navă incendiară)
Rotterdam Louise 4 45 Jan Danielsy van Rijn (navă incendiară)
Rotterdam Jisper Kerk 4 17 Lens Harmenszoon (navă incendiară)
Amsterdam Melkschuit 4 17 Jacob Schenk (navă incendiară)
Rotterdam Rotterdam 6 20 Wijnand van Meurs (yacht)
Zeeland Jonge Maria 10 28 Arnoud Leunissen (yacht)
Ariergarda (Jan de Liefde)
Noorderkwartier Wapen van Alkmaar 63 248 Jan Krook
Rotterdam Dordrecht 44 152+19 Frans van Nijdek
Rotterdam Ridderschap van Holland 64 209+80 Eland du Bois
Rotterdam Vrijheid 80 402+32 Vice-amiralul Jan de Liefde
Rotterdam Gelderland 63 295+25 Cornelis de Liefde
Noorderkwartier Wapen van Medemblik 44 179 Hendrik Visscher †
Rotterdam Rotterdam 30 145 Jacob Pietersz Swart (fregată)
Amsterdam Stad Utrecht 66 256+30 Jan Davidsz Bondt
Rotterdam Sint Pieter ? 15 Gerrit Halfkaag (navă incendiară)
Rotterdam ? ? 20 Willem de Rave (navă incendiară)
Rotterdam Hoop 6 20 Isaac Anteunisz van Anten (yacht)
Friesland Liefde ? 28 Jochem Jansen (yacht)


- -

A DOUA ESCADRĂ (inițial ARIERGARDA, apoi AVANGARDA) (Adriaan Banckert)
(navele în linia de bătaie)
21 nave de linie și 4 fregate cu 1.440 tunuri si 6.763 oameni, 9 nave incendiare, 7 iachturi
Avangarda (Cornelis Evertsen)
Amiralitate Navă Tunuri Echipaj
(marinari+soldați)
Căpitan
Noorderkwartier Eenhoorn 70 313+16 Contra-Amiralul Jan Jansz Dick
Zeeland Ter Veere 50 216+40 Dirk Jacobsz Kiela †
Noorderkwartier Justina van Nassau 66 270+15 Jan Gerritsz van Muijs
Zeeland Vlissingen 48 185+18 Salomon Le Sage
Zeeland Zierikzee 60 280+40 Vice-Amiralul Cornelis Evertsen cel Tânăr
Noorderkwartier Wapen van Enkhuizen 70 320+26 Leendert Kuiper
Zeeland Delft 34 120+11 Adriaen Banckert cel Tânăr (fregată)
Amsterdam Leeuwen 50 200+10 Jan Gijsels van Lier
Noorderkwartier Witte Mol 4 18 Hendrik Munt (navă incendiară)
Amsterdam kasteel van Loon 4 19 Pieter Hendriksz Pop (navă incendiară)
Zeeland Sevillie 2 17 Anteunis Jansz Schalje (navă incendiară)
Zeeland Goes 8 25 David van Geerstdale (yacht)
Zeeland Zwaluw 6 20 Matthijs Lauwerens (yacht)
Centrul (Adriaen Banckert)
Zeeland Utrecht 50 148+42 Simon Loncker
Amsterdam Gideon 62 230+20 Barend Hals
Noorderkwartier Wapen van Nassau 58 232+20 Pieter Karseboom
Zeeland Domburg 60 208+104 Carel van de Putte
Zeeland Walcheren 70 375+45 Locotenentul-Amiral Adriaen van Trappen Banckert
Noorderkwartier Westfriesland 78 327+17 Jan Heck
Zeeland Goes 34 82+42 Antheunis Matthijszoon (fregată)
Noorderkwartier Gelderland 45 226+20 Maarten de Boer
Zeeland Dordrecht 50 148+52 Willem Hendrickszoon
Zeeland Dadelboom 2 18 Reinier Dirckszoon (navă incendiară)
Noorderkwartier Christina Leonora 2 17 Pieter Sievertsz Bouckertsen (navă incendiară)
Zeeland Catharina 4 20 Frederik Konvent (navă incendiară)
Zeeland Samuel en Jakob 4 19 Simon Arendszoon (navă incendiară)
Zeeland Hazewind 7 25 Tobias Adriaanszoon (yacht)
Zeeland Lapmande 8 25 Schuyen (yacht)
Ariergarda (Enno Star)
Friesland Prins Hendrik Casimir 70 305+75 Contra-Amiralul Hendrik Dirksz Bruynsveld
Amsterdam Brak 22 88+3 Romere Vlak (fregată)
Friesland Elf Steden 50 210+74 Witze Johannes Beima
Amsterdam Tijdverdrijf 56 200+45 Gilles Schey
Friesland Groningen 70 305+30 Vice-Amiralul Enno Doedes Star
Friesland Windhond 30 116+12 Jan Pietersz Vinckelbos (fregată)
Noorderkwartier Prins van Oranje 64 277 Claes Cornelisz Valehen
Friesland Oostergoo 58 237+69 Jan Jansz Vijselaer
Zeeland Burg 2 16 Huibrecht Wolfertsen (navă incendiară)
Friesland Welkomst ? 18 Ijsbrand Albertszoon (navă incendiară)
Zeeland ? ? ? Hendrik Pieterszoon (yacht)
Friesland Hoop 6 26 Cornelis Reindertsz Eenarm (yacht)
Zeeland Waterhond 4 16 Jacob Hamers (yacht)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://en.wikisource.org/wiki/The_Influence_of_Sea_Power_upon_History/Chapter_III
  2. ^ https://jddavies.com/2016/05/16/the-british-fleet-at-the-battle-of-the-texel-kijkduin-1121-august-1673-part-2/
  3. ^ În 1673 la Portsmouth a fost modificată să cuprindă o teugă și o punte de comandă prelungită pentru a monta un rând continuu de tunuri, deținând acum trei punți complete de tunuri, augmentând armamentul la 100 de piese de artilerie. Frank Fox The Four Days Battle of 1666: The Greatest Sea Fight of the Age of Sail, pag.314

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Journals and Narratives of the Third Dutch War, Roger Charles Anderson, Naval Records Society, London 1946
  • A Note of The Drawings in the Possesion of the Earl of Darmouth Illustrating The Battle of Sole Bay and The Battle of Texel, Julian S. Corbett, Naval Records Society, London 1908
  • Johan de Witt en zijn tijd, Pieter Simons, Johannes van der Hey en zoon, Amsterdam 1842, vol 3
  • The Influence of Sea Power upon History 1660-1783, A.T.Mahan, Little, Brown & Company, Boston 1898
  • The British Fleet at the Battle of the Texel / Kijkduin, 11/21 August 1673 – Part 2, J.D.Davies, 2016 [1]