Energie de ionizare
Energia de ionizare, cunoscută și sub denumirea de potențial de ionizare, reprezintă cantitatea de energie care este necesară pentru ca un electron dintr-un atom sau o moleculă să fie cedat. Cantitativ, procesul de ionizare se poate nota astfel:
- X + energie → X+ + e−
unde X este orice atom sau moleculă care poate ionizată, X+ este atomul sau molecula care a cedat electronul, iar e− este electronul cedat.
Termenul de potențial de ionizare este o denumire mai veche a energiei de ionizare,[1] deoarece metoda mai veche de măsurare a energiei de ionizare avea la bază ionizarea unei specii chimice și accelerarea electronului cedat folosindu-se potențialul electrostatic. În prezent, IUPAC consideră această denumirea învechită (obsolete) [2]
Energii multiple[modificare | modificare sursă]
Cea de a n-a energie de ionizare reprezintă energia necesară pentru a ceda un electron de la o specie chimică cu sarcina (n-1). De exemplu, primele trei energii de ionizare sunt definite astfel:
- Prima energie de ionizare
- X → X+ + e−
- A doua energie de ionizare
- X+ → X2+ + e−
- A treia energie de ionizare
- X2+ → X3+ + e−
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ F. Albert Cotton și Geoffrey Wilkinson, Advanced Inorganic Chemistry (ed. 5, John Wiley 1988) p.1381 ISBN 0-471-84997-9
- ^ IUPAC Gold Book (Cartea de Aur IUPAC); accesat pe 19 septembrie 2015
- Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 204
- Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972
