Pompiliu Dumitrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pompiliu Dumitrescu
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Câmpina, Prahova, România Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieilustrator[*]
grafician[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Pompiliu Dumitrescu (n. , Câmpina, Prahova, România – d. [3]) a fost un grafician român.[4][5] A fost un artist român prolific care a realizat numeroase lucrări de grafică, caricatură, ilustrații de carte, benzi desenate, afișe de film,[6] ilustrații pentru reviste umoristice și pentru copii.[7][8]

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1964, Pompiliu Dumitrescu a absolvit cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București.[4][7] Pompiliu Dumitrescu a debutat în 1965 cu caricaturi în revista Urzica. Din 1966 a participat la saloanele de desen și gravură și expoziții ale umoriștilor și a fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1967.[4][7]

Pompiliu Dumitrescu este unul dintre principalii reprezentanți ai benzii desenate românești din anii 1960 până în anii 1990. A lucrat la povești realiste, dar și caricaturale (precum Enigmele lui Dorel), iar stilul personal a fost o inspirație pentru mulți dintre colegii săi.[4]

Din 1967, a desenat mai multe povești comice pentru revista de copii Cutezătorii în cooperare cu diverși scenariști, printre care Secretul amforei cu Ion Hobana, Lacul cu elefanți cu Val Tebeica,[9] Planeta răpită cu Horia Aramă, Ticuță și Descoperirea inginerului Al. cu Petre Ghelmez.[4]

În anii 1980 și anii 1990 a fost prezent și în alte reviste, precum Șoimii Patriei, Almanahul Copiilor, Dimineața Copiilor și Pif , cu povești originale precum Mariuca și Delfi, precum și adaptări după H. G. Wells și Astrid Lindgren.[4] A decedat la București în 1998.[4]

A ilustrat cărți ca de exemplu D-l Goe de Ion Luca Caragiale, Editura Ion Creangă, 1969;[10] Aducătorului mulțumiri de Mircea Sântimbreanu, Editura Ion Creangă, 1976;[11] Cu capul în nori, Editura Ion Creangă, 1977;[12] Umor pe ogor, Editura Ceres, Colecția Caleidoscop, 1986;[13] și multe altele.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Benzi desenate[modificare | modificare sursă]

  • Secretul amforei (1967), scenariul Ion Hobana, în Cutezătorii
  • Lacul cu elefanți (1968), după Mihai Tican Rumano, scenariul Val Tebeică, în Cutezătorii
  • Aventuri electronice (Minitehnicus) (1969), scenariul Ovidiu Zotta, în Cutezătorii
  • Aventurile echipajului Minitehnicus (1969), scenariul Aureliu Weiss, în Racheta Cutezătorilor
  • Șoimii Carpaților (1969), scenariul Petre Ghelmez, în Cutezătorii
  • Planeta răpită (1969), scenariul Horia Aramă, în Cutezătorii
  • Ticuță (1971), în Cutezătorii
  • Descoperirea inginerului Al (1973), scenariul Petre Ghelmez, în Cutezătorii
  • Prietenii lui Pix (1974), scenariul Aureliu Weiss, în Cutezătorii
  • Detașamentul erou (1976), scenariul V. Bârză, C. Diaconu, în Cutezătorii
  • Măriuca (1982), scenariul E. Ioniță, în Șoimii Patriei
  • Preda Buzescu (1983) după Dimitrie Bolintineanu, în Șoimii Patriei.
  • Oul de cristal (1985), după H. G. Wells, în Almanahul Copiilor
  • Fata babei și fata moșului (1986), după Ion Creangă, în Șoimii Patriei[14]
  • Kalle Blomkvist, nemaipomenitul detectiv în pantaloni scurți (1986), după Astrid Lindgren, în Almanahul Copiilor
  • S.O.S Balaban, atenție Carolina! (1987), după Gica Iuteș, în Almanahul Copiilor

Coperți[modificare | modificare sursă]

Coperți
Coperți și artă interioară
  • diverse reviste Cutezătorii
  • diverse reviste Urzica
  • Un alai la pescuit de Alexandru Raicu (Ed. Ion Creangă, 1972)
  • Ținte cu învățăminte de Giuseppe Navarra, George Zarafu (Ed. Didactică și pedagogică, 1979)

Afișe de film[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Pompiliu Dumitrescu (.lambiek.net), accesat în  
  2. ^ a b Pompiliu Dumitrescu (colo-ro), accesat în  
  3. ^ a b Oameni & Fapte – 5 februarie, accesat în  
  4. ^ a b c d e f g Dodo Niță, Dicționarul benzii desenate din România (1996, 2005)
  5. ^ Dodo Niță, Istoria benzii desenate românești (1992)
  6. ^ a b Ciprian Plăiașu, Un început în istoria afișelor de cinema din România, historia.ro
  7. ^ a b c Pompiliu Dumitrescu[nefuncțională] la http://www.bcu-iasi.ro/
  8. ^ a b c d e f Christopher Landry, Marele Ecran în Epoca de Aur. Afișe de film românesc 1965 – 1989, capitolul „Profil artist: Pompiliu Dumitrescu”; Editura Noi Media Print, 2010 ISBN 9789731805733
  9. ^ Lacul cu elefanți scenariu de Val Tebeica, ilustrații de Pompiliu Dumitrescu, revista Cutezătorii, 1968
  10. ^ „Ion Luca Caragiale - D-l Goe”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  11. ^ „Mircea Sintimbreanu - Aducatorului multumiri”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  12. ^ „Iuliu Ratiu - Cu capul in nori”. Accesat în – via www.targulcartii.ro. 
  13. ^ D.C. Mazilu, Gh. Zarafu, Umor pe ogor
  14. ^ Lumea copiilor: Ion Creangă în benzi desenate, romanialibera.ro
  15. ^ Summary Bibliography: Pompiliu Dumitrescu, www.isfdb.org 
  16. ^ Colo-ro despre un mare grafician: Pompiliu Dumitrescu, benzidesenateromanesti
  17. ^ Pompiliu Dumitrescu strivit de barosul ignoranței, caricaturi-dum-dum
  18. ^ Afișe de film românesc (1965-1989), graphicfront.ro

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]