Sari la conținut

Pietra di Bismantova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pietra di Bismantova
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Provincia Reggio Emilia
Italia
Coordonate44°25′15″N 10°24′53″E ({{PAGENAME}}) / 44.420833°N 10.414722°E
Suprafață201 ha  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000IT4030008[1]  Modificați la Wikidata

Pietra di Bismantova este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 201 ha, integral pe uscat.

Centrul sitului Pietra di Bismantova este situat la coordonatele 44°25′15″N 10°24′53″E / 44.420833°N 10.414722°E ({{PAGENAME}}).

Situl Pietra di Bismantova a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 1 specie de plante și 7 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în decembrie 2019[2].[3][4]

Biodiversitate

[modificare | modificare sursă]

Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 9 habitate naturale: Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Grohotișuri termofile și vest-mediteraneene, Păduri de Castanea sativa, Peșteri inaccesibile publicului.[4]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 5 specii de plante, 3 specii de mamifere.[3]

  1. ^ Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în iunie 2018 
  2. ^ a b DM 29/12/2019 - G.U. 294 del 16-12-2019
  3. ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Pietra di Bismantova”. Accesat în . 
  4. ^ a b „Pietra di Bismantova”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .