Petre Cameniță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Petre Cameniță
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Gradul general-maior  Modificați la Wikidata
Bătălii / Războaie Al Doilea Război Mondial  Modificați la Wikidata

Petre Cameniță (n. 15 noiembrie 1889, Poroina Mare, județul Mehedinți - d. 1962) a fost un general român, care a luptat în cele două războaie mondiale.

A absolvit Școala Militară de Infanterie în anul 1911 și Școala Superioară de Război în anul 1921.

A luat parte la Războiul Balcanic din 1913, la campania din Ungaria din 1919 și la ambele campanii din cel de-al Doilea Război Mondial.

Pe timpul domniei lui Carol al II-lea Colonelul Cameniță fusese prefect de Argeș și patronase execuțiile de legionari din județ.

A fost aghiotant al Regelui Mihai.

Carieră:

  • 10 februarie 1938 – Colonel - Prefect al Județului Argeș
  • 1939 -1940 - Director la Direcția Generală a Siguranței și Polițiilor
  • 1941 - Comandantul Brigăzii 1-a Grăniceri.
  • 1941 – 1942 - Comandant Adjunct al Diviziei 21.
  • 1942 - Comandantul Diviziei 1-a Infanterie de Gardă.

Generalul de brigadă Petre Cameniță a fost numit pe 19 februarie 1942 în funcția de secretar general al Subsecretariatului de Stat pentru Armata de Uscat.[1]

  • 1942 – 1944 - Secretar General al Subsecretariatului de Stat Armatei de Uscat.
  • 19 octombrie 1944 - 2 ianuarie 1945 - Comandantul Diviziei 18 Infanterie.
  • 1945 - Comandantul Corpului 6 Armată.

După instalarea guvernului Petru Groza generalul de divizie Petre Cameniță a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă, alături de alți generali, prin decretul nr. 860 din 24 martie 1945, invocându-se legea nr. 166, adoptată prin decretul nr. 768 din 19 martie 1945, pentru „trecerea din oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”.[2]

A fost decorat cu 13 ordine și medalii militare românești și străine. A primit, printre altele:

  • Ordinul “Steaua României” cu Spade și Panglici de Virtute Militară în grad de ofițer
  • Ordinul “Sfântul Sava”, clasa a III-a.

S-a stins din viață în anul 1962.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decretul Conducătorului Statului nr. 503 din 19 februarie 1942 pentru înaintări în Armata de Uscat, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 44 din 20 februarie 1942, partea I-a, p. 1.145.
  2. ^ Decretul regal nr. 860 din 24 martie 1945 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 70 din 26 martie 1945, partea I-a, p. 2.259.