Pescuitori în apă tulbure (film din 1960)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la filmul din 1960. Pentru alte sensuri, vedeți Pescuitori în apă tulbure (dezambiguizare).
Pescuitori în apă tulbure
Les arrivistes

Afișul românesc al filmului
Titlu originalLes arrivistes
Genfilm dramatic
RegizorLouis Daquin
ScenaristLouis Daquin
Bazat peromanul omonim al scriitorului Honoré de Balzac
StudioPathé-Cinéma (Paris)
DEFA (Berlinul de Est)
DistribuitorPathé Distribution
Director de imagineEugen Klagemann
MontajClaude Nicole
MuzicaHanns Eisler
DistribuțieErika Pelikowski
Jean-Claude Pascal
Madeleine Robinson
Gerhard Bienert
Clara Gansard
Premiera8 aprilie 1960 Franţa Franța
13 mai 1960 RDG RDG
Premiera în România  (1960-12-05)
Durata109 minute
a/n
ȚaraFranţa Franța
RDG RDG
Limba originalăfranceză
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Pescuitori în apă tulbure (titlul original: în franceză Les arrivistes, în germană Trübe Wasser) este un film dramatic de coproducție franco–est-german, realizat în 1960 de regizorul Louis Daquin, după romanul Pescuitorii în apă tulbure (La Rabouilleuse) din 1842 al scriitorului Honoré de Balzac, protagoniști fiind actorii Erika Pelikowski, Jean-Claude Pascal, Ekkehard Schall, Madeleine Robinson, Gerhard Bienert și Clara Gansard.[1]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Paris 1821. Perioada Restaurației declanșează o vânătoare necruțătoare de putere și bogăție. Printre vânătorii de bani se numără și fostul ofițer napoleonian Philipe Bridau. Ca jucător de noroc și escroc fără scrupule, dobândește o avere considerabilă, iar după ce iubita sa l-a părăsit, tot ce îl interesează este să își mărească suma de bani. Vrea de asemenea și milioanele unchiului său Rouget. Dar asta urmărește și iubita lui, Flore. Aceasta îl iubește pe tânărul Max, care este de asemenea avid numai după bani. Philipe Bridau îl ucide pe Max în duel, îl elimină pe bătrânul Rouget într-un mod inteligent și se căsătorește cu Flore, care a moștenit banii. Apoi o lasă pe Flore bolnavă să agonizeze în spital și se căsătorește cu o nobilă, ceea ce îi dublează averea. A ajuns în vârful societății și își investește averea în obligațiuni guvernamentale. În 1830 cade guvernul lui Carol al X-lea, hârtiile lui Philipe sunt dintr-o dată lipsite de valoare și el însuși este de unde a venit, jos de tot.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • Honoré de Balzac, Pescuitorii în apă tulbure, tradus de Rose Hefter, București, 1962: Editura pentru literatură universală, 712 pag. ;

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]