Perioada Meiji

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Perioada Meiji sau Era Meiji (明治時代 Meiji jidai?) este denumirea unei ere în istoria Japoniei, dintre 23 octombrie 1868 și 30 iulie 1912.[1] Această eră reprezintă prima jumătate a Imperiului Japonez, în timpul căreia populația Japoniei au trecut de la o societate feudală autoizolată supusă riscului de colonizare de către marile puteri europene, la un stat național modern și industrializat, devenind o nouă mare putere influențată de idei științifice, tehnologice, filozofice, politice, juridice și estetice occidentale. Ca rezultat al adoptării, la scară largă, de ideii radical diferite, Japonia a suferit schimbări profunde care i-au afectat structura socială, politica internă, economia, armata și relațiile internaționale. Era corespunde cu anii de domnie a Împăratului Meiji, după care a urmat împăratul Taishō și era Taishō.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nussbaum, Louis-Frédéric. (2005). "Meiji" in Japan Encyclopedia, p. 624.