Panait Istrati
Panait Istrati (n. 10 august 1884 Brăila — d. 16 aprilie 1935, Bucureşti, cu numele la naştere Gherasim Istrati[1]) a fost un scriitor român de limbă română şi franceză.
Date biografice
Născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joiţa Istrate şi al unui contrabandist grec.
A copilărit în Baldovineşti, a terminat şase ani de şcoală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Ca şi Maxim Gorki, scriitorul rus şi apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, şi-a câştigat existenţa ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar şi al unui vânzător ambulant. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite oraşe: Bucureşti, Constantinopol, Cairo, Napoli, Paris şi Zürich.
Primele încercări literare datează din 1907, cu preponderenţă făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina în revista România muncitoare. Între 1910-1912 îşi publică, în aceeaşi revistă, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Colaborează şi la alte ziare: Viaţa socială, Dimineaţa, Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste.
Trăind în sărăcie, bolnav şi singur, a încercat să se sinucidă in 1921 pe când se ducea la Nisa, dar a fost salvat. I-a scris o scrisoare lui Romain Rolland, scriitor foarte influent în acea epocă; acesta i-a răspuns imediat şi povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923, cu o prefaţă semnată chiar de Rolland. A publicat romanele: (Ciulinii Bărăganului), Les récits d'Adrien Zograffi (Povestile lui Adrian Zograffi).
În 1927 a vizitat Moscova şi Kiev (şi a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria sa acolo). În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică şi a scris cartea Vers l'autre flamme. (tradusă în limba engleza sub titlul The Confession of a Loser). Antologia respectivă Vers l'autre flamme cuprinde nu doar textul Confesiunii unui învins a lui Istrati, ci şi alte scrieri căci Victor Serge este, de pildă, un alt autor. După ce a publicat cartea, prietenii săi comunişti l-au considerat fascist.
În 1930 se reîntoarce definitiv în ţară. Aici publică în 1933 eseul L’homme qui n’adhère a rien, în care se conturează atitudinea sa în privinţa independenţei. Chintesenţa acestui eseu îi atrage vehemente contestări.
A fost tratat de T.B.C. în Franţa la Nisa şi apoi a revenit la Bucureşti. Izolat, singur şi demoralizat, a murit la sanatoriul Filaret.
Prozele şi romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, şi mirificele ţinuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase şi religii, şi oraşele din Europa prin care a trecut de-a lungul vieţii, în căutarea fericirii. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limba franceză a fost tradusă în peste 30 de limbi.
Bibliografie selectivă
- Celălalt Istrati, autor: Mircea Iorgulescu, editura: Polirom, 2004, ediţia întâi, Spre alt Istrati, (1984), .
Cicluri autobiografice:
- Povestirile lui Adrian Zografi
- Viaţa lui Adrian Zografi din care de remarcat povestirile:
Postum:
Ecranizări
- Ciulinii Bărăganului, coproducţie Franţa-România, 1957, regia: Louis Daquin, Gheorghe Vitanidis. Ecranizare după romanul omonim.
- Codin (Codine), coproducţie Franţa-România, 1962, regia: Henri Colpi. Ecranizare după romanul Copilăria lui Adrian Zograffi. Scenariul: Dumitru Carabăţ, Henri Colpi, Yves Jamiaque. Premiul pentru Cel mai Bun Scenariu, Festivalul de film de la Cannes, 1963.
Note
- ^ Gherasim, după numele tatălui său, Gherasim Valsamis, grec chefalonit, contrabandist de profesie.
Vezi şi
Legături externe
