Pacifism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Semnul păcii, care este asociat des cu pacifismul.
World-Day-of-Prayer-for-Peace Assisi 2011.jpg

Pacifismul (în franceză pacifisme) este un curent social-politic care dezaprobă și condamnă folosirea, sub orice formă, a războiului sau violenței ca instrument de rezolvare și mediere a situațiilor conflictuale. Din contra, el promovează metode de aplanare mijloace exclusiv pașnice și fără a face uz de violență. Cuvântul pacifism a fost introdus de militantul francez pentru pace, Émile Arnaud (1864-1921) și a fost adoptat de alți activiști penru pace, în 1901, la cel de-al zecelea Congres Universal pentru Pace de la Glasgow.[1]

În epoca modernă, interesul a fost reînviat de Lev Tolstoi în lucrările sale, în special, în Împărăția lui Dumnezeu este cu tine. Mohandas Gandhi (1869-1948) a promovat practica unei opoziții non-violente, numită Satyagraha, aplicată în Mișcarea pentru Independența Indiei. Eficacitatea acesteia a servit ca inspirație pentru Martin Luther King, James Lawson, James Bevel[2] , Thích Nhất Hạnh[3] și mulți alții în Miscarea pentru drepturile civile ale oamenilor de culoare în Statele Unite.

Criticism[modificare | modificare sursă]

Pacifismul a fost criticat din diferite unghiuri[4].

Israel Robert Aumann, câștigătorul Premiului Nobel pentru Economie din 2005, explică: "Când agresorul vede că metodele sale funcționează, el continuă să le urmărească și face noi și noi cerințe. Dacă agresorul se întâlnește cu rezistență decisivă, el își reconsideră abordarea. Pacifismul duce la război, deoarece țara în care devine o ideologie începe să joace după regulile agresorului "[5].

Teologul și filozoful protestant Reinhold Niebuhr a scris că "moralismul creștin primitiv este lipsit de sens și duce la confuzie", că "nu putem presupune că putem acționa în istorie doar nevinovată", că "răul tiraniei poate fi uneori eliminat doar prin război și sentimental iluzii duc la capitularea în fața tiraniei", că "ideile pacifiste despre natura umană sunt construite în întregime pe iluziile pe care creștinii trebuie să le protejeze pe cetățile civilizației" și că "pacifismul nu înțelege tragedia istoriei"[6].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Abolition of War: the Peace Movement in Britain, 1914–1919 by Keith Robbins. University of Wales Press, 1976. ISBN: 978-0-7083-0622-2 (p.10).
  2. ^ James L. Bevel, The Strategist of the 1960s Civil Rights Movement" by Randy Kryn, a paper in David Garrow's 1989 book We Shall Overcome, Volume II, Carlson Publishing Company
  3. ^ "Searching for the Enemy of Man", in Nhat Nanh, Ho Huu Tuong, Tam Ich, Bui Giang, Pham Cong Thien. Dialogue. Saigon: La Boi, 1965. P. 11–20., archived on the African-American Involvement in the Vietnam War website, King's Journey: 1964 – April 4, 1967Arhivat 2006-10-27 la Wayback Machine.
  4. ^ Г. Гершуни. Совсем не тем дали «Нобеля»
  5. ^ О миротворчестве. «Момент истины» Профессор Ауман
  6. ^ Пацифизм

Vezi și[modificare | modificare sursă]