Sari la conținut

Pachinko

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aparat pachinko clasic

Pachinko este un joc mecanic interactiv originar din Japonia, activat cu bile de metal. Inițial erau aparate pur mecanice, dar acum sunt o combinație între un flipper și jocurile computerizate.

Se joacă în saloane zgomotoase, luminate cu neoane multicolore.[1] Deoarece în Japonia cazinourile sunt interzise,[2][3] jocul pachinko este foarte iubit: în 2009 s-a jucat de 21,1 triliarde de yeni (cca. 247 de miliarde de dolari),[4] deoarece dă posibilitatea de a căștiga premii (care apoi deseori sunt schimbate în bani, cu toate că acest lucru, strict vorbind, este interzis).[5] În apropierea saloanelor este deseori un ghișeu unde jucătorii schimbă premiile câștigate la salon în bani.[5]

Toate saloanele pachinko din Japonia au fost închise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar au reapărut la sfârșitul anilor 1940. Pachinko a rămas popular de atunci; primul salon comercial a fost deschis în Nagoya în 1948.[6][7] Fiind o țară influențată de Japonia în timpul ocupației sale, Taiwan are multe unități de pachinko.[8]

Majoritatea saloanelor pachinko din Japonia este controlată de coreeni care locuiesc de generații în Japonia, așa-numiții „zainichi”[9][10]. O parte a veniturilor acestor saloane pachinko este trimisă ilegal în Coreea de Nord, fiind o sursă importantă de valută pentru acea țară.[11]

Până în anii 1980, mașinile de pachinko erau dispozitive mecanice,[12] folosind clopote pentru a indica diferite stări ale mașinii. Electricitatea era folosită doar pentru lumini și pentru a indica probleme, cum ar fi când mașină este golită.[13] După acel timp, mașinile Pachinko au încorporat mai multe caracteristici electronice, necesitând astfel energie electrică pentru funcționare.

Numărul exact al saloanelor nu este clar: în 2011, în Japonia existau undeva între 11.000[14] și 15.000[3] de saloane pachinko.

Jucători de pachinko cu coşuleţe pline de bile câştigate

Jucătorul cumpără inițial un număr de bile (în 2011 în Japonia, 250 de bile costa 1000 de yeni[15]). Bilele sunt apoi introduse într-o „tavă” de unde sunt propulsate cu ajutorul unui regulator de viteză activat manual. Când bila intră într-o gaură câștigătoare, un număr de bile adiționale vor cădea în "tavă". Scopul jocului este de a câștiga cât mai multe bile.[16] Automatele mai noi au și numere, jucătorul obținând premii de bile dacă nimerește trei numere identice.[17]

Întrarea unui salon pachinko în Tokyo, Japonia
  1. ^ British firm mulls introduction of pachinko parlors in Europe | The Japan Times
  2. ^ Japan prepares to spin the wheel of fortune | Business | The Guardian
  3. ^ a b http://business.timesonline.co.uk/tol/business/industry_sectors/leisure/article7076717.ece[nefuncționalăarhivă]
  4. ^ Gov. sparks pachinko bashing | Majirox News
  5. ^ a b The Secret Life of Pachinko - IEEE Spectrum
  6. ^ „Pachinko”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Bairingaru Nihon Jiten, Kodansha International, 2003, p. 410
  8. ^ Scott, Simon (). „Ball and chain: gambling's darker side”. The Japan Times. Accesat în . (necesită abonare)
  9. ^ „Pachinko Nation: Articles: Multimedia: Japan Society”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ merc.e.u-tokyo.ac.jp/mmrc/dp/pdf/MMRC167_2007.pdf
  11. ^ Worried Japanese having less of a ball with pachinko - latimes
  12. ^ „Modern vs Vintage Pachinko Machines”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Electrical Notes”. Accesat în . 
  14. ^ P-WORLD 全国パチンコ-パチスロ機種情報
  15. ^ „1パチ攻略法|低貸玉パチンコで1万円勝つ方法”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ How to Play Pachinko | Japan News Today
  17. ^ The Economist (), Rules of the game, The Economist, ISSN 0013-0613