Pădurea de mesteceni (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pădurea de mesteceni
Padurea de mesteceni 1970.jpg
Afișul filmului
RatingRating.gif
Titlu originarBrzezina
Genfilm dramatic[1]  Modificați la Wikidata
RegizorAndrzej Wajda[1][2]  Modificați la Wikidata
AutorAndrzej Wajda  Modificați la Wikidata
ScenaristAndrzej Wajda  Modificați la Wikidata
StudioTOR film studio[*]  Modificați la Wikidata
Director de imagineZygmunt Samosiuk[*]  Modificați la Wikidata
MontajHalina Prugar-Ketling[*]  Modificați la Wikidata
MuzicaAndrzej Korzyński[*]  Modificați la Wikidata
DistribuțieDaniel Olbrychski[1][2]
Olgierd Łukaszewicz[*][1][2]
Emilia Krakowska[*][1][2]
Marek Perepeczko[*][1]  Modificați la Wikidata
Premiera[3]  Modificați la Wikidata
Durata99 min.  Modificați la Wikidata
ȚaraPolonia  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba poloneză  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database
Rotten Tomatoes
CineMagia
AlloCiné
Allmovie
MovieMeter
Elonet
ČSFD
KinoPoisk
cine.gr
PORT.hu

Pădurea de mesteceni (în poloneză Brzezina) este un film dramatic polonez din 1970, regizat de Andrzej Wajda, care ecranizează nuvela omonimă a lui Jarosław Iwaszkiewicz, publicată pentru prima oară în anul 1932.[4][5][6] El este prima adaptare cinematografică a unei opere literare a lui Iwaszkiewicz pe care a realizat-o Wajda, fiind urmat ulterior de Domnișoarele din Wilko (1979).[7] Rolurile principale sunt interpretate de Daniel Olbrychski, Olgierd Łukaszewicz și Emilia Krakowska.[8][9]

Acțiunea filmului are loc în anii 1930.[8][9] Personajele principale sunt doi frați: Bolesław și Stanisław, care se reîntâlnesc după mai mulți ani.[8][9] Fratele mai mare, Bolesław, lucrează ca pădurar și locuiește retras, după moartea recentă a soției, într-o cabană dintr-o pădure de mesteceni.[6][8] Acolo sosește într-o zi de primăvară fratele său mai mic, Stanisław, grav bolnav de tuberculoză, pentru a-și petrece ultimele luni din viață.[6][8][9] Între cei doi frați apare o rivalitate cu privire la o femeie locală pe nume Malina, care emană senzualitate și personifică forța vitală a locurilor.[8] Stanisław moare în cele din urmă și este înmormântat în pădurea de mesteceni, iar Bolesław părăsește acele locuri, vindecat de durerea morții soției sale.[8][9]

Filmul a cunoscut un succes critic remarcabil atât în Polonia, cât și în străinătate pentru tratarea cu maturitate artistică a temei morții și pentru calitățile sale estetice.[10] Unii critici au afirmat chiar că este o capodoperă.[11] Filmul a fost prezentat la ediția a VII-a a Festivalului Internațional de Film de la Moscova, unde Wajda a obținut Premiul de Aur pentru regie, iar Daniel Olbrychski a câștigat premiul pentru cel mai bun actor.[12]

Apariția acestui film marchează începutul perioadei de apogeu în creația cineastului polonez, când Andrzej Wajda a învățat să mențină un echilibru între conținut și reprezentare și a creat astfel o serie de filme mature care au atras atenția criticilor străini și au fost considerate capodopere artistice.[6]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
Pădure de mesteceni

Tânărul Stanisław, care este grav bolnav de tuberculoză, se întoarce de la un sanatoriu din Elveția pentru a-și petrece ultimele luni din viață împreună cu fratele său, pădurarul Bolesław.[6][8][9] Boala de care suferea se afla în ultima fază de evoluție, când pacienții experimentau adesea o ușoară ameliorare a sănătății, însoțită de o stare de euforie.[13] Nemaiputând opri evoluția bolii, medicii îi externau pe pacienți și recomandau retragerea într-un mediu natural cu aer curat.[13] Bolesław locuia, împreună cu fiica sa, Ola, și cu slujnica Katarzyna, într-o cabană dintr-o pădure de mesteceni, ducând o viață retrasă după moartea recentă a soției sale, Basia.[6]

Neștiind inițial că fratele său era în faza terminală a bolii, Bolesław îl primește fără prea mare bucurie și percepe sosirea lui ca o intruziune în traiul său liniștit.[6] Stanisław dovedește o mare poftă de viață și se bucură de fiecare zi ca și cum ar fi ultima.[6] Se plimbă ore în șir prin pădurea de mesteceni, începe o relație amoroasă cu Malina, o fată care locuiește în apropiere, și aduce în casă un pian.[13] În realitate, comportamentul lui alternează între euforie și depresie, deoarece, în ciuda exuberanței, Stanisław este conștient că va muri curând.[6] Observând pofta de viață a fratelui său, Bolesław se simte inițial deranjat și începe treptat să-și revină din starea proprie de letargie.[14] Între cei doi frați apare o rivalitate subconștientă și emoțională pentru dragostea Malinei, atunci când își dau seama că amândoi o râvnesc.[8][9][15]

Stanisław se trezește vesel într-o dimineață frumoasă, cântă la pian, își aruncă pe fereastră sticluțele cu medicamente, face dragoste cu Malina în pădurea de mesteceni, ascultă cântecul la armonică al fermierului Michał în coliba Malinei, cântă la pian o melodie de vodevil, dansează pe o mică punte din lemn care traversează un pârâu și se simte apoi cuprins de disperare atunci când își dă seama că boala revine.[16] În acest timp, relația amoroasă a lui Stanisław cu Malina îl trezește la viață pe Bolesław, care începe să treacă peste durerea morții soției sale și o supune cu brutalitate pe fiica sa unui șir de întrebări cu privire la presupusa infidelitate a Basiei cu tânărul Michał.[16]

Starea de sănătate a lui Stanisław se înrăutățește, iar în acest timp Bolesław trece definitiv peste moartea soției sale și este revigorat datorită Malinei (pe care încearcă să o seducă), a lui Michał (pe care îl admiră pentru vigoarea sa bărbătească) și a naturii pline de flori.[16] Când proprietarul pianului vine să-și recupereze bunul, Stanisław înțelege că moartea sa se apropie și, speriat, se îmbracă și pleacă în pădurea de mesteceni ca să o mai vadă încă o dată pe Malina.[16] Într-o dimineață, el se trezește și privește mestecenii, se ridică pe jumătate din pat și apoi se prăbușește mort.[17] Stanisław este înmormântat în pădurea de mesteceni, lângă mormântul Basiei.[8][18] După moartea fratelui său și căsătoria Malinei cu Michał, Bolesław decide să părăsească pădurea de mesteceni și să înceapă o nouă viață.[8][19] Camera lui Stanisław este golită și curățată, iar Bolesław și Ola se plimbă călare prin pădure, îmbrăcați în alb și radioși.[11]

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Producție[modificare | modificare sursă]

Andrzej Wajda se gândea să ecranizeze nuvela „Pădurea de mesteceni” (1932) a lui Jarosław Iwaszkiewicz încă de la începutul carierei sale regizorale, dar nu se considera suficient de matur pentru a realiza acest proiect atunci când avea 30 de ani.[6] „Cunoșteam de mult povestea lui Jaroslaw Iwaszkiewicz, dar încă nu dobândisem o înțelegere matură a mesajului ei altruist”, mărturisea cineastul.[22] Televiziunea poloneză i-a comandat să realizeze ecranizarea, întrerupându-i toate aceste îndoieli și stimulându-l să găsească soluții creative.[6]

Alegerea actorilor s-a derulat relativ repede, spre satisfacția cineastului, iar filmările au început curând la începutul primăverii anului 1970.[22] Wajda a colaborat din nou aici, la fel ca în Vânătoarea de muște (1969) și Peisaj după bătălie (1970), cu operatorul de imagine Zygmunt Samosiuk.[8][9] Acțiunea filmului avea loc într-un mediu natural, iar filmările trebuiau armonizate cu fenomenele naturii aflate în plină desfășurare.[22] Iarna era pe sfârșite, mestecenii începeau să înfrunzească, iar a doua zi a avut loc o ultimă ninsoare.[22] Scenele trebuiau filmate imediat datorită schimbării peisajului.[22] Unele flori apăreau și se ofileau, iar culoarea peisajului se schimba de la o zi la alta.[22] De exemplu, scena filmată în mlaștină printre florile de apă galbene a trebuit finalizată în dimineața următoare, când florile deja se ofiliseră și dispăruseră sub apă.[22] Flori de păpădie răsăriseră peste noapte, iar pajiștea care cu o zi înainte fusese verde devenise galbenă.[22]

Echipa tehnică, obișnuită să filmeze în studiouri de film închise, a trebuit să se adapteze în primele zile cu aerul rece și proaspăt al pădurii, iar regizorul și ceilalți membri ai echipei au simțit că lucrează sub influența unui drog neobișnuit.[22] Wajda a mărturisit că realizarea acestui film a fost „o aventură minunată”: „Sub influența acestui drog neobișnuit, am realizat un film diferit, proaspăt și surprinzător pentru mine. Am tras aer în piept, m-am simțit mai ușor și am privit uimit filmul pe ecran, de parcă nu ar fi fost propriul meu film. Ceva din această prospețime a rămas atât în ​​interpretarea actorilor, cât și în mișcarea camerei”.[22]

În scenele filmate în cabana pădurarului se observă pictura simbolistă Thanatos (Kobieta z kosą) a lui Jacek Malczewski,[13][23] care combină imaginile frumuseții, dragostei și morții.[13] O aluzie la acest tablou există în scena în care Malina, îmbrăcată în alb, taie florile galbene din mlaștină și apoi se sprijină în coasă.[16]

Analiză și interpretare[modificare | modificare sursă]

Jacek Malczewski, pictură din seria Thanatos (1898-1899). Pictura lui Malczewski a fost una din sursele de inspirație ale regizorului.

Profesoara Janina Falkowska, autoarea unui studiu dedicat filmelor lui Wajda, a susținut că Pădurea de mesteceni are o deosebită complexitate și profunzime psihologică.[24] Filmul este impregnat de temele dragostei și morții.[8][19]

Criticul de film Dariusz Chyb a susținut că Wajda s-a inspirat în realizarea ecranizării din picturile lui Jacek Malczewski (membru al mișcării artistice moderniste Tânăra Polonie) și în mod deosebit din seria de picturi Thanatos (1898-1899) a lui Malczewski.[8][19][25] Spectrul de culori folosite de cineast în reprezentarea chipurilor umane este asemănător celui folosit de pictor în creațiile sale, transmițând senzația bolii și a morții, după cum a remarcat Bolesław Michałek: „Culoarea este cu siguranță stranie, urâtă în felul ei, «cadaverică» așa cum a fost numită - un amestec putred de galben, verde și violet. Aceste tonuri domină imaginea corpurilor umane cu fețele lor stropite de pete nesănătoase și sinistre. Utilizarea aceluiași spectru ca și Malczewski a oferit imaginilor filmului un aer îngrijorător, neguros, dar mereu prezent, de boală, descompunere și moarte”.[8][19][26]

Există în acest film numeroase aluzii la moarte precum prezența în coliba pădurarului a picturii simboliste Thanatos a lui Jacek Malczewski, care combină imaginile frumuseții, dragostei și morții, sprijinirea Malinei în coasă în scena în care cosește florile galbene din mlaștină, sângele care curge din gură în timpul tuselor prelungite sau transportarea cu o căruță a pianului care seamănă cu un sicriu negru.[15] Scena transportării pianului prevestește scena morții lui Stanisław după cum a dezvăluit Wajda într-o conversație cu Jerzy Niesiobędzki:[11]

Scena morții nu este prezentată în mod explicit, ci tot metaforic: Stanisław se trezește într-o dimineață, se ridică pe jumătate din pat și privește nedumerit, speriat și apoi surâzător cum pădurea de mesteceni a început să-i înconjoare patul, apoi se prăbușește mort.[17] Wajda folosește aici o cameră care se rotește, creând impresia unei stări de amețeală ca în scena unui sărut din filmul Vertigo (1958) al lui Alfred Hitchcock.[11] Sfârșitul filmului este încărcat și el de simbolism: negrul doliului s-a transformat într-un alb eliberator atunci când Bolesław ia decizia să se rupă de trecut și, împreună cu Ola, să părăsească pădurea de mesteceni.[11] Moartea unei persoane dragi determină, la fel ca în Peisaj după bătălie (1970), trezirea din letargie a protagonistului și dobândirea puterii de a merge mai departe.[8][9]

Tema dragostei, care fusese dezvoltată anterior de Wajda în filmele Generație (1955), Canalul (1957), Cenușă și diamant (1958), Lotna (1959) Cenușa (1965) și Peisaj după bătălie (1970), apare și în Pădurea de mesteceni.[8][19] Ceea ce este nou în acest film este prezentarea confruntării dintre Eros și Thanatos (dragoste și moarte).[8][19] Personajele lui Wajda experimentează dragostea înainte de moarte, deoarece dragostea este sentimentul care susține viața, după cum a scos în evidență Ewelina Nurczyńska-Fidelska.[8][19][27] Depresia în care trăiesc frații Bolesław și Stanisław este depășită cu ajutorul localnicei Malina, care este încărcată de sexualitate și întruchipează forței vitală.[8][9][9] Dragostea nu mai are aici o dimensiune politică, la fel ca în Peisaj după bătălie, nemaifiind sacrificată pe altarul idealurilor naționale.[19][28]

Lansare[modificare | modificare sursă]

Pădurea de mesteceni a avut premiera oficială pe 10 noiembrie 1970 și a atras atenția criticilor prin faptul că era diferit de filme politice realizate anterior de Wajda.[6]

Apariția acestui film marchează începutul unei perioade de apogeu în creația cineastului polonez, când Andrzej Wajda a învățat să mențină un echilibru între conținut și reprezentare și a creat astfel o serie de filme mature care au atras atenția criticilor străini și au fost considerate capodopere artistice.[6]

Receptarea filmului[modificare | modificare sursă]

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

Pădurea de mesteceni a cunoscut un succes critic remarcabil atât în Polonia, cât și în străinătate pentru tratarea cu maturitate artistică a temei morții și pentru calitățile sale estetice, devenind unul dintre cele mai celebre filme ale lui Andrzej Wajda.[10] Criticii au evidențiat că, spre deosebire de filmele anterioare ale cineastului, cu tentă politică și foarte pătimașe, acest film este mai profund, caută răspunsuri la întrebările cu privire la viață și la moarte și atinge astfel o coardă sensibilă a publicului cinefil.[6]

După o serie de filme axate pe probleme sociale sau politice în anumite contexte istorice, regizorul polonez Andrzej Wajda a pus accentul în acest film pe teme grave precum dragostea, viața și moartea și a dovedit în acest film că este un cineast matur, capabil să exploreze și să prezinte emoții umane complexe.[29] Cronicile criticilor contemporani au evidențiat o deplasare a lui Wajda în direcția filmelor filozofice cu tonuri grave ale cineastului suedez Ingmar Bergman.[29]

Unii critici polonezi și străini au considerat că Pădurea de mesteceni ar fi chiar o capodoperă.[11] Într-un articol publicat la 9 februarie 1978 în ziarul Le Figaro criticul francez Étienne Lalou a scris că filmul este „frumos, deoarece fiecare scenă este emoțională și expresivă și fiecare dintre ele este necesară și absolut indispensabilă”.[11]

Istoricul cinematografic polonez Marek Haltof, autorul mai multor studii academice referitoare la cinematografia poloneză, consideră totuși că Pădurea de mesteceni este „un modest film de televiziune (distribuit mai întâi la cinema) care a avut o mare importanță pentru Wajda”.[8][9]

Enciclopedia cinematografică germană Lexikon des internationalen Films descrie astfel acest film: „Un tânăr bolnav aflat pe moarte se întoarce de la un sanatoriu în patrie, la fratele său. Adaptarea cinematografică a lui Andrzej Wajda schițează caracterele diferite ale celor două personaje cu propriile lor probleme. Un magistral kammerspiel psihologic, poetic și încărcat de atmosfera locului, convingător inclusiv în integrarea naturii”.[30]

Premii[modificare | modificare sursă]

Pădurea de mesteceni a fost prezentat la ediția a VII-a a Festivalului Internațional de Film de la Moscova, care a avut loc în perioada 20 iulie - 3 august 1971.[12] Wajda a obținut Premiul de Aur pentru regie, iar Daniel Olbrychski a câștigat premiul pentru cea mai bună interpretare a unui rol masculin.[12]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f http://www.imdb.com/title/tt0068321/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d http://stopklatka.pl/film/brzezina, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ „Pădurea de mesteceni”, Internet Movie Database 
  4. ^ Haltof (2002), p. 119.
  5. ^ Haltof (2019), p. 181.
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n o Falkowska (2007), p. 121.
  7. ^ Haltof (2002), p. 160.
  8. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u Haltof (2002), p. 120.
  9. ^ a b c d e f g h i j k l Haltof (2019), p. 182.
  10. ^ a b Falkowska (2007), p. 120.
  11. ^ a b c d e f g h Falkowska (2007), p. 124.
  12. ^ a b c en „7th Moscow International Film Festival (1971)”. MIFF. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ a b c d e f g Falkowska (2007), p. 122.
  14. ^ Falkowska (2007), pp. 121-122.
  15. ^ a b Falkowska (2007), pp. 122-123.
  16. ^ a b c d e Falkowska (2007), p. 123.
  17. ^ a b Falkowska (2007), pp. 123-124.
  18. ^ Haltof (2019), pp. 182-183.
  19. ^ a b c d e f g h Haltof (2019), p. 183.
  20. ^ a b c d e f g h i j k l m pl Brzezina în baza de date filmpolski.pl
  21. ^ a b c d e f g h i j k l m en „The Birch Wood (1970) - Full Cast & Crew”, IMDb, accesat în  
  22. ^ a b c d e f g h i j en Andrzej Wajda, „Brzezina [The Birch Wood]”, wajda.pl, accesat în  
  23. ^ pl Jan Lewandowski (). 100 filmów polskich. Chorzów: Videograf II. ISBN 83-7183-326-1. 
  24. ^ Falkowska (2008), p. 121.
  25. ^ Chyb (1988).
  26. ^ en Bolesław Michałek (). The Cinema of Andrzej Wajda. Londra: Tantivy Press. p. 138. 
  27. ^ pl Ewelina Nurczyńska-Fidelska, Polska klasyka literacka według Andrzeja Wajdy, Wydawnictwo Śląsk, Katowice 1998, p. 162.
  28. ^ Haltof (2002), pp. 120-121.
  29. ^ a b Falkowska (2007), p. 125.
  30. ^ de Pădurea de mesteceni în Lexikon des Internationalen Films

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • pl Chyb, Tadeusz (). „Malarstwo w filmach Andrzeja Wajdy. „Brzezina"”. Kino. Nr. 11. pp. 20–25. 
  • en Falkowska, Janina (). Andrzej Wajda: History, Politics, and Nostalgia in Polish Cinema. New York – Oxford: Berghahn Books. 
  • en Haltof, Marek (). Polish National Cinema. New York – Oxford: Berghahn Books. 
  • en Haltof, Marek (). Polish Cinema: A History. New York – Oxford: Berghahn Books. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]