Otto Stolz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Otto Stolz
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Hall în Tirol, Tirol, Austria[2] Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Innsbruck, Austria[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Austria Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[4][5] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Innsbruck  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Innsbruck  Modificați la Wikidata

Otto Stolz (n. 3 iulie 1842, la Hall in Tirol - d. 23 noiembrie 1905, la Innsbruck)[6] a fost un matematician austriac cunoscut pentru lucrările sale în analiză matematică și despre numere infinitezimale.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Otto Stolz s-a născut la 3 iulie 1842 la Hall în Tirol, în provincia Tirol, în Austria. A urmat 3 ani de studii la Gimnaziul Franciscan din localitatea natală, după care, a urmat studiile la Innsbruck din 1860, iar din 1863, la Viena, unde a primit abilitarea în 1867. Doi ani mai târziu, a studiat la Berlin sub îndrumarea lui Karl Weierstrass, Ernst Kummer și Leopold Kronecker, iar în 1871 a participat la o conferință la Göttingen susținută de Alfred Clebsch și Felix Klein (cu care va întreține mai târziu o corespondență), înainte de a se întoarce definitiv la Innsbruck ca profesor de matematici, în iulie 1872, la Universitatea din Innsbruck. Apoi a devenit membru al Academiei Imperiale Austriece de Științe.

Primele lucrări ale lui Otto Stolz au fost de geometrie (care a fost subiectul tezei sale de doctorat). Sub influența lui Weierstrass,el se interesează de analiza reală, și i se atribuie mai multe mici teoreme folositoare în acest domeniu. De exemplu, el demonstrează că o funcție f continuă pe intervalul [a, b] și care verifică inegalitatea f(½(x+y)) ≤ ½(f(x)+f(y)) posedă derivate stânga și dreapta în fiecare punct al intervalului ]a, b[ [7].

Otto Stolz a murit în 1905, la scurt timp după ce a încheiat studiul despre Einleitung in die Funktionentheorie[8].

Teorema Stolz-Cesàro îi poartă numele.

Opera publicată[modificare | modificare sursă]

  • Vorlesungen über allgemeine Arithmetik, Leipzig 1885/86 (în română: Conferințe de aritmetică generală).
  • Grössen und Zahlen, 1891 (în română: Mărime și numere).
  • Leçons nouvelles sur l'analyse infinitésimale et ses applications géométriques[9], serie de cărți, prima parte fiind Principes généraux (în română: Principii generale), a apărut în 1894. A urmat Étude monographique des principales fonctions d'une seule variable (în română: Studiu monografic al principalelor funcții cu o singură variabilă, 1895) și încă două volume.
  • Grundzüge der Differential- und Integralrechnung, Leipzig 1893/96 (în română: Fundamente de calcul diferențial și integral).
  • Theoretische Arithmetik, 1902, împreună cu discipolul său J. A. Gmeiner (în română: Aritmetica teoretică).
  • Einleitung in die Funktionentheorie, Leipzig 1905, împreună cu J. A. Gmeiner. (în română: Introducere în Teoria Funcțiilor).
  • Jahresberichte der Deutschen Mathematiker vereinigung, împreună cu J. A. Gmeiner, 1906.
  • B.Bolzanos Bedeutung in der Geschichte der Infinitesimalrechnung, Mathematische Annalen Bd.18, 1881 (în română: Importanța lui B. Bolzano în istoria calculului infinitezimal)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Otto Stolz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Otto Stolz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ „Otto Stolz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ IdRef, accesat în  
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ Österreich-Lexikon și Almanach der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften consideră că datele nașterii și decesului sunt 3 iulie 1842 și respectiv 23 noiembrie 1905. Articolul MacTutor citează datele 3 mai 1842 și respectiv 25 octombrie 1905. Aceste trei referințe figurează în legăturile externe.
  7. ^ Acest exemplu este citat în Introducerea cărții lui B. G. Pachpatte, Mathematical inequalities, 2005.
  8. ^ În română: „Introducere în Teoria Funcțiilor”.
  9. ^ În română: „Lecții noi despre analiza infinitezimală și aplicațiile sale geometrice”

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • P. Ehrlich, The rise of non-Archimedean mathematics and the roots of a misconception. I. The emergence of non-Archimedean systems of magnitudes, Arch. Hist. Exact Sci., volumul 6, numărul 1, pp. 1–121

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]