Odilo de Bavaria
Odilo de Bavaria | |
Date personale | |
---|---|
Decedat | |
Părinți | Gotfrid[*] |
Frați și surori | Theudebald, Duke of Alamannia[*] Lantfrid[*] Huoching[*] |
Căsătorit cu | Hiltrud[*][1] |
Copii | Tassilo al III-lea de Bavaria[2] |
Ocupație | suveran[*] |
Activitate | |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | duce |
Familie nobiliară | Agilolfingi |
Duce al Bavariei | |
Modifică date / text |
Odilo (de asemenea, Uatalo) (d. 18 ianuarie 748) a fost un nobil aleman, fiu al lui Gotfrid de Alamania din familia Agilolfingilor.
Odilo a condus Thurgau (astăzi, canton în Elveția) până la 736, moment în care, odată cu moartea ducelui Hugbert de Bavaria, vechea ramură a Agilolfingilor s-a extins. Ca urmare, lui Odilo i-a revenit moștenirea asupra Ducatului Bavariei, pe care l-a deținut până la moarte.
Odilo a prezidat asupra împărțirii diecezelor din Bavaria în anul 739, atunci când au fost întemeiate diecezele de Regensburg, Freising, Passau și Salzburg de către Sfântul Bonifaciu, la care s-a adăugat în 741 dieceza de Würzburg.
În 741 Odilo s-a căsătorit cu Hiltrud, fiica majordomului Carol Martel al francilor, cu care a avut un copil, Tassilo. Însă după numai un an s-a aflat în conflict cu fiii lui Martel, Carloman și Pepin cel Scurt. Odilo a fost nevoit să accepte suzeranitatea francă asupra Bavariei, însă și-a menținut poziția de duce al acesteia. După moartea sa, Grifo, frate vitreg cu Carloman și Pepin cel Scurt, a încercat să se impună ca stăpân al Bavariei, însă a fost înfrânt de către Pepin, care l-a instalat la conducerea ducatului pe fiul minor al lui Odilo, Tassilo al III-lea.
Odilo este recunoscut ca întemeietor al abațiilor Niederaltaich, Mondsee, printre multe altele. El este și cel care a elaborat Lex Baiuvariorum, o culegere de legi care reglementa statutul vechilor triburi ale baiuvarilor.
Odilo a fost înmormântat în abația Gengenbach.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Michael Borgolte, Die Grafen Alemanniens in merowingischer und karolingischer Zeit. Eine Prosopographie, Sigmaringen, Jan Thorbecke Verlag, 1986.
- Michael Borgolte, Geschichte der Grafschaften Alemanniens in fränkischer Zeit, Sigmaringen, Jan Thorbecke Verlag, 1984.
- Dieter Geuenich, Geschichte der Alemannen, Stuttgart-Berlin-Köln, Verlag W. Kohlhammer, 1997.
- ^ La Préhistoire des Capétiens[*] , p. 173 Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ IeSBE / Tassilon, bavarski gherțog[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor)