Octavian Domide
| Octavian Domide | |
 Octavian Domide, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 6 mai 1869 Rodna Nouă |
| Decedat | 1949[1] |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | Preot |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Octavian Domide (n. 6 mai 1869, Rodna Nouă (Șanț) – d. 1949, Cluj) a fost preot greco-catolic, canonic al Eparhiei unite de Cluj-Gherla, prelat papal și deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.[2]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Fiul lui Lazăr și Maria, s-a născut la Rodna Nouă (Șanț),la 6 mai 1859, și s-a stins din viață în 1949, la Cluj.
A urmat cursurile școlii primare, în satul natal, apoi la Năsăud, unde a terminat Gimnaziul superior grăniceresc greco-catolic. Ulterior, a fost trimis la Roma, ca student al Colegiului pontifical grec "Sfântul Atanasiu”. Aici a dobândit titlul de doctor în filozofie (1887), iar cel de doctor în teologie (1891), la Colegiul pontifical Urban "De Propaganda Fide" . La 6 decembrie 1892 a fost hirotonit ca preot celibatar. A fost profesor de teologie la Catedra de Dogmatică și Filosofie creștină a Seminarului preoțesc din Gherla, prefect de studii și spiritual al seminarului. Din 1901 a fost asesor consistorial, iar prin Decretul împărătesc austro-ungar din 26 septembrie 1902 a fost numit canonic prebendat în Capitlul catedral gherlean, rămânând mai departe spiritual al seminarului. A mai îndeplinit funcțiile de fisc consistorial, directorul Tipografiei diecezane din Gherla și consilier la Tribunalul matrimonial. Episcopul de Gherla de atunci, Dr. Vasile Hossu, l-a numit în anul 1912 primul președinte al Reuniunii diecezane pentru exerciții spirituale și misiuni sfinte precum și director adjunct al liceului (gimnaziului superior) greco-catolic din Gherla.[3] Papa Pius al XI-lea l-a numit prelat papal prin hotărârea din 26 noiembrie 1923. În 1 martie 1924 a fost promovat la rangul de canonic prepozit capitular sau arhiprezbiter al diecezei gherlene. În aceeași perioadă a fost și vicar general episcopal, președinte al Tribunalului matrimonial și al Exactoratului diecezan.[4]
A fost unul dintre cei mai buni oratori ai Bisericii greco-catolice din vremea sa și autor de scrieri bisericești, printre care Arborele Vieții. A tradus din limba franceză „Curs complet de învățături bisericești” sau „Catehezele” lui E. Gaussens, canonic episcopal de Bordeaux (Franța). Cunoștea foarte bine șase limbi străine: latina, greaca, germana, franceza, italiana și maghiara. A fost un bun prieten cu poetul George Coșbuc, pe care l-a ajutat la traducerea în limba română a renumitei opere a lui Dante Alighieri, Divina Comedie. Invitat adeseori de prietenul său, preotul Pamfiliu Grapini, parohul unit al Șanțului, Pr. Octavian Domide a ținut în noua biserică din sat mai multe predici memorabile. În 1940 a trecut la pensie, fiind și eliberat din funcția de canonic arhipresbiter al veneratului Capitlu al Catedralei "Schimbarea la Față" din Cluj.[3]
Activitate politică
[modificare | modificare sursă]La 5 noiembrie 1918 a fost ales președinte al Consiliului Național Român din Gherla. Din această calitate a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 ca delegat al Cercului electoral Gherla.[4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Sabin Sebastian Făgăraș, Mircea Remus Birtz, Capitlul diecezan de Cluj–Gherla între septembrie 1987–martie 1990, Cluj-Napoca: Ed. Napoca Star, 2007, ISBN 978-973-647-562-7, p. 53
- ↑ Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, pe site-ul Institutului Național al Patrimoniului, accesat la 6 mai 2018
- 1 2 Instalare de canonici, Curierul Creștin, Anul XXII, Nr. 8, 1 mai 1940, Cluj, pp. 71–72
- 1 2 Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1998, p. 66-67
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
- Instalare de canonici, Curierul Creștin, Anul XXII, Nr. 8, 1 mai 1940, Cluj, pp. 71–72
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8141-90-7
- Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 (vol. I); ISBN 973-27-1264-3 (vol. II)
- Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
- Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918