Nona Millea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nona Millea
Date personale
Nume la naștereNona Vulpescu Modificați la Wikidata
Născut (90 de ani)
Valea Mare-Podgoria, Jud. Argeș
Decedat14 ianuarie 2023
CopiiLiviu
Naționalitateromână
Ocupațieinginer
Activitate
Alma materFacultatea de Electronică, București

Nona Millea (numele la naștere Nona Vulpescu; n. 26 iunie 1933, Valea Mare-Podgoria, Jud. Argeș - d. 14 ianuarie 2023, București) a fost o ingineră electronist, absolventă a primei promoții de ingineri ai Facultății de Electronică a Institutului Politehnic București (1956), realizator al primului aparat de radio românesc cu modulație în frecvență (FM).[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1951 este admisă la Facultatea de Electrotehnică a Institutul Politehnic "Gheorghe Gheorghiu-Dej" București.[2] În 1953, facultatea se scindează și apare Facultatea de Electronică. Nona Millea va absolvi Facultatea de Electronică în 1956, făcând parte din prima promoție de ingineri electroniști ai acestei facultăți.

După absolvire, alege să lucreze la Fabrica Radio Popular, singura fabrică cu profil electronic la acea vreme, devenită mai târziu Uzina Electronica. Inițial este maistru la Secția de semifabricate, apoi la banda de radioreceptoare, iar după circa doi ani ajunge la sectorul proiectări (1958).

Printre primele teme primite l-a reprezentat documentarea și elaborarea caietului de sarcini pentru proiectarea primului radioreceptor românesc staționar cu tuburi electronice de clasă superioară, cu reglaje pentru tonuri înalte și joase, echipat și cu bloc de unde ultra scurte (UUS) pentru recepția emisiunilor cu modulație de frecvență (MF). Era pentru prima dată când urma să se construiască în România un radioreceptor de asemenea complexitate, fără a se apela la licență sau know-how străin. Directorul întreprinderii în acei ani era Dumitru Felician Lăzăroiu. Proiectul a fost verificat de profesorul Cartianu care preda cursul de specialitate, construise primul receptor cu MF și scrisese prima carte despre MF. Receptorul „S 602 A Enescu“ a fost produs la Fabrica Radio Popular, devenită mai târziu Uzina Electronica.

În perioada 1961-1969 lucrează la Institutul de Cercetări Electrotehnice (ICET), la Secția Calitate. Aici organizează primul laborator din țară de Siguranță în funcționare (fiabilitate) a produselor electronice, devenind șeful acestuia.

În 1968 devine membru activ în Comisiile economice CAER.[3]

A obținut titlul de doctor și a fost delegat permanent la CEE, UNESCO și CAER.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Lucrarea sa de suflet o reprezintă seria de volume Electronica românească. O istorie trăită scoasă de Editura AGIR:

O versiune comprimată și revizuită a apărut la Editura Academiei:

Articole[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nona Millea a realizat primul radio FM românesc, pe Adevarul.ro, 18 aprilie 2009
  2. ^ 50 de ani de la înființarea Uzinei Electronica (18 ianuarie 1960 - 18 ianuarie 2010), 10 ianuarie 2010, yo3ccc, Interviuri Nini Vasilescu
  3. ^ Eu îmi apar sărăcia și nevoile și neamul, 17 iunie 2011, yo3ccc, Interviuri Nini Vasilescu

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri