Nikolai Buharin (istoric)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nu confundați cu Nikolai Ivanovici Buharin.
Nikolai Buharin (istoric)
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Vulcănești, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieom de știință Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă Modificați la Wikidata
Activitate
Alma MaterFacultatea de Istorie a USM „M.V. Lomonosov”[*]  Modificați la Wikidata

Nikolai Buharin (în rusă Николай Бухарин; n. , Vulcănești, URSS – d. ) a fost un istoric sovietic și rus, candidat la științe istorice.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în orașul Vulcănești din RSS Moldovenească (actualmente Republica Moldova). După ce a absolvit școala locală, a intrat la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moscova, unde s-a specializat în departamentul de istorie al slavilor de sud și de vest. Tema tezei sale inițiale a fost cooperarea dintre socialiștii ruși și polonezi. Pentru a-și completa teza, a fost trimis la Universitatea din Varșovia. Prima sa monografie, publicată în 1976, a fost dedicată acestui subiect.

În anii 1970-1973, a studiat la școala postuniversitară a Institutului de Economie al Sistemului Socialist Mondial (IEMSS) al Academiei de Științe a URSS. Teza sa de doctorat „Partidul muncitorilor polonezi uniți și inteligența” a devenit baza celei de-a doua sale monografii, publicată în 1977.

După finalizarea studiilor postuniversitare, Buharin a lucrat la IEMSS, mai întâi în departamentul problemelor politice și ideologice, apoi în sectorul de studii poloneze al departamentului țărilor socialiste din Europa.

După destrămarea URSS, în anii 1990, IEMSS a trebuit să-și schimbe numele și subiectul de cercetare, iar Buharin a extins gama de probleme pe care le-a studiat investigând în detaliu problemele politicii din Europa Centrală și de Est.

În ultimii ani de viață, a fost un cercetător de frunte al Centrului pentru Studii est-europene din cadrul Institutului de Economie al Academiei de Științe din Rusia.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • У истоков польского социалистического движения. („La originile mișcării socialiste poloneze”) — Мoscova: Наука, 1976. — 412 p. — В соавторстве с И. С. Яжборовской.
  • Интеллигенция Польской Народной Республики. („Inteligența Republicii Populare Polone”) — Мoscova: Наука, 1977. — 182 p.
  • Польское рабочее движение в борьбе за социализм: исторические уроки. („Mișcarea muncitoare poloneză în lupta pentru socialism: lecții istorice”) — Мoscova: Наука, 1986. — 336 p. — В соавторстве с И. С. Яжборовской.
  • Польская Народная Республика. („Republica Populară Poloneză”) — Мoscova: Знание, 1989. — 63 p. — ISBN 5-07-000309-7.
  • Проблема левого поворота в странах Центральной и Восточной Европы. („Problema virajului la stânga în țările din Europa Centrală și de Est”) — Мoscova, 1997. — 64 p. — ISBN 5-89519-012-X.
  • Российско-польские отношения: 90-е годы XX века — начало XXI века. („Relațiile ruso-poloneze: anii 90 ai secolului XX – începutul secolului XXI”) — Мoscova: Наука, 2007. — 292 p. — ISBN 978-5-02-035842-3.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Николай Иванович Бухарин: [некролог] // Новая и новейшая история. — 2012. — № 5. — p. 249—251.