Nikolai Berdiaev
| Nikolai Berdiaev | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3]  Obuhiv, Regiunea Kiev, Ucraina[4][5] |
| Decedat | (74 de ani)[6][7][8][1] Clamart, Seine, Franța[9][10] |
| Înmormântat | cimetière communal de Clamart[*] |
| Părinți | Alexandre Michailovitch Berdiaev[*] Alina Sergeevna Kudasheva[*] |
| Frați și surori | Berdeaev, Serghei Aleksandrovici[*] |
| Căsătorit cu | Berdeaeva, Lidia Iudifovna[*] |
| Cetățenie |  Franța Imperiul Rus Uniunea Sovietică Republica Rusă.svg){kind=small} RSFS Rusă.svg){kind=small} Republica de la Weimar |
| Religie | Biserica Ortodoxă |
| Ocupație | filozof publicist cadru didactic universitar[*] teolog[*] |
| Limbi vorbite | limba rusă[11][12][13] |
| Activitate | |
| Domiciliu | Kiev Sankt Petersburg Berlin ...încă 3 |
| Alma mater | Universitatea Națională Taras Șevcenko din Kiev Universitatea Imperială Sfântul Vladimir[*] |
| Organizație | Universitatea de Stat din Moscova |
| Influențat de | Jakob Böhme[14], Immanuel Kant[14], Friedrich Wilhelm Schelling[14] , ...încă 12 |
| Partid politic | Soiuz osvobojdenia[*] |
Modifică date / text  | |
Nikolai Alexandrovici Berdiaev (în rusă Николай Александрович Бердяев; n. , Obuhiv, Regiunea Kiev, Ucraina – d. , Clamart, Seine, Franța) a fost un filosof rus care s-a ocupat, între altele, de filosofia religiei. Este un reprezentant al existențialismului.
Date biografice
[modificare | modificare sursă]S-a născut la Kiev într-o familie din aristocrația militară. La 14 ani citește Critica rațiunii pure a lui Kant și Fenomenologia spiritului a lui Hegel. Urmează școala de cadeți din Kiev și apoi Universitatea, unde se împrietenește cu Leon Șestov. Începând din 1894 se apropie de marxism. În 1901 este deportat la Vologda, în nord, împreună cu mai mulți studenți social-democrați, dar perioada marxistă a lui Berdiaev se apropie de sfârșit. În lucrarea sa Cunoașterea de sine. Încercare de autobiografie filozofică spune: „Știu bine ce e marxismul, pentru că nu-l știu din afară, ci dinăuntru, și îmi provoacă chinuri.”
Devine preocupat de filosofia religiei. În 1907 se mută la Moscova, unde înființează o „Societate filozofico-religioasă”, citește opera lui Vladimir Soloviov și călătorește. În 1916 fondează revista Puti (Calea). Devine profesor de filosofie și istorie la Universitatea din Moscova, dar la scurt timp este arestat și anchetat de serviciile de securitate sovietice. În septembrie 1922 Berdiaev este exilat de regimul bolșevic, din motive ideologice, împreună cu încă 25 de intelectuali. Se stabilește pentru doi ani la Berlin, unde întemeiază o „Academie Rusă de Filosofie Religioasă”. În 1924 se mută la Clamart, lângă Paris, ține conferințe în mai multe țări, publică lucrări. Universitatea din Cambridge îi conferă titlul de „Doctor în teologie honoris causa”.
În septembrie 1945 i-a murit soția. Berdiaev a murit în martie 1948, în urma unui atac de cord în locuința sa din Clamart.
Lucrări principale
[modificare | modificare sursă]- Sensul creației. Încercare de îndreptățire a omului, Tübingen, 1927
- Un nou Ev Mediu, Paris, 1927
- Marxismul și religia, Paris, 1931
- Creștinismul și lupta de clasă, Paris, 1932
- Spirit și libertate. Încercare de filosofie creștină, Tübingen, 1930
- Omul și mașina, Paris, 1934
- Creștinism și realitate socială, Paris, 1934
- Eul și lumea obiectelor. O încercare de filosofie a singurătății și comuniunii, Paris, 1934
- Despre menirea omului. Încercare de etică paradoxală, Paris, 1935
- Cinci medfitații asupra existenței, Paris, 1936
- Originea și sensul comunismului rus, Luzern, 1937
- Despre sclavia și libertatea omului. Încercare de filosofie personalistă, Paris, 1946
- Spiritul lui Dostoievski, Paris, 1946
- O încercare de metafizică eshatologică. Creație și obiectivare, Paris, 1946
- Dialectica existențială a divinului și omenescului, Paris, 1947
- Sensul istoriei, Paris, 1948
- Despre spiritul burghez, Paris, 1949-1950
- Adevăr și revelație, Paris, 1954
- Filosofia inegalității, Lausanne, 1980
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Marea Enciclopedie Rusă” (în rusă). Moscova: Marea Enciclopedie Rusă. Wikidata Q1768199. Accesat în .
- ↑ „parish register”. Wikidata Q932420.
- ↑ „Педагоги и психологи мира” (în rusă). Wikidata Q126722605. Arhivat din original la
|archive-url=necesită|archive-date=(ajutor). - ↑ „Велика українська енциклопедія: онлайн-стаття: Бердяєв,_Микола_Олександрович”. Велика українська енциклопедія[*].
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578.
- ↑ „Nikolai Berdiaev” (în rusă). Moscova: Краткая литературная энциклопедия[*]. . OCLC 1420652. Wikidata Q4239850.
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Бердяев Николай Александрович (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ↑ „The Fine Art Archive”. Wikidata Q10855166. Accesat în .
- ↑ „Краткая литературная энциклопедия” (în rusă). Moscova: Marea Enciclopedie Rusă. . OCLC 1420652. Wikidata Q4239850.
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Бердяев Николай Александрович (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ↑ Bibliothèque nationale de France. „Nikolai Berdiaev” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Nikolai Berdiaev”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ↑ „Nikolai Berdiaev”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- 1 2 3 Diané Collinson (). Biographical Dictionary of Twentieth-Century Philosophers (în engleză). ISBN 0-415-06043-5. LCCN 97185841. OCLC 38862354. OL 283347M. Wikidata Q19944832.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Cronologia scrisă de Andrei Pleșu în lucrarea Sensul creației, N. Berdiaev, Ed. Humanitas, 1992
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- en www.berdyaev.com Arhivat în , la Wayback Machine.
