Aleksei Homiakov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Aleksei Homiakov
KhomyakovA AvtoportretABR.jpg
Autoportret (1842)
Date personale
Născut [1][2][3] Modificați la Wikidata
Moscova, Imperiul Rus[4] Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani)[1][2][3][5] Modificați la Wikidata
Sperșnevo-Ivanovskoe[*], Federația Rusă Modificați la Wikidata
Înmormântat Cimitirul Novodevicii[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Ekaterina Mikhailovna Khomyakova[*] Modificați la Wikidata
Copii Nikolay Khomyakov[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of the Russian Empire (black-yellow-white).svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupație filozof
poet
scriitor Modificați la Wikidata
Activitate
Cauza decesului holeră  Modificați la Wikidata

Aleksei Stepanovici Homiakov (în rusă Алексе́й Степа́нович Хомяко́в, n. ,[1][2][3] Moscova, Imperiul Rus[4] – d. ,[1][2][3][5] Sperșnevo-Ivanovskoe[*], Federația Rusă) a fost un teolog, filozof, poet și artist amator rus. El a pus bazele mișcării slavofile, împreună cu Ivan Kireevski, și a devenit unul dintre cei mai importanți teoreticieni critici ai mișcării. Fiul lui, Nicolae Homiakov, a fost președinte al Dumei de Stat.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Homiakov și-a trăit întreaga sa viață la Moscova, considerând acest „oraș cu o mie de cupole” ca un simbol al modului de viață rus. Latifundiar de succes, el a publicat foarte puțin în timpul vieții sale. Scrierile sale, tipărite postum de prietenii și ucenicii săi, au exercitat o influență profundă asupra Bisericii Ortodoxe Ruse și filozofilor laici ruși precum Feodor Dostoievski, Konstantin Pobedonosțev și Vladimir Soloviov. Lucrarea Amintiri și cugetări a lui Aleksandr Herzen conține o încântătoare caracterizare a lui Homiakov.

Pentru Homiakov, socialismul și capitalismul erau descendenți la fel de respingători ai decadenței occidentale. Occidentul nu a reușit să rezolve problemele spirituale umane, deoarece a susținut concurența în detrimentul cooperării. După propriile sale cuvinte, „Roma și-a păstrat unitatea în detrimentul libertății, în timp ce protestanții au avut libertate, dar și-a pierdut unitatea”.[6]

Propriile idei ale lui Homiakov se învârt în jurul termenului sobornost, echivalentul slavon al catolicității exprimate în Crezul de la Niceea; acesta poate fi tradus vag ca „sobornicitate”. Homiakov considera obșcina rusă ca un exemplu perfect al sobornicității și i-a elogiat pe țăranii ruși pentru smerenia lor.

Homiakov a murit de holeră, infectat de un țăran pe care a încercat să-l trateze. El a fost înmormântat alături de cumnatul său, Nikolai Iazîkov, și de un alt discipol, Nikolai Gogol, în Mănăstirea Danilov. Sovieticii au dispus dezhumarea rămășițelor pământești ale celor trei și le-au îngropat în noul Cimitir Novodevici.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Полное собранiе сочиненiй. Vol. I-VIII. Moscova, 1900-1914.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Russian Biographical Dictionary 
  2. ^ a b c d „Aleksei Homiakov”, data.bnf.fr, accesat în  
  3. ^ a b c d International Music Score Library Project, accesat în  
  4. ^ a b Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  5. ^ a b SNAC, accesat în  
  6. ^ History of Russian Philosophy by Nikolai Lossky ISBN: 978-0-8236-8074-0 p. 87.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lea B.Virághalmy: A homjakovi ekkléziológia szókincsének szemantikai elemzése. Budapest, 2002.
  • Antonella Cavazza: A. S. Chomjakov. Opinione di un russo sugli stranieri. Bologna, 1997.
  • Albert Gratieux: A.S. Khomiakov et le Mouvement Slavophile (In: Unam Sanctam 5-6) Paris, 1939.
  • Georgio Paša: Homjakovi doctrina de Ecclesia. Excerpta ex dissertatione ad lauream in facultate Theologica Pontificiae Universitatis Gregorianae. Zagrebiae, 1943. 38 p.
  • Peter Plank: Parapolimena zur Ekklesiologie A. S. Chomjakovs (In: Ostkirchliche Studien, Würzburg, 1980. pp. 3–29)
  • John S. Romanides: Orthodox Ecclesiology According to Alexis Khomiakov (In: The Greek Orthodox Theological Review 1956/II.1 pp. 57–73.)
  • Bernhard Schultze S.J.: Chomjakows Lehre über die Eucharistie (In: Orientalia Christiana Periodica. Vol.XIV. N0 I-II) Roma, 1948. pp. 138–161.
  • Ernst Christoph Suttner: Offenbarung, Gnade und Kirche bei A.S. Chomjakov. (In: Das östliche Christentum. Neue Folge 20) Würzburg, 1967. 200 p.
  • Jurij Samarin: Préface aux oeuvres théologiques de A.S. Khomiakov. (In: Unam Sanctam 7) Paris, 1939. 95 p.
  • Marcin Ks. Wojciechowski: Nieomylosc Kosciola Chrystusowego wedlug A. Chomiakowa i jego zwolenników. Lublin, 1938. 187 p.
  • ed. Vladimir Tsurikov, A.S. Khomiakov: Poet, Philosopher, Theologian, Jordanville, 2004. 206 p.
  • E. Skobtsova (Mother Maria). The Crucible of Doubts -- Khomyakov, Dostoevsky, Solov'ev, In Search of Synthesis, Four 1929 Works, frsj Publications, 2016, 166 p. ISBN: 9780996399234
  • Nicholas Berdyaev. Aleksei Stepanovich Khomyakov, frsj Publications, 2017, 224 p. ISBN: 9780996399258

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aleksei Homiakov