Aleksei Homiakov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Aleksei Homiakov
KhomyakovA AvtoportretABR.jpg
Autoportret (1842)
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Moscova, Imperiul Rus[4] Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani)[1][2][3][5] Modificați la Wikidata
Sperșnevo-Ivanovskoe[*], Rusia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevicii[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuEkaterina Mikhailovna Khomyakova[*] Modificați la Wikidata
CopiiNikolay Khomyakov[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Russian Empire (black-yellow-white).svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
poet
scriitor Modificați la Wikidata
Activitate
Cauza decesuluiholeră  Modificați la Wikidata
OrganizațieSaint Petersburg Academy of Sciences[*]  Modificați la Wikidata

Aleksei Stepanovici Homiakov (în rusă Алексе́й Степа́нович Хомяко́в, n. ,[1][2][3] Moscova, Imperiul Rus[4] – d. ,[1][2][3][5] Sperșnevo-Ivanovskoe[*], Rusia) a fost un teolog, filozof, poet și artist amator rus. El a pus bazele mișcării slavofile, împreună cu Ivan Kireevski, și a devenit unul dintre cei mai importanți teoreticieni critici ai mișcării. Fiul lui, Nicolae Homiakov, a fost președinte al Dumei de Stat.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Homiakov și-a trăit întreaga sa viață la Moscova, considerând acest „oraș cu o mie de cupole” ca un simbol al modului de viață rus. Latifundiar de succes, el a publicat foarte puțin în timpul vieții sale. Scrierile sale, tipărite postum de prietenii și ucenicii săi, au exercitat o influență profundă asupra Bisericii Ortodoxe Ruse și filozofilor laici ruși precum Feodor Dostoievski, Konstantin Pobedonosțev și Vladimir Soloviov. Lucrarea Amintiri și cugetări a lui Aleksandr Herzen conține o încântătoare caracterizare a lui Homiakov.

Pentru Homiakov, socialismul și capitalismul erau descendenți la fel de respingători ai decadenței occidentale. Occidentul nu a reușit să rezolve problemele spirituale umane, deoarece a susținut concurența în detrimentul cooperării. După propriile sale cuvinte, „Roma și-a păstrat unitatea în detrimentul libertății, în timp ce protestanții au avut libertate, dar și-a pierdut unitatea”.[6]

Propriile idei ale lui Homiakov se învârt în jurul termenului sobornost, echivalentul slavon al catolicității exprimate în Crezul de la Niceea; acesta poate fi tradus vag ca „sobornicitate”. Homiakov considera obșcina rusă ca un exemplu perfect al sobornicității și i-a elogiat pe țăranii ruși pentru smerenia lor.

Homiakov a murit de holeră, infectat de un țăran pe care a încercat să-l trateze. El a fost înmormântat alături de cumnatul său, Nikolai Iazîkov, și de un alt discipol, Nikolai Gogol, în Mănăstirea Danilov. Sovieticii au dispus dezhumarea rămășițelor pământești ale celor trei și le-au îngropat în noul Cimitir Novodevici.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Полное собранiе сочиненiй. Vol. I-VIII. Moscova, 1900-1914.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 Russian Biographical Dictionary 
  2. 2,0 2,1 2,2 2,3 Autoritatea BnF, accesat în  
  3. 3,0 3,1 3,2 3,3 Aleksey Khomyakov, International Music Score Library Project, accesat în  
  4. 4,0 4,1 Хомяков Алексей Степанович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  5. 5,0 5,1 Aleksey Khomyakov, SNAC, accesat în  
  6. History of Russian Philosophy by Nikolai Lossky ISBN: 978-0-8236-8074-0 p. 87.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lea B.Virághalmy: A homjakovi ekkléziológia szókincsének szemantikai elemzése. Budapest, 2002.
  • Antonella Cavazza: A. S. Chomjakov. Opinione di un russo sugli stranieri. Bologna, 1997.
  • Albert Gratieux: A.S. Khomiakov et le Mouvement Slavophile (In: Unam Sanctam 5-6) Paris, 1939.
  • Georgio Paša: Homjakovi doctrina de Ecclesia. Excerpta ex dissertatione ad lauream in facultate Theologica Pontificiae Universitatis Gregorianae. Zagrebiae, 1943. 38 p.
  • Peter Plank: Parapolimena zur Ekklesiologie A. S. Chomjakovs (In: Ostkirchliche Studien, Würzburg, 1980. pp. 3–29)
  • John S. Romanides: Orthodox Ecclesiology According to Alexis Khomiakov (In: The Greek Orthodox Theological Review 1956/II.1 pp. 57–73.)
  • Bernhard Schultze S.J.: Chomjakows Lehre über die Eucharistie (In: Orientalia Christiana Periodica. Vol.XIV. N0 I-II) Roma, 1948. pp. 138–161.
  • Ernst Christoph Suttner: Offenbarung, Gnade und Kirche bei A.S. Chomjakov. (In: Das östliche Christentum. Neue Folge 20) Würzburg, 1967. 200 p.
  • Jurij Samarin: Préface aux oeuvres théologiques de A.S. Khomiakov. (In: Unam Sanctam 7) Paris, 1939. 95 p.
  • Marcin Ks. Wojciechowski: Nieomylosc Kosciola Chrystusowego wedlug A. Chomiakowa i jego zwolenników. Lublin, 1938. 187 p.
  • ed. Vladimir Tsurikov, A.S. Khomiakov: Poet, Philosopher, Theologian, Jordanville, 2004. 206 p.
  • E. Skobtsova (Mother Maria). The Crucible of Doubts -- Khomyakov, Dostoevsky, Solov'ev, In Search of Synthesis, Four 1929 Works, frsj Publications, 2016, 166 p. ISBN: 9780996399234
  • Nicholas Berdyaev. Aleksei Stepanovich Khomyakov, frsj Publications, 2017, 224 p. ISBN: 9780996399258

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aleksei Homiakov