Nicolae Suțu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nicolae Suțu
Nicolae Sutu.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieeconomist
om politic Modificați la Wikidata

Nicolae Suțu (Soutzo) (n. 25 octombrie 1798, Constantinopol -d. 10 ianuarie 1871, Făurei) a fost un om politic și primul economist român.

Viața[modificare | modificare sursă]

A fost fiul domnitorului Alexandru Nicolae Suțu și al domniței Eufrosina Alexandru Callimachi, purtând astfel titlul de "beizadea". Nicolae Suțu este unchiul junimistului Alexandru Grigore Suțu.

A fost căsătorit cu Ecaterina Cantacuzino-Pașcanu, fiica Marelui vornic Constantin Cantacuzino. După decesul părintelui său, pleacă cu familia în exil la Kronstadt (Brașov), din 1821 până în 1825, după care se stabilește în Moldova, unde se naturalizează și devine un important om politic și primul economist român: președintele Tribunalului de Comerț (1832), postelnic (1832), Mare postelnic (1834), bei al Imperiului otoman (1834), vornic (1835), secretarul particular al domnitorului Mihail Sturdza (1835-1848), ministru de Finanțe (1839, 1841-1843, 1849), Mare postelnic (1842), Mare logofăt (1843), Mare Logofăt al Justiției (1846-1848, 1849-1851), autorul principal al Regulamentului Instrucției publice (1843), președintele Sfatului administrativ extraordinar, director și acționar al Teatrului Național din Iași (1845-1846), secretarul particular al domnitorului Grigore al V-lea Ghica (1849-1855), caimacam (1852), președintele Consiliului de Miniștri și ministru de Interne (1853), ministrul Cultelor și al Instrucției publice (1853), deputat (1859), principalul membru al Comisiei centrale de la Focșani a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1860-1862), statistician, economist, memorialist, om de litere, fondatorul satului Pungești-Vaslui (1838-1840), ctitorul bisericii Sfântul Alexandru din Pungești-Vaslui (1845), unul dintre fondatorii Jockey Clubului din Iași (1875), decorat cu Ordinul turc Nișani-Iftihar (1834 și 1850), decorat cu Ordinul rus Sfânta Ana (1834) și Ordinul Sfântul Vladimir (1829 și 1851), decorat cu Ordinul grec Saint-Sauveur (1842), decorat cu Ordinul polonez Sfântul Stanislas (1854) etc.

Opera[modificare | modificare sursă]

(Bibliografie : Radu Negrescu-Suțu - Cartea de Aur a Familiei Suțu, pag. 113; Ionel Maftei – Personalități ieșene, vol. III)

„ ...Preocupat în timpul vieții sale de problemele economice ale Moldovei, dispunând și de o întinsă cultură economică pe care și-a format-o prin lecturi și studii personale, Nicolae Suțu a căutat să folosească cunoștințele sale în această materie nu numai în activitatea politică, ci și în elaborarea unor lucrări pe care le-a dat la lumina tiparului. Lucrările sale conțin însemnate date și descrieri privind starea populației, starea economică, moravurile, starea culturală etc. din timpul său. (...) Până la această dată nu aparuseră lucrări economice care să îmbrățișeze probleme teoretice, să încerce să definească structura economică a țării și particularitățile sale și să pună în discuție căile care trebuie urmate în viitor pentru dezvoltarea agriculturii, industriei și comerțului țării. Datorită acestui aspect, lucrarea lui Suțu trebuie socotită ca un punct important în istoria gândirii economice din țara noastră, atribuindu-i de fapt autorului ei calitatea de primul nostru economist.”