Nicolae Stroescu-Stînișoară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Nicolae Stroescu Stînișoară)
Nicolae Stroescu Stînișoară
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Târgu Jiu, Gorj, România Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatNeuer Südfriedhof[*][[Neuer Südfriedhof (cemetery in Ramersdorf-Perlach, Germany)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Nicolae Stroescu-Stînișoară (n. 1 noiembrie 1925, Târgu Jiu - d. 27 iunie 2014, München) a fost un jurnalist și scriitor român, director al secției române a postului Radio Europa Liberă între 1988-1994.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Nicolae Stroescu s-a născut la 1 noiembrie 1925 în familia ofițerului Stroescu și a copilărit la Craiova.[1][2] A absolvit liceul la Colegiul „Carol I” din Craiova și a urmat cursuri de drept și filosofie la Universitatea din București,[1] dar nu a reușit susținerea examenului de stat fiind urmărit de Securitate.[2]

După cel de-al Doilea Război Mondial s-a implicat în activitatea unei organizații studențești anticomuniste, purtând numele conspirativ Hans, deși la acea vreme nu era un filogerman.[2] Astfel, între anii 1952 și 1964 a trăit în clandestinitate, fiind în permanență căutat de Securitate, până în anul 1964, când a fost emis decretul de eliberare a deținuților politici.[1][3]

În septembrie 1964 s-a prezentat la Procuratura Generală Militară din București și s-a predat autorităților, fiind luat în primire de Securitate. A fost închis și anchetat la închisoarea Malmaison, dar a fost eliberat în urma ulcerului și datorită faptului că dosarul său fusese închis ca urmare a decretului de eliberare a deținuților politici.[2] În septembrie 1969 a emigrat în Republica Federală Germania, fiind căsătorit cu Inge, germană din Bucovina, care plecase în RFG în anul 1963.[2]

S-a stabilit la München, unde și-a reluat studiile în filosofie, și a devenit colaborator la Radio Europa Liberă în anul 1972. În acea perioadă și-a luat numele redacțional Stroescu-Stînișoară. Începând cu anul 1978 a fost angajat redactor și a realizat emisiunea „Lumea creștină”.[3] În anul 1982 a devenit director asistent al Departamentului Românesc, iar din 1988 director definitiv, funcție deținută până în anul 1994, când postul de radio a fost mutat la Praga.[3]

În anul 1983 a obținut titlul de doctor în filosofie la Universitatea din München.[1][3]

După anul 1990 a început să scrie și să publice volume de publicistică și de memorialistică.

Nicolae Stroescu-Stînișoară s-a stins din viață la 27 iunie 2014. În data de 11 iulie 2014 a fost înmormântat în cimitirul Neuer Südfriedhof din München.[4]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Pe urmele revoluției, Editura Albatros, București, 1992;
  • Întrezăriri – În Zodia Exilului, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998;
  • La răscruce. Gânduri spuse la Radio Europa Liberă și în Jurnalul literar, Editura Jurnalul Literar, 1996 ;
  • Vremea încercuirii din care au apărut, până acum, volumele Urmărirea și Ancheta, Întrezăriri – Itinerarii Istorice și Metaistorice, Editura Albatros, București, 2001.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Nicolae Stroescu Stînișoară - Întrezăriri. Itinerarii istorice și metaistorice, (vol I - 558 p., vol II - 452 p.), 2010
  2. ^ a b c d e Nicolae Stroescu Stînișoară invitat la emisiunea Profesioniștii cu Eugenia Vodă, Televiziunea Română
  3. ^ a b c d Iulian Andrei Crăciun (), „Interviu-eveniment cu fostul director de la „Europa Liberă". Ce a însemnat pentru postul de radio de la München numirea lui Gorbaciov la Kremlin”, Adevărul, accesat în  
  4. ^ „Domnul Nicolae Stroescu-Stînișoară a trecut la cele veșnice”, Pagina Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, , accesat în  

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Săndulescu, Al. (), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 379–382 

Legături externe[modificare | modificare sursă]