Niccolò Livaditti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Familia vornicului Vasile Alecsandri:
sunt reprezentați tatăl poetului Vasile Alecsandri, mama Elena, sora Catinca și fratele Iancu.[1]

Niccolò Livaditti (n. 1804, Trieste – d. 12 iunie 1858, Iași) a fost un pictor italian, portretist de viziune naivă, cu calități de observație psihologică [2] care a activat în Principatul Moldovei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Trieste, capitala provinciei Friuli-Veneția Giulia, un oraș cosmopolit aflat la încrucișarea culturilor central-europene (italiană, slavă și germană).[3]

Provine dintr-o înstărită familie levantină și a participat la Revoluția Carbonarilor din Italia. După eșecul Revoluției, a fost nevoit să-și părăsească patria. Către anul 1830 a venit la Iași împreună cu o trupă de actori francezi.[1].

Alături de soția sa, Carlotta Cianchi, o spaniolă catolică, s-a stabilit la Iași, unde și-a câștigat în scurt timp notorietatea ca pictor, devenind portretistul preferat al protipendadei moldovene. Primul portret cunoscut datează din 1830 și îl înfățișează pe hatmanul Anastasie Bașotă.[4]

Livaditti este cunoscut în pictura românească în special datorită portretelor de grup pe care le-a realizat.[1]

În anul 1832, frații Joseph și Baptiste Foureaux au deschis la Iași Teatrul de varietăți. Pentru acest teatru, Livaditti a pictat cortina în care a reprezentat muzele. În 1840, când teatrul s-a completat cu trupa franceză a lui Eugène Hette, Livaditti a fost angajat să picteze o nouă cortină.[4]

Devenind tot mai cunoscut, au apelat la el pentru portrete și personalități din împrejurimile Iașului, din Hârlău, Botoșani, Dorohoi și Roman.

Conform certificatului de deces: „... moare la 12 iunie 1858, în etate de 54 de ani, Nicolai Livaditi, zugrav”. În registrul Bisericii Golia este trecută și moartea soției, Maria, la 5 ianuarie 1864, în etate de 58 ani (Carlotta trecuse la ortodoxie cu numele Maria).[4]

O parte din picturile sale au fost declarate bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național.[5]

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c „Când muzeele fac cumpărături”, După Afaceri Premium (supliment al Ziarului Financiar), 20 iunie 2008
  2. ^ Pagina LIVADITTI, Niccolò pe situl DEXonline
  3. ^ Pagina Giovanni Schiavoni și Niccolò Livaditti doi artiști italieni la Iași în Epoca Biedermeier pe situl Muzeului Național de Artă al României.
  4. ^ a b c Virginia VASILOVICI, „Niccolo Livaditti, portretistul protipendadei Iașului”, Ziarul de Iași, 11 august 2012.
  5. ^ Pagina Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național pe situl Institutului Național al Patrimoniului, Direcția Patrimoniu Mobil, Imaterial și Digital