Anastasie Bașotă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Anastasie Bașotă
Anastasie Bașotă.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata

Anastasie Bașotă (n. 22 ianuarie 1798 - d. 27 decembrie 1869, Iași) a fost un boier moldovean, logofăt al Moldovei, filantrop, creatorul Institutului „Anastasie Bașotă” din Pomârla.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Descinzând dintr-o veche familie, ridicată la rangul de boier în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu,[1][2][3] Anastasie Bașotă s-a născut în 1798, tatăl său fiind Ioniță Bașotă (1762 - 26 noiembrie 1846), mare spătar al Moldovei, proprietar, printre altele, al moșiei Pomârla,[4] iar mama Elena Boldur-Costache-Lățescu (1773 - 10 februarie 1847), descendentă a unei alte vechi familii boierești.[5]

Anastasie Bașotă s-a căsătorit în 1829 cu Ruxandra Balș (1805 - 4 septembrie 1867), de care s-a despărțit ulterior,[6][7] și cu care a avut două fiice: Sofia, decedată în 1849, și Elena, căsătorită cu cneazul George Cantacuzino, guvernator al Basarabiei.[2][3]

A ocupat de tânăr diferite funcții: a fost numit spătar în 1819, în timpul domniei lui Mihai Șuțu, hatman în 1821, în timpul domniei lui Ștefan Vogoride, și logofăt, primind și titlul de cavaler, sub Grigore Alexandru Ghica, perioada în care a îndeplinit și funcția de ministru de război.[8]

Interesat de dezvoltarea economică a Moldovei, Anastasie Bașotă a modernizat agricultura practicată pe moșiile pe care le stăpânea,[9] dezvoltând activitatea financiară prin inițierea, împreună cu câțiva apropiați, „unei societăți cambiale”, una din primele bănci din Moldova,[10] și fiind interesat de dezvoltarea transportului feroviar, în 1852 propunând Adunării Obștești crearea unei linii între Târgu Ocna și Galați (proiect nerealizat datorită arhaismului concepției, boierul Bașotă propunând realizarea unei linii din lemn cu tracțiune animală)[11].

Anastasie Bașotă a murit la Iași, în una din casele sale, la 27 decembrie 1869, și a fost înmormântat la Pomârla la 1 ianuarie 1870.[8][12]

Institutul Academic „Anastasie Bașotă” din Pomârla[modificare | modificare sursă]

Casa Anastasie Bașotă din Iași, Strada Sărărie nr. 14

În 1838, a fost creată la Pomârla, în satul Vatra, prima școală sătească particulară din Moldova, școală care a funcționat într-o casă aparținând lui Anastasie Bașotă, cu fondurile donate de acesta. Cu câteva luni înainte de moarte, acesta donează jumătatea din averea sa pentru crearea unui liceu care să-i poarte numele și care să permită educația copiilor din mediul rural astfel încât absolvenții să poată fi primiți în orice universitate din Europa.[12]

Institutul Liceal „Anastasie Bașotă” a fost inaugurat abia la 18 februarie 1879 și a fost administrat până în 1906 de Epitropia Institutului „Anastasie Bașotă” a cărei primi epitropi administratori au fost junimiștii Vasile Pogor și Ioan Ianov. Cei doi l-au convins pe scriitorul Samson Bodnărescu, un alt junimist, să accepte funcția de director al școlii, funcție pe care acesta a păstrat-o până la moartea sa, în anul 1902.[13] După 1906 administrarea școlii a trecut în sarcina Casei Școalelor.[14]

Începând cu anul 1936, pe lângă profilul teoretic al liceului, s-a creat și un profil agricol, iar din 1948 până în 1966 liceul a fost transformat în Școala medie tehnică agricolă Pomârla.[14] Ulterior, aici au funcționat succesiv o școală profesională agricolă, o școală agricolă de maiștri și o casă de copii școlari. Începând cu anul 1998 liceul a fost reînființat sub numele de Liceul teoretic „Anastasie Bașotă”.[15]

In memoriam[modificare | modificare sursă]

Casa ridicată de Anastasie Bașotă în Iași, în 1838, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004, având codul de clasificare IS-II-m-B-04023.[16]

Un bust al filantropului Anastasie Bașotă este amplasat în fața Liceului „Anastasie Bașotă” din Pomârla.

O stradă din Botoșani a fost denumită Strada Anastasie Bașotă. În Iași, două străzi situate în vecinătatea casei în care a locuit Anastasie Bașotă au fost numite Strada Bașotă și Aleea Bașotă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gheorghe G. Bezviconi, Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru : Actele Comisiei pentru cercetarea documentelor nobilimii din Basarabia, la 1821. Volumul 1, București, Fundația Regele Carol I, 1940, pp. 181-3.
  2. ^ a b Octav-George Lecca, Familiile boerești române : istoric și genealogie (dupe isvoare autentice), București, Institutul de Arte Grafice și Editură “Minerva”, 1899, pp. 60-2.
  3. ^ a b Eugen Suceveanu, Familiile marilor boieri din Moldova veacului XIX, pagină pe situl „Suceveanu Eugen - Aurul românilor”. Pagină accesată la 18 decembrie 2012.
  4. ^ Pagina Familia Bașotă pe situl „Genealogia lui Lovendal”. Pagină accesată la 18 decembrie 2012.
  5. ^ Filip Lucian Iorga, Familia Boldur – Costache (Kostaki). Schiță de profil genealogic și istoric, Revista ERASMUS, nr. 13/2002, București, Editura Ars Docendi, 2002.
  6. ^ Secolul 20, Nr. 7 - 9, Editura Uniunii Scriitorilor din RPR, 1996, pp. 111-112.
  7. ^ Daniela Mârza, Femeia între familie și societate în Moldova regulamentară, pagina pe situl „Alin Ciupală - Despre femei si istoria lor în România”, sit găzduit de Universitatea din București. Pagină accesată la 18 decembrie 2012.
  8. ^ a b Pagina Istoric pe situl Liceului Anastasie Bașotă Pomârla. Pagină accesată la 18 decembrie 2012.
  9. ^ Gheorghe Platon, Observații privind economia domeniului moșieresc în Moldova primei jumătăți a secolului al XIX-lea, în De la constituirea națiunii la Marea Unire. Studii de istorie modernă, vol. VI. Ediție îngrijită de Florin-Alexandru Platon, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 2006, ISBN 978-973-703-188-4.
  10. ^ Daniel Dieaconu, Evreii din Moldova de nord: de la primele așezări până în anul 1938 : cu privire specială asupra județului Neamț, Editura Universitară, 2009, ISBN 978-973-175-586-1, p. 114.
  11. ^ Botez Constantin, Saizu Ioan, Urma Demetru, Epopeea feroviară românească, Editura Sport-Turism, București, 1977.
  12. ^ a b Constantin Grigore Ciocoiu, Note la monografia bisericilor parohiale și filiale din județul Dorohoiu cu personalul. Clericul aflat la punera în aplicare a nouei legi clericale din 1893-94 : Cu note istorice în localități, Tipografia Județului Dorohoi, pp. 140-6.
  13. ^ ***, „Pe urmele lui Mihai Eminescu (VIII) - Mihai Eminescu la Pomârla”, Luceafărul, 10 septembrie 2009.
  14. ^ a b Stela Giosan, „Pagini din istoria învățământului rural românesc. Liceul "Anastasie Bașotă" Pomârla (1879-1948)”, Forum cultural, Anul III, nr. 2, iunie 2003 (9), pp. 9-15.
  15. ^ Pintilie Iacob, Vremuri de băjenie și surghiun, Cap. Liceul Anastasie Bașotă din Pomârla, pagini în Arhiva de documente de pe situl Procesul comunismului, contrarevolutiei și tranzitiei criminale. Pagină accesată la 19 decembrie 2012.
  16. ^ Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004 - aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004.