Sari la conținut

Nevena Kokanova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nevena Kokanova
Date personale
Nume la naștereNevena Bogdanova Kokanova
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Dupnița, Kiustendil, Bulgaria Modificați la Wikidata
Decedată (61 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Sofia, Bulgaria Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata
CetățenieBulgaria Bulgaria
Ocupațieactriță de teatru
actriță de film
Limbi vorbitelimba bulgară Modificați la Wikidata
Ani de activitate1956–2000
Alte premii
Pocetno zvanie „Zaslujil“[*][[Pocetno zvanie „Zaslujil“ (honorary title of the People's Republic of Bulgaria)|​]] (1967)
Sv. sv. ravnoapostoli Kiril i Metodi[*][[Sv. sv. ravnoapostoli Kiril i Metodi (Bulgarian order (1909-1946))|​]] (1969)
Pocetno zvanie „Naroden“[*][[Pocetno zvanie „Naroden“ (honorary title in Bulgaria)|​]] (1974)
Premiul Dimitrov[*]​
Ordinul Stara Planina[*]​ (1999) Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nevena Kokanova (în bulgară Невена Богданова Коканова, transliterat: Nevena Bogdanova Kokanova; n. , Dupnița, Kiustendil, Bulgaria – d. , Sofia, Bulgaria) a fost o actriță de teatru și film bulgară. Era cunoscută drept „prima doamnă a cinematografiei bulgare”, de o frumusețe clasică, cu ochi mari. A fost actrița preferată a regizorului Liubomir Șarladjiev.[3]

Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără Hoțul de piersici (1964), Aroma de migdale (1967), Ocolul (1967) și Galileo Galilei (1968).

Biografie

[modificare | modificare sursă]

A urmat mai întâi o școală de afaceri și, fără nicio pregătire de actorie, a jucat-o pe Julia la teatrul din Iambol, care acum poartă numele ei. Acolo, regizorul Ianko Iankov a descoperit-o și a distribuit-o în rolul Emmei din filmul Dreptul la dragoste (1957). Talentul ei a fost convingător, astfel că, după stagiul la teatrele din Gabrovo și Ruse și terminarea studiilor de artă dramatică, a primit un angajament la Teatrul Satiric de Stat „Aleko Konstantinov” din Sofia, unde a avut succes, printre altele, în rolul Mariei Antonova din piesa Revizorul a lui Gogol.

Prima apariție pe ecran a fost în filmul Două victorii (1956). Se remarcă cu rolurile de profunzime psihologică din Dreptul la dragoste (1957) și Fii fericită, Ani! (1961)[4]. În film ea a întruchipat adesea personaje feminine în conflictul dintre dragoste și simțul datoriei, dar care a știut să se afirme cu farmecul ei feminin. A jucat alături de toți actorii bulgari importanți, inclusiv Ivan Andonov, Gheorghi Gheorgiev-Gez și Gheorghi Kaloiancev. La festivalul național de film de la Varna a primit de mai multe ori Premiul pentru actorie, inclusiv în 1963 pentru rolul Irina din Tutun al lui Nikola KoraboV, în 1964 pentru rolul Lisei alături de actorul iugoslav Rade Marković în Hoțul de piersici de Vîlo Radev și în 1967 pentru rolurile din Aroma de migdale a lui Liubomir Șarladjiev, precum și în filmul Ocolul lui Grișa Ostrovski și Todor Stoianov, și în 1973 pentru rolul ei în Cel mai bun om pe care-l cunosc a lui Șarladjiev. În 1969 a jucat rolul iubitei lui Galileo în filmul „Galileo Galileo” al renumitei cineaste italiene Liliana Cavani.[5]

În anul 1980 Kokanova a regizat împreună cu Lyubomir Scharlandschiev filmul Trei păcate mortale. În 1982 a jucat sub conducerea regizorului Juan Antonio Bardem, în filmul premiat Avertismentul, un film biografic despre viața liderului bulgar al Cominternului Gheorghi Dimitrov, film realizat în coproducție între Bulgaria, RDG și Uniunea Sovietică.

Kokanova a decedat în 2000 de cancer, la vârsta de 61 de ani.

Filmografie selectivă

[modificare | modificare sursă]

Recompense

[modificare | modificare sursă]
  • A primit mai multe premii naționale, cum ar fi Artistă emerită (1967), Artistă a Poporului (1974) și Premiul Dimitrov (1986).
  • La Festivalul de Film Bulgar din 1972 a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță.[6]
  • În 2006, în emisiunea de televiziune Velikite bălgari (Великите българи), Kokanova a fost aleasă pe al 62-lea loc ca mare bulgar de către telespectatorii țării.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Nevena Kokanova, Autoritatea BnF 
  2. ^ Nevena Kokanova, Filmportal.de, accesat în  
  3. ^ Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor T., Lumea filmului Dicționar de cineaști, București, 2005: Editura Curtea Veche, pp. 302–303 
  4. ^ Iancu, Napoleon Toma, Dicționarul actorilor de film, București, 1977: Editura Științifică și Enciclopedică, pp. 205–206; 
  5. ^ it „Figlia di Galileo”. L'Unità. . p. 9. 
  6. ^ it „Concluso il Festival del film bulgaro”. L'Unità. . p. 9. 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Iancu, Napoleon Toma, Dicționarul actorilor de film, București, 1977: Editura Științifică și Enciclopedică, 430 pag.; 
  • Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor T., Lumea filmului Dicționar de cineaști, București, 2005: Editura Curtea Veche, 597 pag., ISBN 973-669-148-9 ;

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nevena_Kokanova&oldid=16709574