Mușata

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Statuia Margaretei Mușat, sculptor Dan Covătaru, inaugurată la 21 iunie 1986 în centrul orașului Siret.

Mușata (Margareta) (n. circa 1330[1]- d. circa 1394) a fost fiica lui Bogdan I. Din căsătoria ei cu voievodul Costea[1] a avut trei fii: Petru al II-lea, Roman I şi Ştefan I.

În secolul al XVII-lea Grigore Ureche traduce eronat din limba slavă ascendența lui Petru al II-lea, „fiul Mușatei” prin „ficiorul lui Mușatu”, apoi acest onomastic a devenit treptat nume de familie, iar unii istorici l-au adoptat ca atare.[2]

Mușata a fost convertită la catolicism și, foarte probabil, după obicei, este botezată Margareta. Acestei „nobile femei, Margaretei de Siret, doamna Valahiei Mici” (nobili mulieri, Margaretae de Cereth, dominae Valachiae Minoris) papa îi îngăduie la 28 ianuarie 1377 să aibă un confesor special în caz de moarte, lăudând credința ei față de biserica romană.[3][4]

Ipoteze ale originii sale[modificare | modificare sursă]

Istoricul A.D. Xenopol credea că Margareta Mușat era munteancă și că ar fi fost din neamul Basarabilor.

Conform lui Juliusz Demel, a fost fiica sau o altă rudă a primul domnitor al Moldovei, Bogdan I, al cărei soț Costea (probabil din familia domnitoare a Basarabilor din Țara Românească) a domnit în Moldova.[5] Constantin Gane în "Trecute vieți de Doamne și Domnițe" consideră, de asemenea, că Margareta Mușat ar fi fiica lui Bogdan de Cuhea Maramureșanul. Studiile ulterioare au arătat că această ipoteză nu este corectă.

După Gane, Mușata a fost căsătorită cu Ștefan, voievod al Sepeniței, "adică a porțiunii de teren cuprins între Prut și Nistru, cu întinderea aproximativă a județului Hotin de astăzi". Istoricul polonez J. Tęgowski consideră că Mușata este soția unui fiu al lui Bogdan I, numit Ștefan.[6]

Istoricul Constantin Rezachevici susține că soțul Mușatei a fost un fiu al lui Bogdan I, voievodul Costea.[2]

Ctitorii[modificare | modificare sursă]

  • Mușata, împreună cu fiul său, Petru al II-lea, a ctitorit Biserica Sfânta Treime din Siret, unul dintre cele mai vechi monumente existente din Moldova.
  • La Târgu Trotuș, Bacău a ctitorit o biserică catolică, așa cum susține tradiția catolică fixată în scris de preotul pământean Ioan Botezătorul Bărcuță din Cotnari, într-o relație trimisă sfintei Congregatio de Propaganda Fide, în anul 1676. Cu vremea și pustirile care au trecut prin partea locului, biserica s-a dărâmat și nu se mai cunoaște nici locul unde a fost amplasată, tradiția locală nu cunoaște evenimente speciale care au fost legate de această biserică, ori de altele care au fost după.[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Lia și Adrian Bătrâna, Biserica Sfântul Nicolae din Rădăuți, Editura Constantin Matasă, Piatra Neamț, 2012, p.206
  2. ^ a b Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 447
  3. ^ Acta Gregarii Pp. XI (1370-1378) a registris Vaticanis aliisque fontibus collegit adornavit, Editura Aloysius L. Tăutu, Roma, 1966, p. 493-494
  4. ^ Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 449-450
  5. ^ Juliusz Demel - Historia Rumunii, wyd. 2, Wrocław – Warszawa – Kraków – Gdańsk – Łódź 1986, s. 99, 115-116.
  6. ^ Jan Tęgowski - Powiązania genealogiczne wojewodów mołdawskich Bogdanowiczów z domem Giedyminowiczów w XIV-XV wieku, "Genealogia. Studia i materiały historyczne", t. 3, 1993, s. 46-53.
  7. ^ Gabor, Iosif (). Dicționarul Comunităților Catolice din Moldova.