Miron Romanul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Miron Romanul.jpg

Miron Romanul (n. 23 august 1828, Mezieș, jud. Bihor – d. 4/16 octombrie 1898, Sibiu) a fost un cleric ortodox român, care a îndeplinit demnitățile de episcop al Aradului și mitropolit al Ardealului.

Miron Romanul (nume la naștere: Miron Moise,), țăran român din Mezieș, județul Bihor. Fost episcop de Arad. Mitropolit al Ardealului.

Studii[modificare | modificare sursă]

  • Studii teologice la Arad (1846 - 1849).

Cariera[modificare | modificare sursă]

  • Secretar, apoi consilier eparhial (1863) la Arad.
  • Călugărit în 1857 în mănăstirea Hodoș-Bodrog , in apropiere de Arad, cu numele Miron și hirotonit diacon și preot în 1863.
  • Profesor la Institutul teologic-pedagogic din Arad (1857-1869).
  • Inspector școlar al județului Caraș-Severin (1869-1870).
  • A fost deputat în Parlamentul din Budapesta (1869).
  • Președinte – vicar al Consistoriului ortodox-român din Oradea (1870-1873). În această perioadă a apărut o foaie episcopală cu titlul „Lumina, foaie bisericească, scolastică, literară și economică“, numită pe scurt „Lumina“. Având caracter oficial și fiind publicația Episcopiei, era important ca să ajungă la toți cei interesați, întrucât circularele și hotărârile publicate erau obligatorii pentru clerul ortodox și învățătorii din școlile confesionale. În iulie 1872, cu o lună înainte de apariția primului număr al „Luminii“, o circulară a Consistoriului ortodox din Arad anunța oficial apariția acesteia și invita pe toți cei interesați să se înscrie pe lista abonaților. Circulara, purtând data de 6 iulie, era semnată, în numele Consistoriului arădean, de către Miron Romanul, arhimandrit și vicar episcopal. Achiziționarea foii trebuia să se facă în numele unei îndatoriri morale pe care o aveau clericii și intelectualii români de a se instrui și a fi permanent la curent cu orice noutate.
  • La 12/24 nov. 1873 ales episcop la Arad (înscăunat 3 febr. 1874).
  • La 21 nov. 1874 este ales arhiepiscop și mitropolit al Ardealului cu sediul la Sibiu (înscăunat la 15/27 dec. 1874), unde a păstorit până la moarte. Păstoria lui Miron Romanul la Sibiu s-a desfășurat în împrejurări grele, deoarece întreg Consiliul arhiepiscopesc era alcătuit din asesori devotați vicarului Nicolae Popea. Abia spre sfârșitul păstoririi sale, mai ales după 1889, când Popea a fost ales episcop la Caransebeș, mitropolitul Miron a putut să-și aducă în jurul său câțiva oameni de încredere.
  • Nemulțumirea preoților și a credincioșilor față de mitropolit era determinată de atitudinea sa politică. Mitropolitul din Sibiu, Miron Romanul, in 1881, condamna revendicarile romanilor din Transilvania si cerea loialitate fata de coroana Ungariei, intr-o circulara publicata in “Telegraful Roman”, oficiosul mitropoliei. “Gazeta Transilvaniei”, considera imediat ca mitropolitul ”si-a uitat complet de demnitatea sa de cap biseriesc roman,avand tendinte contrarii demnitatii noastre nationale”. La scurt timp, acelasi Miron Romanul publica o alta circulara in care cere alegatorilor sa sprijine cu voturile lor pe candidatii partidei guvernamentale. Intr-o alta circulara se declara indignat de faptul ca ”adunarile de popor dau in mod potential impuls intr-o directie care trece marginile loialitatii ( fata de guvern)”. S-a considerat in acel moment ca Mitropolitul, s-a pus in slujba guvernului unguresc, sustinand interesele acestuia, diametral opuse politicii romanilor care luptau din rasputeri ca sa-si apere legea si limba. In multe orase ale Transilvaniei s-au exprimat proteste violente impotriva initiativei sale. Pana la urma, Miron Romanul si-a infiintat in 1884 un “Partid Moderat Roman Constitutional”, care sa profeseze “credinta neinfranta catre Monarh, Patrie si Constitutie, respect, supunere si ascultare fata de legile sanctionate, adica anexarea Transilvaniei de catre Ungaria“. Noul partid avea un număr redus de membri, recrutați mai ales dintre românii intrați în aparatul administrativ al statului austro-ungar. Acest partid a fost creat, ca sa lupte impotriva “Partidului National Roman”, care milita pentru unire cu tara, dar n-a reusit sa sparga unitatea nationala a romanilor.
  • Cu toate acestea, mitropolitul Miron a luptat pentru apărarea autonomiei Bisericii și a școlilor confesionale românești din Transilvania.
  • In 1879, a condus la Viena o delegație de ierarhi și membri ai Congresului Național Bisericesc, prezentând împăratului un protest împotriva proiectului de lege al ministrului Trefort Agoston, care dorea să îndrepte o mare „lipsă“: „Legea din 1868 nu s-a îngrijit destul de învățarea limbii maghiare în școlile poporale“, scăpare care trebuia îndreptată.
  • Ca mitropolit, a fost membru în Casa Magnaților din Budapesta, unde a apărat în mai multe rânduri drepturile românilor, în special școlile lor confesionale (1879,1883). În Casa Magnaților (Parlamentul) din Budapesta, Miron Romanul și Ion Vancea au protestat și au înaintat împreună memorii în care se făcea referire la „asasinatul moral al cărui victimă va fi poporul român“. Presa maghiară i-a considerat impertinenți. De altfel, Miron Romanul, în 1883, a luat cuvântul de 28 de ori în Casa Magnaților, la discuțiile asupra unui proiect de lege prin care se preconiza introducerea limbii și literaturii maghiare ca obiect de studiu obligatoriu în gimnaziile românești, iar profesorii erau îndatorați să cunoască temeinic limba maghiară, iar în 1891 a luat cuvântul în Casa Magnaților împotriva unui proiect de lege privind înființarea de grădinițe pentru copiii între 3 și 6 ani, obligați să le frecventeze, în care limba de conversație era cea maghiară.
  • La 10 apr. 1896 a dat un "circular" prin care îndemna clerul și credincioșii să nu ia parte la serbările "milenare" ungare.
  • Ca profesor de teologie, a alcătuit câteva manuale didactice, rămase în manuscris, a colaborat la "Telegraful Român"- Sibiu, "Concordia" și "Federațiunea" din Pesta și a activat în “Asociația națională arădeană pentru cultura poporului român".
  • A îndrumat activitatea Institutului teologic-pedagogic din Sibiu, a sprijinit numeroși tineri la studii, cărora le-a oferit burse din fundațiile Mitropoliei sau din cele conduse de Mitropolie (ex. Fundația Gojdu), s-au ridicat noi clădiri la Centrul Arhiepiscopesc Sibiu.
Mormântul mitropolitului Miron Romanul din cimitirul Bisericii "Buna Vestire” din Sibiu
  • Miron Romanul a încercat să salveze cât mai mult din autonomia bisericească Ortodoxă, dar inconstanța unora dintre acțiunile sale l-a îndepărtat de mișcarea națională. Într-adevăr, Miron Romanul a protestat împotriva fiecărei legi de maghiarizare, a luat atitudine publică în Parlamentul Ungariei, a încercat să minimizeze, la nivelul administrației școlare-bisericești cât mai multe dintre efectele acestor legi. Dar pe plan politic a susținut fondarea Partidului Moderat guvernamental Român și a intrat în conflict cu mulți fruntași naționali, printre care și V. Babeș și familia Mocioni, cei care îl susținuseră în alegerile de Mitropolit. Spre sfârșitul vieții, atitudinea dârză în chestiunea legii grădinițelor de copii și a legilor căsătoriei civile i-a adus adversitatea guvernului maghiar, existând chiar zvonuri că se pregătea demiterea sa. Acțiunile sale dovedesc că principalul său interes era acela de a salvgarda interesele Bisericii Ortodoxe, pe care o privea ca masa credincioșilor, deci integrată Națiunii. Atunci când acest lucru a însemnat asumarea unor principii politice contrare majorității mișcării naționale, Miron Romanul nu a ezitat să-și asume tactica activistă, nu impulsionat de guvernul maghiar, ci ca model personal, căci nu trebuie uitat că înainte de a fi Episcop și Mitropolit el a participat ca deputat român în Parlamentul Ungariei.
  • A decedat la 4/16 octombrie 1898 la Sibiu, fiind înmormântat în cimitirul Bisericii "Buna Vestire” din Sibiu, cunoscută și ca Biserica din Groapă.
  • In anul 2008, cu ocazia implinirii a 180 de ani de la nastere, la inițiativa strănepotului mitropolitului, Mircea Roman, in fața bisericii din Mizieș a fost dezvelit și sfințit bustul lui Miron Romanul al Ardealului.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]