Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu
Date personale
Născut	29 februarie 1956 (68 de ani) Petreni, RSS Moldovenească, URSS
Cetățenie	Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Moldova
Ocupație	critic literar[*]​ scriitor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alma mater	Universitatea de Stat din Moldova
Premii	Ordinul de Onoare (2012) Ordinul Meritul Cultural (2014)

Mircea V. Ciobanu – scriitor, poet, critic literar, editor de carte, istoric literar, este născut la 29 februarie 1956, în satul Petreni, Drochia. Fiul lui Vasile și al Valentinei Ciobanu. A absolvit Școala Medie nr. 1 (azi Liceul „Mihai Eminescu”) din orașul Drochia și Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Filologie.

Din anul 2000 este director editorial, redactor-șef la Editura Știința. Concomitent, redactor șef-adjunct la revista Semn, redactor asociat, membru al consiliului redacțional la revistele Sud-est cultural, Revista literară.

Rubrici permanente la revistele Semn, Sud-est cultural, Contrafort, Moldova, Clipa; colaborări permanente cu revistele România literară (2016 - 2018), Viața românească (din 2018), precum și ocazionale cu revistele Convorbiri literare, Observator cultural, Dilema veche, Noi, Scriptor, Limba română, Familia ș.a.(în care publică poeme, proză, cronică de carte, eseu și publicistică literară) A ținut rubrica (polemică) de cultură „Ruperea rândurilor” la ziarele Timpul și Jurnal de Chișinău. Din 2013 până în 2019 a avut, la ziarul Jurnal de Chișinău, rubrica de publicistică A-POLITICE. Din 2020 rubrica apare în Gazeta de Chișinău.

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova; membru al Uniunii Scriitorilor din România; membru al PEN club Moldova; membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova

Debutul în literatură

Debut absolut cu versuri în ziarul raional, în 1974. Un grupaj de versuri îi este tipărit în volumul colectiv Dintre sute de catarge (1990). În 1995, Editura Arc îi scoate de sub tipar prima ediție a volumului de versuri Haydn între două claxoane. Cartea are o bună presă în revistele Luceafărul, Tribuna, Convorbiri literare, Basarabia, Contrafort. Ecou al apariției este și includerea autorului în volumul Une antologie de la poesie moldave (Paris, „L’ Esprit de Péninsules”, 1996), într-o selecție și prezentare de Sorin Alexandrescu (Amsterdam). Autor al piesei Stația terminus, menționată la Concursul Republican de dramaturgie (Chișinău, 1997), montată la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți. Autor al Crestomației de literatură română, manual (în colab.), 2002.

Volume publicate:

• Haydn între două claxoane (poezie), Editura ARC, 1995 (Premiul Festivalului Internațional de Poezie de la Chișinău, președintele juriului: Radu G. Țeposu)

Ediția a doua: Editura Vinea, 2015

• Stația terminus, Editura ARC, 1998
• Plăcerea interpretării, Editura Prut international, 2008
• Deziluziile necesare, Editura ARC, 2013
• După-amiaza unui faun, Editura TipoMoldova, 2013
• Resetare (versuri), Editura Vinea, 2014 (Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova)Ediția a doua: Editura Vinea, 2019
• Tratat cu literatură, Editura Prut, 2015 (Premiul pentru eseu și critică literară al Uniunii Scriitorilor din Moldova)
• Aureliu Busuioc: sunt norii albi, dar umbra lor e neagră... (împreună cu Eugen Lungu), Editura Prut internațional, 2016
• O legendă: Teatrul Luceafărul (împreună cu Liliana Popușoi), Editura Arc, 2018
• Căderile în realitate ale criticului, Editura Junimea, 2018 (Premiul pentru eseu și critică literară al Uniunii Scriitorilor din Moldova)
• Eugen Lungu între spațiile și oglinzile timpului (dialoguri), Editura Prut Internațional, 2019
• Réinitialisation, Collection «Bucarest-Paris», traduit du roumain: Sorin Barbul, Editura Vinea, 2019

Antologii, volume colective, colaborări:

• Dintre sute de catarge, Editura Literatura artistică, 1990
• Une anthologie de la poesie moldave L’esprite de péninsules, Paris, 1996, antologie de Sorin Alexandrescu, versiunea franceză de Odille Serre și Alain Paruit, versiune engleză de Cornelia Golna
• Metafore românești din Basarabia, Editura Cronica, Iași, 1998, antologie de Valeriu Stancu și Vitalie Ciobanu
• Ars amandi, București, Editura Fundației Culturale Române, 2000, editori Florin Constantinescu, Angela Oișteanu.
• Singular destinies, Editura Cartier, 2003, antologatori și traducători Adam J. Sorkin, Cristina Sorkin, Sean Cotter
• Literatura din Basarabia în secolul XX. Poezie Editurile Arc și Știința, 2004, antologator Nicolae Leahu
• Poezia acasă, Poeți contemporani din Basarabia, Antologie de Iulian Filip și Mihai Stan, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2007;
• Poeți din Basarabia. Un veac de poezie românească, Editura Academiei Române – Editura Știința, 2010, antologator Adrian Dinu Rachieru
• Nicolae Esinencu. Spectacolul operei literare. Concepție, elaborare, antologare: Vitalie Răileanu, Chișinău, 2011;
• Le comparatisme linguistique et litteraire – parcours et perspectives, Chișinău, ULIM, 2012;
• Literatura în totalitarism și post-totalitarism, CEP USM, Chișinău, 2012;
• Esturi și vesturi: literatură, filozofie, cultură, CEP USM, 2013;
• Omul nou al Europei: modele, prototipuri, idealuri, CEP USM, 2014;
• Cartea prozei scurte, antologatori Iulian Ciocan, Grigore Chiper, Arc 2015
• Portret de grup. După 20 de ani, Editura Cartier, 2015, Cartier, antologator Eugen Lungu
• În oglinzile democrației: literatura europeană și etica societară, CEP USM, Chișinău, 2015;
• Lector in libris. Scriitorii basarabeni despre lectură, carte, bibliotecă: o antologie. Ediție bilingvă română-rusă. Selecție și traducere în limba rusă de Ivan Pilchin, Chișinău, 2015.
• Literatura din Basarabia. Început de secol XXI. Poezie. Antologie de Lucia Țurcanu, Editurile Știința și Arc, 2017

Prefațator/ postfațator/ antologator:

• Aurelia Borzin, Chișinăul e o tabletă de ciocolată, Editura Vinea, 2010
• Arcadie Suceveanu, Ființe, umbre, epifanii , Arc, 2011
• Liliana Armașu Mâine va fi altfel, Chișinău, Arc, 2015
• Marcela Benea, Traducătorul de suferințe, Editura Prut, 2015
• Капма-Каршы Юнэлештэн - Din sens opus, antologie a poeziei române din Republica Moldova, în limba tătară. Antologator: Leo Butnaru. Editor: Fondul de Cultură „Kanafer”, Cazan, 2015
• Silvia Goteanschi, Dulcele meu asasin, Editura Vinea, 2016
• Потрiбна вiдстань - Distanța necesară, antologie a poeziei române din Republica Moldova, în limba ucraineană. Antologator: Leo Butnaru. Lvov, ЛА «Пирамида», 2016
• Dumitru Crudu, Muzicanții din Flutura, Editura Știința, 2019
• Cartea poeziei (edițiile 2012, 2014), Editura Arc.
• Mihai Eminescu. Poezie (selecție, note), Ed. Știința, 2014
• Poezia romantică românească (selecție, studiu introductiv, note), Ed. Știința, 2014
• Antologia baladei culte (selecție, studiu introductiv, note), Ed. Știința, 2015
• Elegia. Meditația (selecție, studiu introductiv, note), Ed. Știința, 2018
• Eseuri. O antologie la zi, Editura Arc, 2016

Literatură didactică:

• Proza lui Sadoveanu, Editura ARC, 2009
• Aureliu Busuioc: poetul, prozatorul, dramaturgul, Editura ARC, 2013

Coautor al manualelor de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a (Ed. Arc, 1999, în colaborare cu Iulian Ciocan și Grigore Chiper); pentru clasa a VI-a (Editurile Humanitas și Știința, în colaborare cu Alexandru Crișan, Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra și Viorica Bolocan), 2001; pentru clasele a VII-a, a VIII-a, a IX_a (Editura Știința, în colaborare cu Tatiana Cartaleanu și Olga Cosovan), 2002 - 2019 ș.a. Autor și coautor al auxiliarelor didactice la limba și literatura română.

Referințe critice:

«„L’atténuation sceptique du drame, la distantion à l’ égard des événiments, le ton badin se font entendre encore plus fort entre les lignes des poèmes de Mircea V. Ciobanu. Ce qui se passe dans le monde n’ est „qu’ un chagement de/ décor qui n’ est pas un ordre nouveau / proprement mais seulement un agencement / original dans la mesure oú le masque / de l’ orchestre change le message” („agencement”). Dans „haidn entre deux coups de klaxon”, oú Ciobanu cite, à propos du „fragmentarisme” (de la poesie?), le prosateur Ioan Groșan, on entend une „voix venant de la cuisine”, puis la voix d’ un voisin sur le „balcon d’en face”, voisin lui-même interrompu par sa femme en train de prendre son bain, et, enfin, un coup de klaxon. Une mise en scène poliphonique, tipiquement post-moderne, oú le poème ne fait plus que consigner (fidèlement?) les sons qu’ entend le poète pendant qu’il l’ecrtit. „Signe” est caractéristique pour le traitement en sourdine d’ un drame réel, et „mercreudi au cénacle de jeudi” est un pastiche, caractéristique de son côté, des cenacles „quatre-vinctistes” de Bucarest et, en même temps, un jeu de citations (sans guillemets) de célèbres poèmes d’ Eminescu et de Bacovia.” [Atenuarea sceptică a dramei, distanțarea de evenimențial, tonalitatea ludică se face auzită foarte distinct printre rândurile poemelor lui Mircea V. Ciobanu. Ceea ce se întâmplă în lume e „doar o schimbare de / decor care nu este o nouă ordine / propriu-zisă ci doar un aranjament / original în măsura în care masca / orchestrei schimbă mesajul” („aranjament”. În „haydn între două claxoane”, în care Ciobanu îl citează, în legătură cu „fragmentarismul” (poeziei?), pe prozatorul Ioan Groșan, se aude „vocea de la bucătărie”, apoi vocea unui vecin de la „balconul de vizavi”, vecin întrerupt el însuși de soția care îl strigă din baie și, în fine, îi răspunde un claxon. O mizanscenă polifonică, tipic postmodernă, în care poemul nu face decât să consemneze (cu fidelitate?) sunetele pe care le aude poetul atunci când scrie. „Semn” se caracterizează prin tratarea în surdină a unei drame reale, iar „miercuri la cenaclul de joi” e o pastișă, specifică, la rândul ei, cenaclurilor optzeciste din București și, în același timp, un joc al citatelor (fără ghilimele) din celebrele poeme ale lui Eminescu și Bacovia.]

(Sorin Alexandrescu)

„În realitate, Mircea V. Ciobanu e mai optzecist decât mulți alți poeți cuprinși în antologie, fiind mult mai fidel programului generic și sensibilității răstălmăcite a propriei generații. Deficitar rămâne el mai curând la norma diferenței specifice, chiar dacă nu lucrează într-un limbaj imitativ și nu poate fi înhămat la carul triumfal al nici unui alt congener. Altminteri însă topica intertextualistă a discursului, cu amestecul tipic de exasperare și melancolie, ironie și gratuitate, e de regăsit frecvent și sub pana lui, în exerciții de virtuozitate [...] Un optzecist mai degrabă conformist decât rebel, dar nu într-atât de conformist încât să nu fie tentat de o partitură experimentalistă, de suflu deconstructiv, Mircea V. Ciobanu navighează între notație și autospecularitate, încercând să înăbușe prin strategii distorsioniste o melancolie participativă.”

(Al. Cistelecan

„Tehnicile po(i)etice optzeciste sunt solfegiate cu un aer de ultime consecințe neoavangardiste în volumul Haydn între două claxoane (Chișinău, Ed. Arc, 1995, Premiul Festivalului internațional de poezie tânără, Chișinău, 1995) de Mircea V. Ciobanu. Poetul este preocupat esențialmente de modelarea lumii prin ordonare și dez-ordonare, găsind pentru „plămada ei ridicolă cu logica unei elucubrații metafizice" o plasmă lingvistică ce se ordonează-dezordonează progresiv sub semnul discontinuității, jocului (inter)textual, citatul eminescian fiind cel mai frecvent, al „nirvanei metaforice", produsă de obsesia curgerii timpului, care uneori se toarnă în limpezimi distilate de romanță și al instaurării golurilor în el.”

Mihai Cimpoi

„Est-ce que j’ecris?”, iată-ntrebarea la care Mircea V. Ciobanu încearcă – în spiritul lui Roland Barthes din „Scriitori și scriptori”, de ex. – să găsească un răspuns de compromis: pe de-o parte, autorul nostru mai crede în mitul romantic al artistului-demiurg, creația fiind in acest caz „o Întrebare pusă lumii” („dacă lumea în / care trăiesc e creată de imaginația mea să / știți că am o imaginație proastă”), pe de altă parte, universul intreg e redus la spațiul poemului – totul nu e decât scriitură”. „Puțini sunt criticii literari cărora li s-a „bătut profilul” în versuri (cel mult, în epigrame); iar V., „criticul imparțial,/ echidistant,/ cu un ascuțit simț al valorii literare” din poemul lui Dumitru Crudu Fiecare cu alegerea sa seamănă izbitor cu Mircea V. Ciobanu, temutul autor al volumului Deziluziile necesare, Arc, 2014. Nu-i mai puțin adevărat că „MVC (o abreviere consacrată – n. n.) își execută zâmbind victimele. O face cu o grație de torero, cu un ochi ațintit spre public […], dar în fond îi e cam în cot ce crede acesta” (E. L.). Prezentul tom pune-n valoare cele trei mari calități ale lui MVC: vânătorul de idei intră în scenă în secțiunea Cartea ca pretext; criticul de întâmpinare își face de lucru în secțiunea a doua, Note de lectură; istoricul literar prezintă o viziune panoramică în secțiunea finală, Diorame.

(Emilian Galaicu-Păun)

În „mozaicul dezordonat al lumii”, poemul lui Mircea V. Ciobanu își propune reontologizarea fragmentarismului, chiar și prin simplă enumerare. Puse cap la cap, banda magnetică, balconul de vizavi, un claxon, crainicul de radio ori „shakespeare” și vocea de la bucătărie compun un zigzag, auditiv în primul rând, care evită să pară alienant. Conștient de sine și de „prozaismul plat”, folosit deliberat, poetul mizează pe această „tentă exotică” tratată drept motiv poetic. Exercițiul discontinuității, al stilului telegrafic, al unei așezări în pagină care să rupă versul și orice aluzie prozodică fac parte din uneltele care deconvenționalizează teme și discursuri. Până la urmă, Mircea V. Ciobanu scrie o (altfel de) „romanță”, dacă nu cumva mai multe, definite ca un spațiu ideal al libertății și al refuzării sentimentalismului. „Nu e vina mea / dacă ai preferat obezitatea / dacă ți-ai permis să fii amorfă / ori dacă ai fugit / în altă poezie”, sfârșește un poem care are drept imbold eșecul erotic și împlinirea poetică.

Mircea A. Diaconu

„Nemilos cu impostura culturală, dar și cu amatorismele unor manageri culturali, Mircea V. Ciobanu a încercat să impună o atitudine exigentă și profesionistă, transferând principiile criticii literare pe terenul larg al culturii. Textele sale, sincere, dar tocmai din acest motiv deranjante, țineau pulsul vieții literare și culturale, punându-l pe cititor „ la zi cu fauna vie a ocinei scriitoricești”. „Subtilitățile eseistice ale lui Mircea V. Ciobanu încep chiar din titlu, din recursul ludic la un înlocuitor ironic pentru atât de clișeizatul (și de aici anostul!) tratat de literatură. Substituit în cartea de față prin ireverențioasa sintagmă tratat cu literatură. Ceea ce înseamnă că autorul ne propune nu un studiu plicticos, cum au fost atâtea care ne-au mâncat zilele și nopțile în anii de facultate, ci un joc în câmpul de lectură al literaturii. Adică, în loc de silnicia tratatului ni se recomandă un remediu împotriva plictiselii, o aventură în nemărginirea literaturii universale, căci de data asta Mircea V. Ciobanu nu se limitează la fauna beletristică locală. Temutul critic apare acum în postura lui Josef Knecht, cea de magister ludi, care se dedă unui joc fin cu mărgelele de sticlă, joc intelectual dictat exclusiv de plăcerea lecturii din clasicii lumii. [...] Dincolo de finalitățile estetice, volumul are și o miză teoretică – aici, ca nicăieri în altă parte, își află o demonstrație practică ideea lui Mircea V. Ciobanu despre câmpul de lectură, concept elaborat de el însuși, argumentat cu brio în Plăcerea interpretării și „reactivat” în prezenta carte.”

(Eugen Lungu)

„Îl știam pe Mircea V. Ciobanu drept unul dintre cei mai buni critici din Basarabia. Cu un zâmbet enigmatic în colțul ochilor și cu o înșelătoare mustață, el este un critic riguros, bine pregătit istoric și teoretic, al cărui verb taie fin și fără îngăduință, cu toate că neostentativ. Amenitatea și cordialitatea persoanei și personei ascund un eu critic echilibrat și stăpân pe sine. Are și umor, precum și o sănătoasă doză de scepticism, care-l face să se îndoiască profilactic de mulțimea "geniilor" în viață și să se ferească de tentația nombrilismului, foarte răspândită, și ea, la noi. Ceea ce nu înseamnă că în spatele jocului nu se ascunde ceva foarte serios, anume o poezie care se cere citită cu spiritul, fără prea multe "filtre" teoretice. Îmi place mult, se-nțelege, această poezie ușor enigmatică și omul care se ascunde în spatele măștilor ei.” [...] „Volumul resetare este, fără discuție, opera unui autor inteligent și sensibil, căruia îi place să poarte măști pentru că, în subsidiar, este și critic. Care se amuză, cred, contemplând încercările altor critici de a i le da jos. […] Îmi place mult, se-nțelege, această poezie ușor enigmatică și omul care se ascunde în spatele măștilor ei.”

(Răzvan Voncu )

„Mircea V. Ciobanu privește peisajul literar din Republica Moldova cu un ochi aproape cinic. El nu menajează pe nimeni și spune cu voce tare ce gândește, chiar și atunci când concluziile la care ajunge nu sunt dintre cele mai flatante. Studiul despre critica din Basarabia și modelul francez începe cu o frază-șoc, de ironie dusă până la limita sarcasmului, desprinsă parcă din eseistica lui Paul Zarifopol: "Franța a dat lumii două lucruri care, în timp, au devenit, fiecare în parte, câte o năpastă pe capul umanității: revoluțiile și academiile". Trece apoi în revistă, în¬tr-o notă ușor caricaturală, reverberațiile marilor dezbateri de idei din Franța (în primul rând faimoasa bătălie dintre clasici și moderni) în viața intelectuală din Republica Moldova. Predispoziția autorului către ordine și claritate este în permanență agresată de peisajul pestriț al criticii din Republica Moldova unde niciun criteriu nu este ferm. Constatând că nici critica academică nu este chiar academică (din fericire, pentru că ea cuprinde și tineri cu o gândire dinamică, neatinși de ceea ce s-ar putea numi imobilismul, clișeele de limbaj, lipsa de elasticitate ale spiritului academic), nici cea "modernă" nu se întemeiază pe o metodologie unitară, distinctă, reperabilă la toți reprezentanții ei, Mircea V. Ciobanu ajunge la niște concluzii destul de dure: "Post-post-structuralismul basarabean este, pe de o parte, un cașcaval elvețian cu imense găuri în sistem, pe de altă parte, cu o densitate și cu o varietate de abordări care te năucesc. Aflată la intersecția culturilor (formal, cel puțin), Basarabia este și gaura neagră care asimilează/înghite totul, fără să emane decât fascicule slabe, vizibile doar în propriul perimetru. (...) Criticii basarabene îi lipsește, în cvasitotalitatea ei, chiar spiritul critic.” „Dacă ar fi să-i găsesc un corespondent pe partea noastră de Prut, l-aș asemăna pe Mircea V. Ciobanu cu Cornel Regman. Au în comun spiritul de spadasin, dar și tentația comparatismului, permanenta raportare la alte literaturi (în cazul lui Mircea V. Ciobanu, pe lângă cea occidentală, și la cea rusă, sovietică, dar nu numai, mult mai departe de cărțile din rândul întâi, fapt ce îi conferă o poziție privilegiată în înțelegerea literaturii din Basarabia, legată prin multe fire tematice și stilistice de acea zonă a lumii), dar și obiceiul de a trece în revistă, atunci când analizează o carte, punctele de vedere ale criticilor importanți care s-au pronunțat în legătură cu autorul în cauză. Evident, la ambii critici, raportarea poate fi și polemică, dar important este că ea există, în multe dintre cazuri. Pe de altă parte, stilul dezinhibat, mereu lucid, cu accente ludice sau, când contextul o cere, chiar sarcastic, trimite cu gândul la Al. Cistelecan. Firește, trimiterea se referă la comentariile asupra unor volume de versuri. De altfel, o carte a lui Al. Cistelecan este comentată chiar între paginile acestei antologii critice.”

(Tudorel Urian)

„Plăcerea interpretării ne ajută să definim, fie și cu aproximație, lectura, dar nu ne dăm seama imediat care este, totuși, scopul reiterării, fie și în versiune neaoșă, a efortului de a o percepe, de a o prinde în cleștii senzațiilor sau măcar ai formulelor raționale, îndeosebi în formula neunivocă a „câmpului literar”. De altfel, formulele nu sunt, în Plăcerea interpretării, nici ele foarte noi, trimițând, prin chiar gura iubitoare de bibliografie a lui MVC, la impresiile sau definițiile sursă: semiosfera lui Lotman, câmpul intertextualității al lui Kristeva, intenționalitatea textului a lui Eco etc... Cel mai simplu ar fi să presupui că e vorba de încă un epataj basarabean (greșesc, dacă spun și panromânesc?) pe muchia unui cuțit pe care deja s-a prelins, jertfelnic, prea mult sânge teoretico-literar. Răspunsul este nițel mai complicat și ni-l dă chiar MVC, dar în chip atât de discret, încât parcă îți vine să te superi că l-ai observat tocmai în clipa în care te și puneai la harță cu scriitorul: „inducția care formează câmpul de lectură (...) este ceea ce îmi vine în minte, nu ceea ce chem”. Cu alte cuvinte, dacă ceva nu vrea, în momentul impactului lectorului cu de lecturatul – puțintică răbdare! –, să creeze tensiune, acest ceva, fie și foarte important pentru o istorie a literaturii sau în economia unui muzeu (aievea sau mental), nu mai face parte din câmp! Dacă nu-mi vin în minte romanele cavalerești parodiate de Cervantes la lectura (pardon, la crearea câmpului de lectură) lui Don Quijote, zice MVC, ele nu vor face parte din câmp, așa încât eu, ca cititor, ajung să conștientizez că acesta din urmă devine, încet-încet, proprietatea mea, iar autorul nu este decât „unul dintre factorii inductori”. Conștiința cititorului pătrunde în text ca prin strungă, adică pe unde poate să încapă (fiecare cititor cu gabaritul său), dar numai dacă o găsește după ce a ocolit de câteva ori locul îngrădit/ ermetic și ambiguu (textul nu are un sens până cititorul nu-l introduce pe acesta din urmă în text) al de lecturatului.”

(Adrian Ciubotaru )

Tema inutilității scrisului poetic în vremurile mai noi revine – „ești bufonul inofensiv / căruia i se permite să divulge adevărul neamului / oricum nu te ia nimeni în serios“, ni se spune fără ocol în Bufonul sau despre mimesis; ori, în altă parte: „scrii poeme ca să râdă lumea de ele / după ce redactorul care te-a făcut poet te-a demis și / te-a împins în zona cinică a criticii“. Ceva din acest „cinism“ trece și în cele mai multe dintre textele poetului, supravegheate, într-adevăr, de o conștiință mereu trează de cititor al propriilor scrisuri, deplin cunoscător al tehnicilor și mecanismelor compoziționale, de poietică, și nu mai puțin avizat în privința dificultății de a transmite în chip autentic „adevărul“ despre sine și lume: „din tot ce văd nici cât unghia nu încape în cuvinte / din tot ce simt nici cât negrul de sub ea / nu poate fi experimentat și numai atunci când bolborosesc poeme / ermetice vagi încâlcite ajung să-ți transmit măcar / starea mea confuză tulburătoare dacă / nu adevărul pe care îl văd aud simt“... În realitate, Mircea V. Ciobanu, dublat cum e mai tot timpul de criticul din el, nu se „bâlbâie“ niciodată. Ezitarea lui cu privire la calitatea și receptarea mesajelor sale ține de caracterul dubitativ-interogativ al unei conștiințe reflexive, pentru care secretele compunerii poemului nu există, rămânând în penumbră doar cele, deloc neesențiale, ale unei intranzitivități a discursului care să se dispenseze de medierile metaforic-simbolice ale lirismului „înalt“. Drept care compune mici scenarii autopersiflante, nu fără un oarecare exces, cum spuneam, pe tema acestui inconfort al scriitorului care s-ar vrea eliberat – și nu poate – de conștiința unui poeta faber. Le construiește cu degajare, fără mari înfiorări și neliniști, are simțul umorului, relativizează îndeajuns pentru a face din versurile sale mărturii ale inconfortului de a trăi într-o lume depoetizată, luată așa cum e, poate cu un dram de subtextuală melancolie. Pe un spațiu deocamdată restrâns, dar nu fără un ecou semnificativ, atât ca mesaj, cât și ca expresie stilistică.

(Ion Pop )

„Dacă ar fi să definim succint poezia pe care o face Mircea V. Ciobanu, cea mai relevantă sintagmă ar fi, credem, „literatură de gradul III”. Pentru că autorul acestei cărți nu numai că intertextualizează asemenea bunilor săi colegi de generație, având conștiința déjà-dit-ului, ci mai și știe că tot ce a fost scris altădată a fost deja citat. Astfel încât nu-i rămâne decât să dezvăluie, palimpsestic, folie după folie, straturile textuale din care se alcătuiesc propriile-i poeme: „toate îmi treceau prin/ față o faună dezinteresată absentă/ în memoria mea postimpresionistă/ în care mi-a rămas din ce am văzut/ doar whitman și femeia pe care întâmplător/ a întâlnit-o mai devreme petrarca/ și cu care iarăși hoinărim ne iubim/ iar ne despărțim”; „te iubesc te iubesc tare te iubesc la nebunie toate/ imitații de sentimente declarații străine/ de parcă ți-aș transmite tocmai eu dorul lui liala”. În limbaj academic, ar fi vorba de citat apud, textul devenind hypertext (criticul Mircea V. Ciobanu utilizează deseori termenul) și purtând autorul/cititorul din link în link, prin inepuizabila rețea (țesătură vie, ca să-l parafrazez pe Emilian Galaicu-Păun) literară/culturală. Cu toate că își înrămează poemele într-un cadru autosubminator – alege pentru copertă celebra pictură a suprarealistului René Magritte Ceci n’est pas une pipe, cu aluzie, firește, și la jocul aparențelor literare/poetice, și include în final autocritica postfață pe care am mai citat-o –, Mircea V. Ciobanu nu reușește să ne convingă că nu este poet. Dimpotrivă, aceste ingeniozități, alături de poemele propriu-zise ne demonstrează că autorul volumului resetare („un poet de calibru”, cum îl numește pe bună dreptate Nicolae Tzone în textul de pe coperta a patra) ia foarte în serios instituția poeziei și literatura în general. Într-adevăr, poezia sa „nu reflectă niște sentimente puternice /.../ nu transmite un mesaj patriotic, nu pune la zidul infamiei dușmanul, nu luptă pentru pace, nu descrie trecutul nostru glorios și frumusețile de azi ale patriei, nu își propune să schimbe lumea, nu proiectează frământări și patimi care să rezoneze cumva în inima cititorului” (vezi acceași postfață), dar, cu toate acestea, conține un lirism subtil, rafinat, neaccesibil tuturor, dar revelator atunci când ajungi la el.”

(Lucia ȚURCANU )

Ultimul titlu de articol al lui Mircea V. Ciobanu, „Proza din Basarabia: o evoluție sincopată”, din recentul volum de critică, Deziluziile necesare, vine ca un corolar care surprinde atitudinea autorului față de literatura de peste Prut, pe care o urmărește mai bine ca nimeni altul, în ultima perioadă. Pentru că, da!, se exprimă un critic experimentat care are o viziune amplă și concretă a scriiturii basarabene. Mircea V. Ciobanu e analistul fără compromisuri, „temut” chiar și de prieteni, pe care nu-i slăbește din chingile unor rigori ale construcției literare. „Cartea ca pretext”, primul capitol, e o teoretizare a ideii de istorie literară, mai ales cea contemporană, cu variate aspecte de a construi acest gen, pentru ca, aplicând buna ori dreapta măsură, să purceadă în „Note de lectură”, pentru a aplica modelele scriitorilor basarabeni. Concluzia e una împărțită între „iluzie și deziluzie”, care criticului i se par mai mult sinonime decât antonime. Pentru că literatura are vârfuri chiar înalte, dar și prăpăstii încețoșate; cel puțin în literatura din stânga Pyretusului.

Liviu Apetroaie

De ce era nevoie de MVC? Deoarece ne transformăm, ca viață literară, în soții malteze. Insula Malta e un aliaj dintre Occident și Orient. Este interzis divorțul. Și frumoasele malteze se transformă cu anii în femei de pământ, mari, obeze și neîngrijite. Bărbatul le va accepta așa cum devin. Ele nu mai au nici un motiv să depună eforturi pentru a fi frumoase în continuare. A dispărut subiectul seducției. Cam asta se întâmplă și cu proza română. Totul se face în familie.Păcat. Sunt foarte frumoase. Maltezele. Și proza română. Care a scăpat de poezie. Și riscă să devină obeză. Dacă din când în când nu apare câte un Mircea V.Ciobanu.

(Gheorghe Erizanu )

Distincții, premii:

Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2014)

Premiul pentru eseu și critică literară al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2015; 2018)

Nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor din România (secțiunea „Critică și istorie literară, eseu”), 2016

Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2017)

Ordinul de Onoare al Republicii Moldova oferit de președintele Republicii Moldova Nicolae Timofti (2012)

Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer oferit de președintele României Traian Băsescu (2014)

Bibliografie :

Sorin Alexandrescu, „Une nouvelle poésie roumaine en Moldavie”. Introduction a Une anthologie de la poésie moldave, Paris, „L’ Esprit de Peninsules”, 1996

Al. Cistelecan, Alt optzecist recuperat. Revista „Luceafarul”, nr. 39, 1996, p. 15

Trei debutanți în oranj-alb-negru, „Tribuna”, 8, nr. 47, 1996, p. 5. Același text, în: „O istorie deschisă a literaturii din Basarabia”, Arc, 1997, p. 253.

Em. Galaicu-Păun, În lipsa poeziei devastatoare cunoașterea, Revista „Basarabia”, nr. 12, 1995, pp 83-86; Același text în: Poezia de după poezie, Editura Cartier, 1999

Mircea A. Diaconu, Resuscitarea fragmentarismului, „Convorbiri literare”, nr. 9, 1997 ; Același text în: Fețele poeziei, Editura Junimea, Iasi, 1999

Eugen LUNGU, Mircea cel Tânăr, Jurnal de Chișinău, 1 martie 2016

Emilian Galaicu Păun : Mircea V. CIOBANU, Deziluziile necesare, Europa liberă, 16 iunie 2014 ; Același text în Jurnal de Chișinău, 18 iunie 2014:

Răzvan Voncu Mircea V. Ciobanu și măștile (poeziei) sale, Revista literară, nr. 3, 2006

Tudorel Urian, Strategii de lectură, România literară, nr. 44, 2008;

Adrian Ciubotaru, Boema lecturii, Contrafort, nr.1-2, 2009 ;

Ion Pop, De peste Prut: Mircea V. Ciobanu, Apostrof, nr. 8, 2015;

Lucia ȚURCANU Resetarea unui critic Hyperion, 2016, nr. 4-5-6, p. 166;

Gheorghe Erizanu, Miercuri când era joi, Editura Arc, 2012;

Tudorel Urian, Companion în lumea cărților, Viața românească, nr. 8, 2019;

Daniela Petrosel, Mircea V. Ciobanu. Dulcea tiranie a interpretării, Convorbiri literare, nr. 12, 2010;

Grigore Chiper, Aceeași dimensiune, „Contrafort”, nr. 2, 1995;

Dorina Khalil-Butucioc, Mircea V. Ciobanu și „Stația (in)Terminus” a dramaturgiei postmoderniste naționale Almanahul Arta, 2012;

Legături externe

Eugen LUNGU, Mircea cel Tânăr: http://www.jc.md/mircea-cel-tanar/ Arhivat în 28 martie 2020, la Wayback Machine.

Emilian Galaicu Păun, Mircea V. CIOBANU, Deziluziile necesare: http://www.jc.md/mircea-v-ciobanu-deziluziile-necesare/ Arhivat în 4 august 2017, la Wayback Machine.

Tudorel Urian, Strategii de lectură: https://arhiva.romlit.ro/index.pl/strategii_de_lectur^{[nefuncțională]}

Adrian Ciubotaru, Boema lecturii: http://www.contrafort.md/old/2009/171-172/1628.html

Ion Pop, De peste Prut: Mircea V. Ciobanu http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=2676 Arhivat în 10 septembrie 2016, la Wayback Machine.

Lucia ȚURCANU Resetarea unui critic https://www.scribd.com/doc/269503180/Hyperion-10-11-12-2014-1-1

Tudorel Urian, Companion în lumea cărților: http://www.viataromaneasca.eu/revista/2019/08/companion-in-lumea-cartilor/

Daniela Petrosel, Mircea V. Ciobanu. Dulcea tiranie a interpretării: http://convorbiri-literare.dntis.ro/PETROSELdec10.htm^{[nefuncțională]}

Mircea V. Ciobanu: „Literatura e o îndeletnicire aristocratică”: https://www.timpul.md/articol/mircea-v--ciobanu-literatura-e-o-indeletnicire-aristocratica-141592.html

Dorina Khalil-Butucioc, Mircea V. Ciobanu și „Stația (in)Terminus” a dramaturgiei postmoderniste naționale https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Mircea%20V.%20Ciobanu%20s%20_Statia%20_in_Terminus_%20a%20dramaturgiei%20postmoderniste%20nationale.pdf

erizanu.cartier.md Noua proză după Mircea V.Ciobanu https://artploshadka.wordpress.com/2010/12/17/erizanu-cartier-md-noua-proza-dupa-mircea-v-ciobanu/

Chestionar Scriptor (Lucian Vasiliu): http://www.editurajunimea.ro/wp-content/uploads/2016/10/SCRIPTOR-5-6-2017.pdf

Mircea V. Ciobanu: „Literatura română este una, indivizibilă, au demonstrat-o secole de literatură și nu noi acum”: https://moldova.europalibera.org/a/interviul-diminetii-mircea-ciobanu/28818771.html

Mircea V. Ciobanu: „Un flirt cu poezia”: https://www.ziarulnational.md/mircea-v-ciobanu-un-flirt-cu-poezia/

Linda Maria Baros Domaine roumain. République de Moldavie. Revista La Traductière, nr. 34, Paris, 2016. http://www.lindamariabaros.fr/revue_La_traductiere_34_2016_poesie_Republique_de_Moldavie.html

Literatura română în RSS Moldovenească. Mircea V. Ciobanu în dialog cu Tudorel Urian. http://www.viataromaneasca.eu/revista/2018/05/literatura-romana-in-rss-moldoveneasca/