Mihai Iovănel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mihai Iovănel (n. 11 ianuarie 1979)[1] este un critic și istoric literar român, cercetător al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române.[2]

MIhai Iovănel
Date personale
Născut1979 (45 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*]
specialist în literatură[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[4] Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieUniversitatea București, Facultatea de Litere
Lucrări remarcabileIstoria literaturii române contemporane, 1990-2020

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mihai Iovănel a studiat la Facultatea de Litere a Universității București, unde a obținut titlul de doctor în Filologie în 2011, sub coordonarea profesorului Dumitru Micu. A fost vreme de zece ani redactor la revista Cultura și în prezent scrie cronici de carte pentru Scena9.[5] Este cercetător al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București, în cadrul căruia a lucrat la proiectele Dicționarului General al Literaturii Române (7 vol., 2004-2009), Cronologiei vieții literare românești. Perioada postbelică, 1944-1965 (10 vol., 2010-2012). Este autorul a patru volume personale, printre care și cea mai recentă istorie literară românească, publicată în 2021, Istoria literaturii române contemporane 1990-2020, care-a generat discuții aprinse în presa culturală.[6][7]

Istoria literaturii române contemporane 1990-2020[modificare | modificare sursă]

Mihai Iovănel, Istoria literaturii contemporane

Apărută în 2021, este cea mai recentă istorie literară românească și singura istorie a literaturii române postcomuniste. Este, de altfel, și prima istorie postdecembristă ale cărei premise metodologice sunt declarat marxiste. Cartea continuă îndeaproape o operă precedentă, Ideologiile literaturii în postcomunismul românesc, publicată în 2017. Acolo, autorul își propunea să facă o analiză de discurs ideologic nu doar a lumii literare românești în sens restrâns, ci a lumii culturale din ultimii treizeci de ani și ale locurilor ei ideologice comune (nostalgia culturală pentru perioada interbelică, dinamica comunism-anticomunism, reîntoarcerea repetată la ideea „autonomiei esteticului”). În Ideologii... oferea și o analiză schematică a pieței și instituțiilor literare și una a miturilor cu care literatura română a ultimelor trei decenii a lucrat. Istoria... ia toate aceste date și extinde analiza lor, adăugându-le mai multe nume de autori și o analiză mai amănunțită a problemelor. Autorul declară încă din prefață că urmărește:„cartografierea literaturii de după 1989 din perspectiva dublă, dar complementară, a relației dintre suprastructura ideologică a perioadei și literatura propriu-zisă” pe calapodul unei „istorii marxiste a literaturii contemporane”.[8]

Ce deosebește această istorie de cele precedente și tradiționale, de care Iovănel se dezice, este că dă mai mare atenție, pe de o parte, condițiilor materiale care susțin literatura română contemporană, și - pe de altă parte - că face o analiză nu doar a literaturii propriu-zise, ci și a discursului cultural postdecembrist în totalitatea sa. Pune în plus un mai mare accent pe literatura LGBTQ, pe interferențele literatură-tehnologie, și, în general, pe literatura de factură realistă pe care o împarte între reprezentanții unui „realism mizerabilist” (ca Radu Aldulescu, Petre Barbu) și ai unui „realism capitalist” (ca Dan Lungu, Lavinia Braniște sau Iulian Bocai).[necesită citare]

Autorul a fost acuzat și că încearcă să reînvie vocabularul ideologic al criticii de stânga și, mai ales în paginile revistei Observator cultural, de tezism reducționist.[9]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Istoria literaturii române contemporane 1990-2020, Polirom, Iași, 2021
  • Ideologiile literaturii în postcomunismul românesc, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2017.
  • Roman polițist, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2015.
  • Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologică, Editura Cartea Românească, București, 2012

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Iovanel, Mihai (), Istoria literaturii române contemporane. 1990-2020, accesat în  
  2. ^ InstCalinescuAdmin. „Membrii Institutului” (în engleză). Academia Romana - Institutul George Calinescu. Accesat în . 
  3. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  5. ^ „Mihai Iovănel”. Scena 9. Accesat în . 
  6. ^ „7-8 / 2021” (în engleză). Revista Transilvania. . Accesat în . 
  7. ^ „Nr. 1067”. Observator Cultural. Accesat în . 
  8. ^ Iovănel, Mihai (). Istoria literaturii române contemporane, 1990-2020. Polirom. p. 13. 
  9. ^ „Textul ca pretext – abuzuri textuale și distorsiuni ale istoriei literare (II)”. Observator Cultural. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Iovănel, Mihai, Istoria literaturii române contemporane (1990-2020), Polirom, Iași, 2021
  • Iovănel, Mihai, Ideologiile literaturii în postcomunismul românesc, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2017
  • Revista Transilvania, nr. 7-8/2021, Complexul Muzeal Astra, Sibiu, disponibilă online la:https://revistatransilvania.ro/7-8-2021/
  • Observator cultural, nr. 1067/2021, apărut în iunie 2021, cu articole de Ralucă Dună, Ion Simuț, Paul Cernat, disponibil online la: https://www.observatorcultural.ro/numar/nr-1067/