Mihai Caranica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihai Caranica
Date personale
Născut13 decembrie 1943
Deva, România
Decedat9 septembrie 2023, (79 de ani)
București, România
PărințiNicu Caranica, Georgina Boariu Georgescu
Frați și suroriAna Maria Boariu Caranica, Michaela Caranica Fulea
Căsătorit cuAna Caranica Gheorghiu, Adriana Bârlea
CopiiSimona Caranica, Filip Caranica
Naționalitate România,Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
OcupațieSculptor
Activitate
StudiiȘcoala populară de artă Bucuresști, Școala de geologie a Institutului geologic București
PregătireGabriela Manole-Adoc
Premii1976 București - Premiul pentru sculptură „Ghorghe Anghel“, 2013 New York Premiul Raymond Weinstein

Mihai Caranica (n. 13 decembrie 1943, Deva - d. 9 septembrie 2023, București) a fost un sculptor român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mihai Caranica s-a născut la data de 13 decembrie 1943 în orașul Deva. Copilăria petrecută la Târgu-Jiu i-a dat posibilitatea să cunoască de timpuriu arta lui Constantin Brâncuși, care-i va influența opera. A absolvit cursurile Școlii populare de artă din București și cele ale școlii de geologie a Institutului geologic București. A fost elevul sculptoriței Gabriela Manole-Adoc. Studiile sale în geologie i-au permis să posede cunoștințe aprofundate asupra rocilor alese, să le cunoască limbajul texturilor si structurilor lor. Primele sale expozitii personale la Bucuresti și Cluj-Napoca au evidențiat sculptura sa de o deosebită sensibilitate, amintind formele curbe ale lui Brâncuși sau Arp. Mihai Caranica emigrează în Statele Unite în anul 1984. În anul 2014 revine în România unde participă activ la expozițiile organizate de UAP sau de Galeria Institutului Geologic București.


„Sculptează în marmoră colorată și lustruită forme abstracte, elegante, amintind anatomia umană. Preferința pentru o morfologie bazată pe linii curbe trimite la sculptura lui Hans Arp și Brâncuși“ (Ioana Vlasiu)(1)

„Formele sale sunt pietre care vorbesc parcă trezite dintr-un somn cosmic si forțate să se dezvăluie într-un vis, să se declare....sculptorul citește intimitatea minerală a pietrei și o mărturisește prin opera sa discretă și subtilă. (Mircea Zaciu)(2)

„În sculptura lui Mihai Caranica se întrupează o poezie a liniștii, tălmăcită în armonia contururilor înscrise în spații, în echilibrul formelor pe care el le cuprinde în curbe prelungi și incă și mai semnificativ, în culoarea pietrei care radiază o atmosferă de visare....Sculptorul a ajuns la o remarcabilă tehnică a tăierii pietrei, a netezirii suprafeței, astfel încît lucrările lui capătă o insușire care indeamnă, cîndva Brâncuși : o asemenea caldură, încît să simți nevoia să-i descoperi tactil formele. Expoziția lui Mihai Caranica relevă o artă de o certă sensibilitate, o artă a meditației poetice și a unei incontestabile științe de a inmlădi formele aspre și a le transforma în muzică“. (Dan Grigorescu)(3)

Expoziții[modificare | modificare sursă]

Expoziții personale

  • 1979 Casa de cultură „Friedrich Schiller“, București
  • 1980 Galeria UAP, Cluj-Napoca
  • 1981 Institutul de Arhitectură, București
  • 1983 Raphael Gallery, Frankfurt
  • 1993 Consulatul României, New York
  • 1993 Centrul Cultural Român, New York

Expozitii de grup

  • 1976 Institutul de Arhitectură București
  • 1983 International exibition of artists from Transilvania, Lugano Paradiso, H.Calypso
  • 1988 Ariel Gallery New York
  • 2006 si 2010 Rivaa Gallery Roosvelt Island Manhattan, New York
  • 2008 si 2009 Rivaa Gallery, New York
  • 2011 Deutsch – Rumänischer Space, Kultur Verein Goethe Museum, Düsseldorf
  • 2011 Noho Gallery, American Society of Contemporary Artists
  • 2012 American society of Contemporary Artists Berkley College Brooklin, New York
  • 2013 ASCA Annual Exhibit the Highline Loft Chesley, New York
  • 2015 Galeria Simeza, București
  • 2015 Galeria Brâncuși, București
  • 2015, 2016, 2017 Salonul mic, București
  • 2018 Universitatea de Arhitectură, București
  • 2019 Teatrul Național, București
  • 2020 U-Art Gallery, București
  • 2021 Muzeul Țăranului, București

Galerie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • „Romanian Artists in the West „ ,Amercan Romanian Academy of Arts & Sciences, Los Angeles 1984
  • ASCA : „Românii din New York“ Sectia Arte Plastice, 2014 New York Romanian Artists in the West „ ,American Romanian Academy of Arts
  • Ionel Jianu : “Un secol de sculptură“ AKL 2001
  • Ioana Vlasiu : Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol.I, Editura Academiei române Bucuresti, 2011, pp 111-112

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. Ioana Vlasiu : „Dicționarul sculptorilor din România, Secolele XIX si XX,“ Editura Academiei București, 2011,vol I. pp. 111-112
  2. Mircea Zaciu : „Steaua“, Cluj-Napoca, 1980
  3. Dan Grigorescu : „Contemporanul“ Bucuresti, 1982