Gheorghe Mencinicopschi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Mencinicopschi)
Gheorghe Mencinicopschi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Domnești, România Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluifibroză pulmonară[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiebiolog Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma MaterUniversitatea din București  Modificați la Wikidata

Gheorghe Mencinicopschi (n. , Domnești, Argeș, România – d. , București, România) a fost[2][3] un biolog, biochimist și cercetător român, fost director al Institutului de Cercetări Alimentare, o personalitate activă din domeniul alimentației din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit Universitatea București, Facultatea de Biologie­-Biochimie, ca șef de promoție. A urmat cursuri postuniversitare:

  • Institutul Politehnic București, Facultatea de Automatica-­Robotica ­Biotehnologie;
  • Institutul de Inginerie Genetică și Biotehnologie Trieste, Italia;
  • Leasing & Franchising American Bar Association, Managementul activitatii decercetare ­dezvoltare PHARE project;
  • Developement, Use and Importance of Standards S.U.A. Departament of Commerce.

Prof. univ. Dr. Gheorghe Mencinicopschi a elaborat tratate de specialitate în domeniul alimentului, alimentației, nutriției umane, biotehnologiei, publicând peste trei sute de lucrări științifice în țară și străinătate. A elaborat conceptul privind calitatea „informațională” a matricei alimentare (susținut la Congresele Internaționale de Nutriție Dubna 2007 și Krakovia 2008).

A fost cercetător științific principal gr. 1 la Institutul de Cercetări Alimentare, Bucuresti și profesor universitar la Facultatea de Biotehnologii a Universității de Stiințe Agricole și Medicina Veterinară Bucuresti.

A avut o activitate științifică în domenii ca: bioindustrie, biotehnologie alimentară, tehnologie alimentară și nutriție umană.

Deține 23 brevete de invenții.

Titluri stiintifice[modificare | modificare sursă]

Doctor în biologie (1984) cu teza Tehnologii de obținere și utilizare a preparatelor enzimatice microbiene.

Deține peste douăzeci brevete de invenție.

Societăți și asociații științifice[modificare | modificare sursă]

A fost membru titular al:

  • Academiei Oamenilor de Știință din România (AOȘR);
  • Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS);
  • Academiei de Științe din New York;
  • Asociatia Inginerilor din Romania;
  • membru fondator la Association of Francophone Countries for Food Technology Transfer Progress – Montreal;
  • membru in Bioencapsulation Research Group, France;
  • membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice;
  • membru activ al Academiei de Științe din New York.
  • membru al Consiliului Științific al Autorității Naționale Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA);
  • președinte al Comisiei de Securitate Biologică în domeniul organismelor modificate genetic (GMOs).

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Coautor la următoarele cărți:

  • Bioingineria preparatelor enzimatice microbiene, Ed. Tehnică, 1980;
  • Biotehnologii în prelucrarea produselor agroalimentare, Ed. Ceres, 1987;
  • Product of Ethanol ­a Tehnological Information Package, PNUD, Viena, 1991;
  • Agri­Food Quality II, Ed. Royal Society of Chemistry, Cambridge, UK, 1999.
  • Modelarea și conducerea proceselor biotehnologice, Editura Didactică, 2002;
  • Afecțiunile aparatului respirator – Terapii complementare, Editura Fiat Lux, 2004;
  • Siguranța alimentară – Autenticitate și Trasabilitate, Editura Mirton, 2005;
  • Biogenically active amine in food, COST, Belgium, 2005;
  • Produse românești din carne, conform cerințelor europene, Editura Alt Press Tour, 2006.
  • Noua ordine alimentară. Și noi ce mai mâncăm?, 2010
  • Revoluție în bucătărie. Reînvață să gătești sănătos, 2011 [4]

A publicat 214 articole științifice în reviste de specialitate din țară și străinătate; autor a trei filme științifice; a luat parte, în calitate de organizator, președinte sau participant, la 45 manifestări științifice naționale și internaționale (congrese, conferințe, simpozioane); coordonator național program FAO în domeniul alimentar.

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul „Emanoil Teodorescu" al Academiei Române(1980);
  • premiul „Oscar Capital", 1998, pentru invenții;
  • Diploma de Onoare a Senatului Universității „Dunarea de Jos", Galați, pentru merite deosebite în dezvoltarea învățământului superior de industrie alimentara;
  • Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2000). În data de 11 decembrie 2019, Klaus Iohannis i-a retras decorația [5].
  • Doctor Honoris Causa al U.S.A.M.V.B. – Timișoara, prin Ordinul Nr. 57/28 mai 2009.

Este citat în Enciclopedia personalităților din România, Dicționarul Experților din România „WHO IS WHO” România, „WHO IS WHO” in Balkan’s.

Gheorghe Mencinicopschi despre nutriție[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Mencinicopschi nu încurajează nici carnivorismul, nici raw-veganismul, spunând că Omul este omnivor. Dar vine o vreme în care trebuie să mâncăm mai multe legume și fructe.[6] De asemenea consideră dieta vegetariană ca fiind extremă și în consecință nesănătoasă.[7]

Mencinicopschi susține nu trebuie să ne temem de pesticide: „Trebuie să continuăm să mâncăm legume și fructe, pentru că beneficiile consumului de legume și fructe, mai ales în stare proaspătă, depășesc cu mult aspectele negative ale contaminării cu pesticide”.[6]

Controversa privatizării Institutului de Cercetări Alimentare[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul anului 2008 Gheorghe Mencinicopschi a fost trimis în judecată de Direcția Națională Anticorupție alături de Dan Voiculescu, în dosarul privatizarii Institutului de Cercetări Alimentare,[8] în care a fost acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice și de fals în înscrisuri sub semnătură privată. La 26 septembrie 2013 a fost condamnat de Tribunalul București la șase ani de închisoare cu executare.[9] În data de 8 august 2014 Curtea de Apel București a respins cererea formulată de DNA în apel, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de Mencinicopschi. Curtea de Apel București l-a găsit vinovat pe Mencinicopschi pentru complicitate la infracțiunea de spălare de bani, cu circumstanțe agravante, pentru care l-a condamnat la opt ani de închisoare.[10] Decizia penală pronunțată de Curtea de Apel București a fost pusă în executare în aceeași zi. In urma unei decizii definitive a tribunalului Ilfov din 26 septembrie 2016, profesorul Gheorghe Mencinicopschi este eliberat condiționat. [11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b https://jurnalul.ro/stiri/observator/profesorul-gheorghe-mencinicopschi-a-murit-912678.html https://www.antena3.ro/actualitate/a-murit-profesorul-gheorghe-mencinicopschi-654957.html, https://jurnalul.ro/stiri/observator/profesorul-gheorghe-mencinicopschi-a-murit-912678.html Verificați valoarea |url= (ajutor)  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ „A murit profesorul Gheorghe Mencinicopschi”. Antena 3 CNN. . Accesat în . 
  3. ^ „Profesorul Gheorghe Mencinicopschi a murit”. Jurnalul. . Accesat în . 
  4. ^ Mencinicopschi lansează prima carte de gastronomie nutrițională. Vezi ce rețete poți să găsești în carte Arhivat în , la Wayback Machine., 13 aprilie 2011, Alexandra Jeles, România liberă, accesat la 20 aprilie 2016
  5. ^ Iohannis le-a retras decorațiile condamnaților Adrian Năstase, Miron Mitrea, Dan Voiculescu, Adrian Severin, 11 decembrie 2019, 11 decembrie 2019
  6. ^ a b Gheorghe Mencinicopschi: Nici carnivorism, nici raw-veganism, dar uneori trebuie să mâncăm mai multe legume și fructe, 11 martie 13, Digi24.ro, accesat la 20 aprilie 2016
  7. ^ Un extremism alimentar, 17 aprilie 2005, Georgeta Licsandru, Jurnalul Național, accesat la 20 aprilie 2016
  8. ^ [1], Mediafax, 4 dec 2008.
  9. ^ [2], Ziarul Financiar, 26 sep 2013
  10. ^ CA București, dos. 25497/3/2012**
  11. ^ ALERTĂ - Profesorul Gheorghe Mencinicopschi va fi eliberat din închisoare, 26 septembrie 2016, Jurnalul Național, accesat la 26 septembrie 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]