Mario Meunier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mario Meunier
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Saint-Jean-Soleymieux, Loire, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Le Crozet, Rhône-Alpes, Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
traducător
elenist[*]
publicist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[3][4]
limba greacă veche[4]
limba latină[4] Modificați la Wikidata

Mario Meunier (n. , Saint-Jean-Soleymieux, Loire, Franța – d. , Le Crozet, Rhône-Alpes, Franța), a fost un publicist, scriitor, traducător și istoric francez, comandor al Légion d'Honneur.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Frecventează până la vârsta de 12 ani Școala Saint-Jean Soleymieux unde învață latina. Cu benedictinii din Marseille învață și greaca veche. Între 1912 și 1914 este secretarul sculptorului Auguste Rodin, pe care îl va ajuta la redactarea cărții despre catedrale. După razboiul mondial, primele lui cărți vor apărea la editura lui Marcel Seheur, cu ilustrații de Lucien Boucher. În urma șederii în Germania, a scris placheta "Un camp des represailles FR K III" (1919).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Se dedică totodată unei prodigioase activități de traducere din Platon, Sofocle, Sappho, Nonnos, Euripide, Pitagora, Hierocles sau Proclos. În 1921 publică un tratat de estetică lirică, intitulat "Pour s'asseoir au foyer de la maison des dieux". Peste trei ani primește premiul Academiei Franceze pentru traducerile "Isis și Osiris" de Plutarh, iar în 1925, pentru "Versurile de Aur", de Pitagora. Tot în această perioadă lucrează la "Legende doree des Dieux et des Haeros", în doua volume, apoi la "Les Laegendes epiques de la Grece et de Rome" și la "Recits sacres de l'Ancien et du Nouveau Testament", cât și la "La Legende de Socrate". Colaborează masiv cu "Nouvelles Litteraires", cu "Mercure de France", cu "Le Figaro" și alte mari reviste franceze. În 1943 vede lumina tiparului monumentala traducere a Iliadei și Odiseea, la editura Union latine d'editions, cu ilustrații de Berthol-Mahn.

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Mario Meunier, GeneaStar 
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]