Sari la conținut

Marin Florea Ionescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marin Florea Ionescu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Băneasa, România Modificați la Wikidata
Decedat1967 (67 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Polonia Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
martie 1955
Ambasador al României în Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
În funcție
 – aprilie 1955

PremiiOrdinul „23 August” clasa I[*] ()
Partid politicPCR Modificați la Wikidata

Marin Florea Ionescu (n. , Băneasa, Salcia, Teleorman, România – d. 1967) a fost un activist ilegalist comunist, care a deținut funcțiile de secretar al Prezidului Marii Adunări Naționale (1948-1953), ambasador al României la Washington (1953-1955) și apoi la Varșovia (din 1955). Marin Florea Ionescu a devenit membru al Partidului Comunist din 1931, fără funcții.[2]

Ca membru al Partidului Social Democrat Român, în preajma anului 1917 a organizat împreună cu alți colegi social-democrați și sindicaliști acțiuni revendicative în numele clasei muncitoare, fiind arestat și judecat de Curtea marțială din Bacău la o pedeapsă de 15 ani de muncă silnică la Închisoarea centrală de muncă silnică Târgu Ocna. Acesta a lucrat în regim de ocnă, unde a fost implicat în organizarea mai multor greve cu scopul obținerii unor condiții mai bune de muncă și viață, culminând cu greva din ianuarie 1921. Pentru această faptă a fost transferat la Închisoarea Doftana, iar după un an și jumătate a fost readus la Târgu Ocna.[3]

În perioada 1948-1953 a îndeplinit funcția de secretar al Prezidiului Marii Adunări Naționale.[4]

  • Ordinul „23 August” clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[5]
  1. ^ Biografii ale unor diplomați comuniști: MARIN FLOREA IONESCU 
  2. ^ Ionescu-Florea Marin | www.ilegalisti.ro, www.ilegalisti.ro 
  3. ^ Anale de istorie, Edițiile 1–3, Institutul de Studii Istorice și Social-Politice de pe lîngă C.C. al P.C.R., București, 1974, pp. 137-138
  4. ^ Dan Berindei, Istoria Academiei Române, 1866 - 2006: 140 de ani de existență, Ed. Academiei Române, București, 2006, p. 514.
  5. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.