Maria Simionescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Maria Simionescu (n. 13 octombrie 1927, Cosmești, județul Galați – d. 21 august 2012, București) a fost o antrenoare federală și arbitră de gimnastică română, vicepreședinta Federației Române de Gimnastică, fondatoare (împreună cu soțul său, Gheorghe Simionescu) a Liceului de Cultură Generală cu Program Special de Gimnastică din Onești, fondatoare și personalitate distinctă a școlii gimnasticii moderne din țara sa.

Viață profesională[modificare | modificare sursă]

Absolventă a fostului ICF din București, promoția 1953, a lucrat mai întâi ca asistentă la catedra de gimnastică a Institutului, și apoi, din 1956, ca antrenoare federală a loturilor de gimnastică ale României [1]. În această calitate, a antrenat echipele naționale ale țării, participante la trei ediții succesive ale Jocurilor Olimpice, Melbourne (1956), Roma (1960) și Tokio (1964) [1].

A fost vicepresedintă a Federației Române de Gimnastică. Împreuna cu soțul ei, Gheorghe Simionescu, a organizat și asigurat conducerea liceului de gimnastică de la Onești, creând, o școală unică cu acest profil în România, care a fost ulterior duplicată la Deva. Astfel, a luat naștere o instituție distinctă de învățământ, dispunând de baza materială și obiective didactice proprii, de inițiere, instruire și perfecționare sportivă.

Palmares sportiv[modificare | modificare sursă]

A contribuit direct la obținerea de către gimnastele din România a 234 de medalii, 52 de medalii la Jocurile Olimpice (18 de aur, 15 de argint, 19 de bronz); 85 la Campionatele Mondiale (32 aur, 25 de argint, 28 de bronz) și 97 la Campionatele Europene (32 de aur, 37 de argint și 30 de bronz),[2] plus 80 de medalii cucerite la edițiile campionatelor continentale de junioare [2]. În 1972 devine membră în Comitetul tehnic al Federatiei Internationale de Gimnastica si, ulterior, vicepresedinta a acestuia. Cooptată în comisia de arbitri a F.I.G., a oficiat la Campionate Mondiale și Jocuri Olimpice, din 1972 și până în 1996. În anul 2000 i-a fost conferita Crucea Nationala „Serviciul Credincios”, clasa I [1][2].

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]