Margarină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Margarină
Margarină într-un recipient din plastic

Încercări inițiale de a găsi un înlocuitor pentru unt datează încă din 1870[1].

Tehnologia actuală a fost stabilită în zona germanico-scandinavă la începutul secolului XX. Este vorba de hidrogenarea parțială a uleiurilor vegetale (floarea soarelui, rapiță), urmată de emulsionarea cu apă, astfel încât să ajungă la o compoziție asemănătoare untului, de 65-80% grăsime. În același timp, s-a dezvoltat și un alt produs, shorteningul (un ulei hidrogenat pentru patiserie).

Cel de-al doilea război mondial a dus la creșterea consumului de margarină, iar ulterior au apărut variantele acesteia. Autoritățile sanitare au impus adăugarea unui complex de vitamine A și D, pentru dezvoltarea copiilor. Avantajul margarinei, față de unt și untură, îl constituie absența colesterolului, iar dezavantajul constă în prezența acidului elaidic. Acidul elaidic este izomerul trans al acidului oleic (izomerul natural, cis) care apare în urma reacției secundare din timpul hidrogenării uleiurilor. Discuții între nutriționiști privitoare la acest acid durează din anii 1960, fără nici un rezultat. În consecință, problema a ajuns să fie promovată la nivel de marketing sau publicitate.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Istoria margarinei

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Margarină