Sari la conținut

Marele blond cu un pantof negru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marele blond cu un pantof negru
'Le Grand Blond avec une chaussure noire'
Afişul filmului
Rating
Titlu originalLe Grand Blond avec une chaussure noire
Genfilm cu spioni[*]
farsă[1]
film de comedie
film de crimă  Modificați la Wikidata
RegizorYves Robert
ScenaristFrancis Veber
ProducătorAlain Poiré
Yves Robert
StudioGaumont  Modificați la Wikidata
DistribuitorGaumont
Director de imagineRené Mathelin[*][[René Mathelin (French cinematographer)|​]]  Modificați la Wikidata
Operator(i)René Mathelin
MontajGhislaine Desjonqueres
MuzicaVladimir Cosma  Modificați la Wikidata
DistribuțiePierre Richard
Bernard Blier
Jean Rochefort
Premiera6 decembrie 1972, Franţa Franța
Durata90 min.
ȚaraFranța
Locul acțiuniiParis  Modificați la Wikidata
Limba originalăfranceză
Urmat deÎntoarcerea marelui blond
Prezență online

Marele blond cu un pantof negru (în franceză Le Grand Blond avec une chaussure noire) este un film francez de comedie din anul 1972. El a fost regizat de Yves Robert după un scenariu de Francis Veber, iar rolurile principale au fost interpretate de actorii Pierre Richard, Jean Rochefort și Bernard Blier. Continuarea filmului, Întoarcerea marelui blond, a fost lansată în 1974.

Ulterior, a fost realizat un remake american al acestui film intitulat Omul cu un pantof roșu (The Man with One Red Shoe, r. Stan Dragoti, 1985), în care rolul principal a fost interpretat de Tom Hanks.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Șeful serviciilor secrete franceze, Louis Toulouse, plănuiește un complot pentru a-l discredita pe adjunctul său, Bernard Milan (care, la rândul său, plănuiește să-l discrediteze pe Toulouse pentru a-i lua locul la conducere). Colonelul Toulouse își trimite asistentul, Perrache, pentru a alege la întâmplare pe cineva din mulțimea de călători care sosesc la aeroportul Orly, pentru a-l face pe Milan să creadă că Perrache se va întâlni cu un maestru al spionajului și a-l determina pe Milan să-și dezvăluie trădarea.

Perrache îl alege din mulțime pe François Perrin, un violonist distrat, care este remarcat de acesta deoarece poartă, ca urmare a unei glume, un pantof negru pe un picior și unul maro-roșcat pe celălalt. Milan înghite momeala și începe imediat o serie de încercări pentru a afla ce știe Perrin - în realitate, Perrin nu știe nimic despre spionaj, el fiind un muzician. Mașinațiunile lui Milan îl implică pe Perrin într-o serie de aventuri din ce în ce mai deosebite și în cele din urmă este trimisă o frumoasă femeie fatală pe nume Christine. Într-o scenă surprinzătoare, ea îl întâmpină la ușă într-o rochie de catifea neagră, apoi se întoarce și arată că rochia este fără spate, afișând discret un decolteu la fese. (O rochie similară este văzut din nou, la o simfonie-concert, în continuarea Întoarcerea marelui blond.) Acțiunile se precipită, conducând la moartea mai multor agenți secreți și apoi la sinuciderea lui Milan. Toulouse privește senin haosul creat.

Filmul se încheie, așa cum începuse, la Orly. Perrin împinge un imens geamantan Louis Vuitton în încăperea pentru bagaje de la aeroport, vorbind încet cu el. (Aparent, în interior este Christine.) Destinația lor este Rio.

Filmul a câștigat premiul Ursul de Argint la Festivalul Internațional de Film de la Berlin din 1973.[2] El a fost nominalizat ca cel mai bun film străin la National Board of Review (1973).[3]

  1. ^ http://www.imdb.com/character/ch0027590/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ „Berlinale 1973: Prize Winners”. berlinale.de. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ allmovie (The Tall Blond Man with One Black Shoe > Awards)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]