Sari la conținut

Magadha

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Magadha
secolul al XII-lea î.Hr. – 
Localizare
Localizare
Localizare
CapitalăRajgir[*][[Rajgir (town and historical city in Bihar, India, important place in Buddhism)|​]]
Limbălimbile indo-ariene
Guvernare
Formă de guvernaremonarhie absolută[*]
Istorie

Magadha (sanscrită मगध ), numită și Regatul Magadha sau Imperiul Magadha, a fost un regat și una dintre cele șaisprezece ''mahajanapada''⁠(en)[traduceți] (formațiuni proto-statale) din timpul a celei de-a doua urbanizări, situat în sudul Biharului, în estul Câmpiei Gangetice, în India Antică. Magadha a fost condusă de dinastia Brihadratha, dinastia Haryanka (544-413 î.Hr.), dinastia Shaishunaga (413-345 î.Hr.), dinastia Nanda (345-322 î.Hr.), dinastia Maurya (322-184 î.Hr.), dinastia Shunga (184–73 î.Hr.) și dinastia Kanva (73-28 î.Hr.). A pierdut o mare parte din teritoriile sale după ce a fost învinsă de dinastia Satavahana din Deccan în 28 î.Hr. și a fost redusă la un mic principat în jurul Pataliputrei.[1][2] Sub Maurya Magadha a devenit un imperiu pan-indian, cuprinzând teritorii întinse în subcontinentul indian și Afganistan.

Magadha a jucat un rol important în evoluția jainismului și a budismului.[3] A fost nucleul a patru dintre cele mai mari imperii din nordul Indiei, Imperiul Nanda ( c. 345 – c. 322 BCE ), Imperiul Maurya ( c. 322 î.Hr.), Imperiul Shunga ( c. 185 –78 î.Hr.) și Imperiul Gupta ( c. 319 –550 d.Hr.). Imperiul Pala de asemenea a cârmuit Magadha și a întreținut o tabără regală la Pataliputra.[4][5]

Pithipati din Bodh Gaya s-au referit la ei înșiși ca Magadhādipati și au cârmuit părți ale Magadhăi până în secolul al XIII-lea.[6]

  1. ^ Keny, Liladhar (). „"THE SUPPOSED IDENTIFICATION OF UDAYANA OF KAUŚĀMBI WITH UDAYIN OF MAGADHA"”. Annals of the Bhandarkar Oriental Research Institute. 24 (1/2): 60–66. JSTOR 41784405. 
  2. ^ Roy, Daya (). „SOME ASPECTS OF THE RELATION BETWEEN ANGA AND MAGADHA (600 B.C.—323 B.C.)”. Proceedings of the Indian History Congress. 47: 108–112. JSTOR 44141530. 
  3. ^ Damien Keown (). A Dictionary of Buddhism. OUP Oxford. p. 163. ISBN 978-0-19-157917-2. 
  4. ^ Jhunu Bagchi (). The History and Culture of the Pālas of Bengal and Bihar, Cir. 750 A.D.-cir. 1200 A.D. Abhinav Publications. p. 64. ISBN 978-81-7017-301-4. 
  5. ^ Jha, Tushar; Tyagi, Satish (). „CONTOURS OF THE POLITICAL LEGITIMATION STRATEGY OF THE RULERS OF PALA DYNASTY IN BENGAL- BIHAR (CE 730 TO CE 1165)”. Proceedings of the Indian History Congress. 78: 49–58. 
  6. ^ Balogh, Daniel (). Pithipati Puzzles: Custodians of the Diamond Throne. British Museum Research Publications. pp. 40–58. ISBN 9780861592289.