Sari la conținut

Maestrul de go

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Maestrul de go
Informații generale
AutorYasunari Kawabata
Genroman istoric
Ediția originală
Titlu original
名人
Limbalimba japoneză Modificați la Wikidata
EditurăShinchō[*][[Shinchō (Japanese literary magazine)|​]]
Bungeishunjū Modificați la Wikidata
IlustratorGo Seigen[*][[Go Seigen (Chinese-Japanese go player)|​]]
Țara primei apariții Japonia Modificați la Wikidata
Data primei apariții
Număr de pagini209
OCLC34888530
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Maestrul de go este un roman al scriitorului japonez Yasunari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, care a fost publicat prima dată în 1951. Titlul original al romanului este Meijin ( 名人 în limba japoneză ). Meijin este alături de Honinbo și Jodan, unul dintre cele trei titluri importante pe care jucătorii de go profesioniști din Japonia și le dispută anual. Kawabata a caracterizat romanul drept fiind cea mai reușită operă a sa, chiar dacă ea intră într-un contrast stilistic și tematic cu celelalte scrieri. De fapt cuvântul folosit nu a fost roman ci shosetsu (cronică-roman)[1].

Este o relatare pe jumătate fictivă a meciului de retragere a respectatului maestru de go Honinbo Shusai, împotriva tinerei speranțe Kitani Minoru (care apare în carte sub un alt nume, Otake).

A fost ultimul meci din cariera marelui maestru Honinbo Shusai, meci care a durat 6 luni; după acest meci de retragere maestrul a murit după încă un an.

Prima traducere în română[2] a romanului a apărut în 1986/1987 într-un almanah intitulat cartea jocurilor de Gheorghe Fețeanu, Gheorghe Păun (coord.). Traducerea, direct din limba japoneză, aparține lui Flavius Florea.

Traduceri ale romanului în alte limbi:

  • Myeong In, Ming Byeong Son, Shingu Munhwa Sa, Seul, 1969
  • The Master of Go (Edward G. Seidensticker), editura Alfred A. Knopf, New York, 1972
  • Le Maître ou le tournoi de Go (Sylvie Regnault-Gatier), editura Albin Michel, Paris, 1975
  • Velemajstor ; Snez̆na zemlja (Ljiljana Đurović), Slovo ljubve, Belgrad, 1981
  • Mingren, Liu Hua Ting, Xingguang Chubenshe, Taipei, 1985
  • De meester van het go-spel, Annemarie van Frankenhuysen, Uitgeverij BZZToH, 's-Gravenhage, 1987
  • Meidzin (Tanecnice z Izu a jine prozy), Vlasta Winkelhoferova, Miroslav Novak, Odeon, Praga, 1988
  • Go ustasi (Belkıs Çorakçı (Dişbudak)), Remzi Kitabevi, Istanbul, 1992
  • Il maestro di go (Raffaele Rinaldi), Arnoldo Mondadori, Milano, 1995
  • Mingren, Ye Wei Qu, Zhongguo Shehui Kexue Chubenshe, Beijing, 1996
  • Meijin - Mistrz go, Henryk Lipszyc, Wydawnictwo Elay, Bielsko-Biała, 2004
  • Maestrul de go, Flavius Florea, Humanitas Fiction, București, 2007

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Edward G. Seidensticker, Introducere la: Yasunari Kawabata, The Master of Go, Vintage Books (Random House), New York, 1996, pag. V
  2. ^ Doinea Ciurea, prefață la Meijin (Maestrul de go) în cartea jocurilor, RECOOP, București, p.151


v • d • m
Opera literară a lui Yasunari Kawabata
Romane
The Scarlet Gang of Asakusa (1930)  • Țara zăpezilor (1935–1937, 1947)  • Maestrul de go (1951–1954)  • Stol de păsări albe (O mie de cocori) (1949–1952)  • Sunetul muntelui (Vuietul muntelui) (1949–1954)  • Lacul (1954)  • Frumoasele adormite (1961)  • Vechiul oraș imperial (1962)  • Frumusețe și întristare (1964)  • Păpădiile (1964, 1972)
Povestiri
„Dansatoarea din Izu” (1926)  • „One Arm” (1964)  • Povestiri de ținut în palmă
Adaptări
Sunetul muntelui (1954)  • The Dancing Girl of Izu (1954)  • Snow Country (1957)  • Twin Sisters of Kyoto (1963)  • With Beauty and Sorrow (1965)  • Woman of the Lake (1966)  • The Dancing Girl of Izu (1974)  • Koto (1980)  • Sleeping Beauty (2011)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Maestrul_de_go&oldid=15670292