Luncani, Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Luncani
Aranyosgerend
—  sat  —
Biserica reformată
Biserica reformată
Luncani se află în România
Luncani
Luncani (România)
Dispunerea localității în România
Coordonate: 46°28′21″N 23°57′03″E ({{PAGENAME}}) / 46.47250°N 23.95083°E

Țară România
Județ Cluj
ComunăLuna

Atestare1268

Populație (2021)
 - Total1.441 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal407362
Prefix telefonic+40 x64[1]

Prezență online

Luncani, colocvial Grindeni , Grind , Grind-Arieș, (în maghiară Aranyosgerend, colocvial Gerend) este un sat în comuna Luna din județul Cluj, Transilvania, România.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Luncani ca Gerend pe Harta Iosefină a Transilvaniei,
1769-1773 (Sectio 125)

Conform săpăturilor efectuate aici, era deja locuit în epoca bronzului[necesită citare].

În perioada La Tène teritoriul actualului sat a fost ocupat de celții ce se așezaseră în Transilvania. Prezența acestora este demonstrată de numeroase artefacte rămase, printre care cel mai cunoscut este mistrețul de la Luncani.[2]

A fost menționat pentru prima dată sub numele de Gerend în 1260. Localitatea era o proprietate forte veche a familiei Gerendi, care a construit aici și un castel în secolul al XVI-lea. Ultima dată a fost deținută de familia Kemény.

În 1529 regele Ioan I Zápolya a ținut o dieta in localitate. La sfârșitul secolului al XVI-lea așezarea avea o faimoasă școală unitariană.

Populația așezării a fost puternic afectată de distrugerea generală și ciuma între 1599 și 1604. Prin urmare, proprietarul satului, familia Jósika⁠(fr)[traduceți], a adus coloniști romani care au fost asezati la marginea satului. După anul 1700, iobagii români s-au convertit la credința greco-catolică, așa că în 1795 baronul József Kemény le-a construit Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 125), localitatea apare sub numele de „Gerend”. Între satul Gerend (Luncani) și satul învecinat Sz. Márton (Gligorești) pe hartă sunt marcate de două ori prin „Gericht” și de trei ori prin semnul π trei locuri publice de pedepsire a delicvenților în perioada medievală.

În 1910 era locuită de 1.289 cetățeni, majoritatea maghiară, cu o minoritate românească semnificativă. În perioada dualismului s-a aflat în districtul Felvinc din comitatul Turda-Arieș.

După 1968 populația românească a devenit majoritară.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Biserica reformată[modificare | modificare sursă]

Biserica Reformată, monument de arhitectură gotică timpurie, edificat între 1268-1290, iar turnul-clopotniță a fost adăugat pe latura vestică a navei în secolul al XV-lea. Pe pereții din interiorul bisericii se pot observa fresce care datează de la sfârșitul secolului XII, începutul secolului XIII. Familia Kemény a fost patronul bisericii. O dovadă în acest sens este cripta familiei în care au fost înmormântați toți membrii familiilor Kemény și Bánffy.

Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil[modificare | modificare sursă]

Biserica ortodoxă a fost construit în secolul al XVIII-lea de familia Kemény pentru familiile de iobagi la marginea satului.

Castelul Kemény-Bánffy[modificare | modificare sursă]

Castelul este o construcție în stil baroc simplificat care datează din secolul al XVII-lea (1633) și se află în spatele bisericii reformate, pe malul drept al râului Arieș.[3]

Toate cele trei obiective de mai sus au fost înscrise pe Lista monumentelor istorice din județul Cluj[4], elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ „The Zoomorphic Figurine in Luncani / The History of Romania in One Object”. Institutul Cultural Român SUA. Accesat în . 
  3. ^ Castelul Kemény din Luncani, un monument istoric devenit ruină, 27.08.2013, Gabriela Dragotă, Monitorul Clujean
  4. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-864300-7. 
  • Dan Ghinea (). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]